”Războiul este doar o evadare fricoasă

  din problemele timpului  pașnic”

Thomas  Mann

In anii mei de școală,  am învățat istorie de la   patru profesori. două doamne și doi domni.Țin minte  toate  numele, văd așa cu ochii minții și  fâșii  de ore. 

Cea dintâi  profesoară , Dinică Elena, era proaspătă absolventă a Universității  București.

 Elegantă și blândă. 

 Îmi plăceau rochiile ei de stofă, mai ales una vișinie, cu o croială ca de domniță.

Cu o voce plăcută, bucureșteanca, deloc sofisticată, a  făcut ca istoria să mi se pară  în anul acela  cea mai interesantă   poveste din câte citisem.

 Profesoarei nu-i lipsea  niciodată arătătorul, cu care localiza orice bătălie despre care ne vorbea.

În liceu, Domnu  Neagu ne-a predat  Istoria  Antică și  Medievală .

  Însoțit tot de  un arătător.

 La ascultare, se întorcea cu spatele  spre hartă  veche, oprea  năbădăiosul  băț  undeva, iar tu,  elevul, trebuia să povestești tot  ce știai despre   locul  acela.

   Către sfârșitul primei clase de liceu, am aflat  despre  Războiul de 100 de ani :1337-1453,una  dintre cele mai serioase conflagrații, în care două dinastii rivale,Casa de  Plantagenet  și Casa de  Valois, cu mulți aliați, au luptat pentru pentru a câștiga conducere celui mai mare regat din Europa de  Vest, Regatul Franței.

Asta a însemnat  cinci generații de  regi,.

Istoria  ne  învață  că  nu a fost vorba despre  un război continuu, ciocnirile  fiind  întrerupte  de lungi perioade pașnice.

Nu intru în detalii, pentru că oricine  dorește să se informeze poate deschide wikipedia.

Ce vreau să spun este că mi-am amintit  de această  încrâncenată secvență a istoriei, în urmă cu câteva săptămâni, când  o parte din familia mea  a  călătorit   cu mașină cu tot din  Franța  în Maria  Britanie, prin  Tunelul Canalului Mânecii, un tunel feroviar submarin, lung de 50,5 km.

 El  leagă vestul Franței  cu sud-estulAngliei și  a fost construit, în cooperare,  de guverneleRegatului Unit  și Franței, între anii 1987 și 1944.

7 ani!

Este al treilea tunel feroviar ca lungime din lume, viteza limită permisă a trenului  fiind de  160km/ oră.

 Mașinile, autocarele, camioanele, motocicletele sunt transportate  de navete feroviare, cam în 35 de minute de la peron la peron.

Detalii poți găsi tot pe Wikipedia.

M-am gândit la treaba asta  cu războiul de un secol purtat între cele două state care, după niște veacuri , au putut  să colaboreze pentru a realiza  construcția asta extraordinară. 

 Fără să vreau, gândul mi-a zburat la  ceea ce se întâmplă  la  noi: suntem  români, carevasăzică, vorbim aceeași limbă, locuim între granițele aceleiași țări  și, de treizeci de ani,conflictele nu se mai opresc. 

Cât despre vreun tunel, ce să mai vorbim?