joi, 4 septembrie 2025

ce repede se face toamnă în viață...

Lucrul cel mai mare pe care-l poate face cineva este să adauge viață vieții.”
Giovanni Papini, poet, romancier, jurnalist, critic literar italian.

Ca mai ieri ne  adunam în amfiteatrul  facultății, multe fete  și vreo  câțiva  băieți.
Ne-am regăsit apoi în aceeași  grupă.Și în cămin. 

Cineva ne-a  făcut o fotografie în fața  căminului,în  primul an, înaintea sesiunii de  vară:  în iarbă, creșteau  floricele, în suflete, speranțe!
Elan, competiție,lucru în bibliotecă și în neîncăpătoarele săli de lectură, în preajma examenelor,  dans în sâmbete  mult așteptate, întâlniri și povești de dragoste,dorințe, scurte, prea scurte popasuri prin luminișuri, în căutarea potecii potrivite. 
Au fugit anii, zborul nu a fost  prea lin.
  În mai bine de jumătatea  unui secol, cât a trecut de când  am  absolvit facultatea, ne-am văzut de puține ori:  la teza: de specialitate pentru gradul al doilea, iar ca profesoare prin câte o comisie de evaluare.
 Mereu pe fugă.
Nu cred că am luat seama  cu atenție, ci cu viața însăși,fără să conștientizăm  că ea nu este infinită.
   De astăzi, Elena își continuă un  altfel de zbor către.....cine știe către  ce? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.