Lumea vazuta prin ochi de copil

Aseara, pe un post de televiziune , erau invitate cateva reprezentante ale presei scrise , participante la transmiterea imaginilor si informatiilor din zonele nordice ale tarii , atat de greu incercate saptamana trecuta..Imaginile transmise sunt zguduitoare.

Cred ca, indiferent pe ce treapta sociala s-ar afla fiecare, cat de sanatos sau de bolnav ar fi, cat de bine sau de rau i-ar merge afacerile, daca a promovat sau nu , daca i-au intrat sau nu copiii la gradinita ori la facultate , daca are sau nu are suficienti bani sa-si plateasca facturile si medicamentele, daca a reusit sau nu sa-si cumpere lemne pentru iarna , daca este nemultumit de serviciile din statiunea in care isi petrece vacanta, daca a pierdut sau a castigat un proces pentru vreo mostenire , daca i s-au furat doua gaini sau o bicicleta , daca a pierdut cine stie ce suma la loterie, daca a fost inselat in dragoste, daca s-a mai ingrasat , tocmai dupa ce a tinut o dieta severa, daca i se pare ca a ratat marea sansa vietii, vazand fetele oamenilor acelora,pe care suferinta a sapat santuri care nu se vor mai acoperi niciodata- a spus , totusi , cu smerenie, :" DOAMNE, FERESTE!

Am ramas fara cuvinte, vazand cum niste oameni , care intr-o clipa , au pierdut TOTUL , inca mai au acea neintinata bunatate pe care extrem de putine fiinte o au , de a imparti napolitanele si patura cu reporterii infometati si obositi.

Au aparut apoi cateva imagini cu niste copii.Inventivitatea micutilor in realitatea aceea pentru denumirea careia cuvintele sunt neputincioase si ideea reporterilor de a-i filma mi s-au parut formidabile . Mi-au venit atunci in minte cuvintele nemuritorului humulestean ,Ion Creanga , :" Ce-i pasa copilului , cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii , la ce poate sa le aduca ziua de maine sau ca-i framanta alte ganduri pline de ingrijire ; copilul , incalecat pe batul sau , gandeste ca se afla calare pe un cal de cei mai strasnici , pe care alearga , cu voie buna..."

Am vazut in primavara asta , in zona Sighetului Marmatiei, de altfel si ea greu afectata de inundatii , un astfel de copil .Nu stiu ce face el acum, nu-i stiu nici macar numele , nu stiu daca apele i-au tulburat linistea, daca parintilor lui le merge bine sau rau; nu stiu daca va putea vreodata sa vada fotografia pe care i-am facut-o. Atat stiu : ca prin ochii lui inocenti , lumea se vede buna , curata si frumoasa.