m-am născut în tabăra celor slabi,

 a celor care socotesc fiecare bănuț cheltuit...provin dintr-o familie care nu trăiește pe datorie...banii nu au fost niciodată cel mai important lucru pentru mine, însă mă tem pentru ziua de mâine, mi-e frică de sărăcie, de riscul de a nu avea  un acoperiș deasupra capului, când voi ieși la pensie..mi-am construit existența pe acest principiu: să nu depind  niciodată de cineva  din punct de vedere financiar. Niciodată în viața nu am cerut bani cuiva. Cu atât mai puțin unui bărbat.

  Valerie Trierweiler,( fosta primă-doamnă a președintelui Franței)
 Mulțumesc pentru acest moment

 Din fel și fel de  motive, de vreo doi ani, nu mai ajung la bucureșteanul ”Târg de carte”. Era una  dintre marile mele bucurii să  rătăcesc printre standuri, în murmur de voci învălmășite, să ascult entuziaști  vorbitori,  să răsfoiesc, să aleg , să-mi cumpăr  câte cărți îmi permitea portofelul.

Și dacă zilele trecute, în sfârșit de  cețoasă amiază,  mi-am  luat o plăcută zăbavă într-una dintre  librăriile mele preferate, ”Mihai Eminescu”, din  preajma Universității, nu am plecat de acolo cu mâna goală. Mi-am oferit,  ca un fel de recompensă,  două cărți.

 Două cărți despre două femei  total diferite.

 Două celebrități. 

Și, de ce să nu recunosc, editura la care ele au apărut pune în pachet un dar, o carte. O carte tot despre o femeie..

Printre atâtea treburi câte mă împresoară înaintea sărbătorilor, fac loc  lecturii  primei cărți, nu pentru că  are mai puține pagini, ci pentru că, de cum am  deschis-o, am simțit ceva, un fel  de  duioșie, nu, parcă nu este duioșie, ar fi ceva nedeslușit, ceva  care  vine din sufletul  cărții  „Femeia aceea purta numele meu, avea chipul meu și, totuși, n-am recunoscut-o. Am avut  sentimentul că nu doar viața  intimă îmi era furată, ci însăși persoana mea, cea care eram eu.”

Firesc ar fi fost să-mi  consemnez impresiile abia când aș fi citit ultimul rând, nu?

Vine și asta!

Îmi place atât de mult cartea, îmi place, la fel de mult , autoarea, că trec greu de pe o pagina pe  următoarea. Deslușesc în fiecare paragraf nu doar gândurile/stările/ incertitudinile/neliniștile unei femei extraordinare, pe care viața a dus-o prin  locuri cum doar prin filme și-n basme găsești. „Pământul s-a căscat sub pașii mei. Mă tem  de necunoscut, de ceea ce se va întâmpla după despărțirea noastră, inclusiv pe plan financiar..după divorțul de  tatăl copiilor mei, întreaga răspundere financiară pentru  cei trei băieți mi-a revenit  exclusiv mie. Acesta a fost prețul pe care l-am plătit  atunci pentru libertatea mea..voiam să mă cheme ca pe copiii mei.Divorțasem de tatăl lor, dar nu voiam să aibă sentimentul că mă distanțez de ei.„
Emoții, familie, iubire,  carieră, destin, măreție, înălțare, trădare, cădere, boală, trezire.
Sublim și uitare.
Viața, mereu  într-un singur și neobosit  sens.
Drumul eroinei/autoare, până la un punct, este  viața însăși, viața oricărei fete:
”Cărțile  mi-au deschis toate orizonturile și toate posibilitățile.  Fără lectură, n-aș fi fost ceea ce sunt astăzi. Mi-a plăcut să citesc încă de când am  învățat alfabetul...De Crăciun  ceream să primesc cărți;   nu existau cadouri mai frumoase pentru mine. Pe acelea nu trebuia să  le înapoiez  la bibliotecă, erau ale mele....„