joi, 11 decembrie 2014

m-am născut în tabăra celor slabi,

 a celor care socotesc fiecare bănuț cheltuit...provin dintr-o familie care nu trăiește pe datorie...banii nu au fost niciodată cel mai important lucru pentru mine, însă mă tem pentru ziua de mâine, mi-e frică de sărăcie, de riscul de a nu avea  un acoperiș deasupra capului, când voi ieși la pensie..mi-am construit existența pe acest principiu: să nu depind  niciodată de cineva  din punct de vedere financiar. Niciodată în viața nu am cerut bani cuiva. Cu atât mai puțin unui bărbat.
  Valerie Trierweiler,( fosta primă-doamnă a președintelui Franței)
 Mulțumesc pentru acest moment

 Din fel și fel de  motive, de vreo doi ani, nu mai ajung la bucureșteanul ”Târg de carte”. Era una  dintre marile mele bucurii să  rătăcesc printre standuri, în murmur de voci învălmășite, să ascult entuziaști  vorbitori,  să răsfoiesc, să aleg , să-mi cumpăr  câte cărți îmi permitea portofelul.
Și dacă zilele trecute, în sfârșit de  cețoasă amiază,  mi-am  luat o plăcută zăbavă într-una dintre  librăriile mele preferate, ”Mihai Eminescu”, din  preajma Universității, nu am plecat de acolo cu mâna goală. Mi-am oferit,  ca un fel de recompensă,  două cărți.
 Două cărți despre două femei  total diferite.
 Două celebrități. 
Și, de ce să nu recunosc, editura la care ele au apărut pune în pachet un dar, o carte. O carte tot despre o femeie..
Printre atâtea treburi câte mă împresoară înaintea sărbătorilor, fac loc  lecturii  primei cărți, nu pentru că  are mai puține pagini, ci pentru că, de cum am  deschis-o, am simțit ceva, un fel  de  duioșie, nu, parcă nu este duioșie, ar fi ceva nedeslușit, ceva  care  vine din sufletul  cărții  „Femeia aceea purta numele meu, avea chipul meu și, totuși, n-am recunoscut-o. Am avut  sentimentul că nu doar viața  intimă îmi era furată, ci însăși persoana mea, cea care eram eu.”
Firesc ar fi fost să-mi  consemnez impresiile abia când aș fi citit ultimul rând, nu?
Vine și asta!
Îmi place atât de mult cartea, îmi place, la fel de mult , autoarea, că trec greu de pe o pagina pe  următoarea. Deslușesc în fiecare paragraf nu doar gândurile/stările/ incertitudinile/neliniștile unei femei extraordinare, pe care viața a dus-o prin  locuri cum doar prin filme și-n basme găsești. „Pământul s-a căscat sub pașii mei. Mă tem  de necunoscut, de ceea ce se va întâmpla după despărțirea noastră, inclusiv pe plan financiar..după divorțul de  tatăl copiilor mei, întreaga răspundere financiară pentru  cei trei băieți mi-a revenit  exclusiv mie. Acesta a fost prețul pe care l-am plătit  atunci pentru libertatea mea..voiam să mă cheme ca pe copiii mei.Divorțasem de tatăl lor, dar nu voiam să aibă sentimentul că mă distanțez de ei.„
Emoții, familie, iubire,  carieră, destin, măreție, înălțare, trădare, cădere, boală, trezire.
Sublim și uitare.
Viața, mereu  într-un singur și neobosit  sens.
Drumul eroinei/autoare, până la un punct, este  viața însăși, viața oricărei fete:
”Cărțile  mi-au deschis toate orizonturile și toate posibilitățile.  Fără lectură, n-aș fi fost ceea ce sunt astăzi. Mi-a plăcut să citesc încă de când am  învățat alfabetul...De Crăciun  ceream să primesc cărți;   nu existau cadouri mai frumoase pentru mine. Pe acelea nu trebuia să  le înapoiez  la bibliotecă, erau ale mele....„

11 comentarii:

  1. https://www.facebook.com/rizea.gina.5

    7 ore · Îmi place · 1
    Ureche Virgil Foarte frumos ! Îţi vine cartea ca o mănuşă ! Ţi se simte emoţia în glas !
    4 ore · Nu-mi mai place · 1
    Luminita Angelescu Ati surprins foarte bine sentimentele si trairile omului " de carte " , la fel cum foarte bine ati prezentat si o lectie de viata , sa nu depinzi de nimeni si nimic si sa fii capabil sa-ti hranesti micile placeri cu ceea ce agonisesti prin munca cinstita ! Consideratie !
    2 ore · Nu-mi mai place · 1
    Profesoara Gina pentru Luminita Angelescu„Îmi vine în minte ziua în care m-am dus cu o pretenă să cumpărăm la reduceri, într-un magazin de fabrică. În timp ce alegeam haine pentru băieții mei, vânzătoarele m-au abordat cu un ”Oh, madame Sarkozy„, care mi-a stârnit un surâs. Am schițat un semn că „Nu„ cu mâna, iar una dintre ele și-a dat seama de confuzie:Ãh, da, suntețí doamna lui Hollande`. Atunci i-am auzit pe doi dintre cliențíi din fațá mea șoptind~: dacă și soțiile de președinți vin să-și facă aici cumpărăturile, chiar suntem în criză”.
    1 oră · Îmi place · 2

    RăspundețiȘtergere
  2. pe blog-ul meu este in desfasurare un concurs: editura Litera ofera o carte. va astept cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos!
      Am fost, deja, în vizită!

      Ștergere
    2. va astept sa participati. nu stiu daca subiectul cartii este pe placul dv. :)

      Ștergere
    3. @Alexander, mulțumesc încă o dată pentru invitație!

      Ai dreptate: poate că subiectul nu-mi este chiar printre cele preferate. și nici perioada asta nu-mi permite să citesc cât aș vrea.
      Promit să fiu cooperantă în anul ce vine!

      Ștergere
  3. Prin lumea de vraja a cărților! Când intri in aceasta lume... Care este ficțiunea si care este adevărul?

    RăspundețiȘtergere
  4. Când vine vorba despre „reglări de conturi„, ficțiunea și realitatea se întrepătrund, filonul dezvăluirilor strecurându-se în culisele unei lumi pe care autoarea a cunoscut-o îndeaproape.
    Cineva zice că această scriere este o „bombă”.
    Mie îmi place cum este scrisă cartea.
    Îmi place să „văd ” cu ochii minții povestea/ confesiune a unei foste mari doamne.

    RăspundețiȘtergere
  5. De cativa ani nici eu nu mai ajung la targ sau prin libraria amintita. Am ramas cu dorul de.a hoinari printre carti si de a citi pe saturate si pe nerasuflate.

    P.S.: Ati fost/ sunteti in Bucuresti, asadar. :)

    RăspundețiȘtergere