trecerea

 Ieri,la capătul a trei zile mângâiate de soarele unui februarie blând, pe care Cerul le-a ocrotit cu nesfârșită lumină, s-a încheiat trecerea, printr-o viață încărcată cu de toate, a soțului meu, Emanoil.

  Fie-i calea luminată!

Am primit  cea mai creativă  lecție de viață, în care fiii noștri, soțiile lor, cei patru  nepoți, prin candoarea gândurilor și a mesajelor, familia noastră  extinsă, câtă este, prietenele mele, foștii colegi  de  activitate, ai  lui și ai mei, persoane cunoscute în diverse crâmpeie de viață și-au unit gândurile bune, într-un moment  de care toți ne temem, pentru că  nu știm nici când vine, nici câtă  profunzime are și nici cât de complex este.

Am înțeles, atât cât mi-a permis capacitatea mea de scurtă meditație, că viața este o vie și imensă navă, cu o direcție de mers necunoscută,  motivată, însă,de dorința de a construi, în fiecare (aero)port)/ gară,  haltă, câte ceva. 

 Atât  cât poți, câtă rezistență, inteligență, răbdare ai.

Călăuzit de ceva care se situează dincolo de puterea de a înțelege acest delicat și complex mecanism  prin care un echipaj este mereu  pus în fața unor alegeri, această  navă, care își tot îmbogățește  încărcătura, înfruntă sau vrea să înfrunte spațiul, timpul,vremurile.

Am înțeles cât de frumos este binele!

 Le mulțumesc cu tot sufletul tuturor celor care au onorat memoria  soțului,prin flori adunate in cercuri și în buchete frumos colorate,  iar mie mi-au dăruit putere și curaj, prin cuvinte și îmbrățișări!

Mulțumesc familiei mele pentru frumusețe, pentru  generozitate!

 Și pentru că  s-a adunat într-un umăr bun și cald!💓

Ieri, o dată mai mult, am înțeles  că lumea  poate fi mult mai bună decât o credem! 💝