Giovanni Papini, poet, romancier, jurnalist, critic literar italian.
Ca mai ieri ne adunam în amfiteatrul facultății, multe fete și vreo câțiva băieți.Ne-am regăsit apoi în aceeași grupă.Și în cămin.
Cineva ne-a făcut o fotografie în fața căminului,în primul an, înaintea sesiunii de vară: în iarbă, creșteau floricele, în suflete, speranțe!
Elan, competiție,lucru în bibliotecă și în neîncăpătoarele săli de lectură, în preajma examenelor, dans în sâmbete mult așteptate, întâlniri și povești de dragoste,dorințe, scurte, prea scurte popasuri prin luminișuri, în căutarea potecii potrivite.
Au fugit anii, zborul nu a fost prea lin.
În mai bine de jumătatea unui secol, cât a trecut de când am absolvit facultatea, ne-am văzut de puține ori: la teza de specialitate pentru gradul al doilea, iar ca profesoare prin câte o comisie de evaluare.
Mereu pe fugă.
Nu cred că am luat seama cu atenție, ci cu viața însăși,fără să conștientizăm că ea nu este infinită.
De astăzi, Elena Cotescu, fosta mea colegă de grupă, își continuă un altfel de zbor către...
Cine știe către ce?
Când se stinge cineva cu care ai împărțit un segment important din viață, conștientizezi, o dată mai mult, importanța fiecărui moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.