Deunăzi, mai mult în joacă, scriam despre începutul carierei mele de profesoară.
Prietenii mi-au răspuns care cum a simțit, cei mai mulți au citit printre rânduri că prea ușor n-a fost. Și chiar n-a fost.
Mare mi-a fost- cum să-i zic-uimirea/spaima/dezamăgirea/revolta împotriva tuturor și mai ales a unora, când , seara târziu, întoarsă dintr-un loc drag sufletului meu, am descoperit scrisoarea, că o scrisoare este, unui tânăr coleg de meserie.. Ar putea fi foarte bine o profesoară ca și mine.
Nu spun mai multe.
Zic doar că tot ce mi-a scris mie tânăr(a)(ul) coleg(ă) ar trebui să fie citit cu ochii mari cât fereastra unei săli de clasă de către noi toți, care ne trezim dimineața , ne facem cruce și ne gândim încotro s-o apucăm.
Nu spun mai multe.
Zic doar că tot ce mi-a scris mie tânăr(a)(ul) coleg(ă) ar trebui să fie citit cu ochii mari cât fereastra unei săli de clasă de către noi toți, care ne trezim dimineața , ne facem cruce și ne gândim încotro s-o apucăm.
Este vremea testelor inițiale- mare scofală!vorbim, poate, și despre ele, mai târziu, că oricum, nu contează.
Acum- citiți aici:
Anonim spunea...
Mda, frumos, romantic, dar să vedem cum este situaţia acuma. Carevrasăzică subsemnata/ul gată facultăţile filologice/mate/geo/bio/etc, ia 9,80 la examenul de titularizare, mere cu avînt să predea limba română/geografie/mate/biologie. Post n-a mai fost de vreo 10 ani scos la tarabă aşa că are statut de ,,suplinitor" şi nu oriunde ci undeva, la vreo 50-60 de km depărtare de marele oraş. Asta în cazul fericit în care norma de suplinire nu e formată din ore la 3-4 şcoli diametral opuse din ăl mai mare judeţ (200 km de navetă săptămînală)...
Evident nu se decontează nimic că ,,nu e banu'" aşa că autostopu' e baza, mai greu la iarnă...
Nu-i bai, merem să ne facem meseria, doar avem vocaţia de dascăl, de mic ne jucam cu păpuşile de-a şcoala, la grădi făceam pe ,,doamna'' cu copii, puneam note aşa că asta am visat asta facem.
Ajunjem la ,,şcoală" -de regulă o gioarsă dărăpănată cu buda comună şcoler-prof-borbat-fumeie, aci tov. derector (cu aer de spiritus rector) e foarte nervos că di ce se prezintă cineva să ia postu' în primire. Ani de zile îl dădea la un necalificat de ăsta cu nota 1-2 la examene de-l dă la tv în fiecare toamnă cu titlul ,,dascăl de nota 1 la catedră" etc... ştiţi voi povestea -nevasta/cumnatu/fratele/verişoarei nu ştiu cărui popă/miliţian/grăjdar/injinier/primar de prin sat.
Mai sunt prin ,,canţelarie'' vreo tri colegi în prag de penzionare care predau di tăti de la fizică la educaţie fizică.
Copchiii ,,este'' majoritatea niscaiva ţîgănuci obraznici ce n-or fost văzută o portocală în viaţa lor. La crăciunul trecut le-am luat vreo 2 kile, le-or horpăit/îngurgitat hulpavi cu tot cu coajă.
Ce sobă, ce flori, ce zîmbete. ce parfum??? eeehhh vise fătu' mieu... Eventual ce putoare!
La sfîrşit de lună fluturaşul arată mîndru în colţul din dreapta 800 lei.
Miliţianul din sătuc are norma de hrană 600 lei, nu mai vorbesc de salar, casă de locuit asigurată, Golanu' inscripţionat ,,MILIŢIA" supt cur, şi Octavia (luată în lizing) pregătită duminica de drum pentru mers la ,,judeţ''...
Anu' aista îi mai fain: Ştim că nota de la titularizare e valabilă 3 ani, dar ce folos?
O rîgîit nen-tu Funebriu (sau mai degrabă Badea Oană) o normă că cică cum ar veni aşa: unu cu nota de 5 anu' curent are prioritate la ales ore în faţa unuia
cu 10 din anii trecuţi.
,,Cul'' nu? Iată-mă-s nu isprăvniceasă (aşa cum greşit aţi putut a crede) ci fără post, sînt în stendbai aştept niscaiva grevidă/penzionar/sătul de România/decedat să elibereze niscaiva ore.
Are rost să pomenesc de chirii, mîncare, copchil, luat regulamentar al 2 (blow)job precum a recomandat tov. ministru' şi tov preşedinte???.
Fac asigurări, vînd orifleim/avon/răşini şi alte băşini, mai stau 4 ore vînzătoare la un gostat de supt blocul meu de garconiere închiriate , se rîd puberii de învăţătoarea-vînzătoare, nu-i bai -a munci nu-i ruşine.
Haine iau de la ţîgani duminica din ocico, bune şi ehtine, niemţăşti, uneori chiar noi, 2 lei cureaua, tri rochii/tricouri/poşete =10 lei,de meri după prînz iei 4 bucăţi la 10 lei că-i omerta espesiales, de-ale gurii mai trimete muma soacră, cartofu'-i baza că păsula-i scumpă.
Asta e situaţiunea doamnelor şi domnilor foşti/actuali/viitori dascăli.
P.S. (că văd că aşa trebe, e cul pă blog să pui peseuri)
Tătătăt ce am fost scrisă se întîmplă pe viu şi în direct unde credeţi? Nu, nu în fundul Moldovei ci chiar în judieţu' cu 1% şomaj oficial recte judieţul cu ăi mai puţîni şomeri din România recte-i fruncea ţării, vă las pe dumneavoastră dragi cetitori să ghiciţi unde.
P.S.2 Aşa-i că-i fain să fii profesor?
Aşa-i că dac-ar fi s-o iau de la-nceput tot profesor de limba română/geografie/mate/biologie m-aş face?
INCERTITUDINI spunea... @ANONIM, Dragă Colega,
Îți mulțumesc din suflet pentru franchețea prin care ai realizat în culori absolut naturale dimensiunile școlii de astăzi, ale școlii de undeva dintr-o altă Românie, pentru că, dacă este să fim sinceri până la capăt, există nu doar una, ci mai multe Românii.
Nu vreau ca tot ce ai spus tu să se piardă!! Nu trebuie!!
Îmi dai voie să încerc- mâine sau poimâine să fac un post din gândurile tale?
Evident nu se decontează nimic că ,,nu e banu'" aşa că autostopu' e baza, mai greu la iarnă...
Nu-i bai, merem să ne facem meseria, doar avem vocaţia de dascăl, de mic ne jucam cu păpuşile de-a şcoala, la grădi făceam pe ,,doamna'' cu copii, puneam note aşa că asta am visat asta facem.
Ajunjem la ,,şcoală" -de regulă o gioarsă dărăpănată cu buda comună şcoler-prof-borbat-fumeie, aci tov. derector (cu aer de spiritus rector) e foarte nervos că di ce se prezintă cineva să ia postu' în primire. Ani de zile îl dădea la un necalificat de ăsta cu nota 1-2 la examene de-l dă la tv în fiecare toamnă cu titlul ,,dascăl de nota 1 la catedră" etc... ştiţi voi povestea -nevasta/cumnatu/fratele/verişoarei nu ştiu cărui popă/miliţian/grăjdar/injinier/primar de prin sat.
Mai sunt prin ,,canţelarie'' vreo tri colegi în prag de penzionare care predau di tăti de la fizică la educaţie fizică.
Copchiii ,,este'' majoritatea niscaiva ţîgănuci obraznici ce n-or fost văzută o portocală în viaţa lor. La crăciunul trecut le-am luat vreo 2 kile, le-or horpăit/îngurgitat hulpavi cu tot cu coajă.
Ce sobă, ce flori, ce zîmbete. ce parfum??? eeehhh vise fătu' mieu... Eventual ce putoare!
La sfîrşit de lună fluturaşul arată mîndru în colţul din dreapta 800 lei.
Miliţianul din sătuc are norma de hrană 600 lei, nu mai vorbesc de salar, casă de locuit asigurată, Golanu' inscripţionat ,,MILIŢIA" supt cur, şi Octavia (luată în lizing) pregătită duminica de drum pentru mers la ,,judeţ''...
Anu' aista îi mai fain: Ştim că nota de la titularizare e valabilă 3 ani, dar ce folos?
O rîgîit nen-tu Funebriu (sau mai degrabă Badea Oană) o normă că cică cum ar veni aşa: unu cu nota de 5 anu' curent are prioritate la ales ore în faţa unuia
cu 10 din anii trecuţi.
,,Cul'' nu? Iată-mă-s nu isprăvniceasă (aşa cum greşit aţi putut a crede) ci fără post, sînt în stendbai aştept niscaiva grevidă/penzionar/sătul de România/decedat să elibereze niscaiva ore.
Are rost să pomenesc de chirii, mîncare, copchil, luat regulamentar al 2 (blow)job precum a recomandat tov. ministru' şi tov preşedinte???.
Fac asigurări, vînd orifleim/avon/răşini şi alte băşini, mai stau 4 ore vînzătoare la un gostat de supt blocul meu de garconiere închiriate , se rîd puberii de învăţătoarea-vînzătoare, nu-i bai -a munci nu-i ruşine.
Haine iau de la ţîgani duminica din ocico, bune şi ehtine, niemţăşti, uneori chiar noi, 2 lei cureaua, tri rochii/tricouri/poşete =10 lei,de meri după prînz iei 4 bucăţi la 10 lei că-i omerta espesiales, de-ale gurii mai trimete muma soacră, cartofu'-i baza că păsula-i scumpă.
Asta e situaţiunea doamnelor şi domnilor foşti/actuali/viitori dascăli.
P.S. (că văd că aşa trebe, e cul pă blog să pui peseuri)
Tătătăt ce am fost scrisă se întîmplă pe viu şi în direct unde credeţi? Nu, nu în fundul Moldovei ci chiar în judieţu' cu 1% şomaj oficial recte judieţul cu ăi mai puţîni şomeri din România recte-i fruncea ţării, vă las pe dumneavoastră dragi cetitori să ghiciţi unde.
P.S.2 Aşa-i că-i fain să fii profesor?
Aşa-i că dac-ar fi s-o iau de la-nceput tot profesor de limba română/geografie/mate/biologie m-aş face?
INCERTITUDINI spunea... @ANONIM, Dragă Colega,
Îți mulțumesc din suflet pentru franchețea prin care ai realizat în culori absolut naturale dimensiunile școlii de astăzi, ale școlii de undeva dintr-o altă Românie, pentru că, dacă este să fim sinceri până la capăt, există nu doar una, ci mai multe Românii.
Nu vreau ca tot ce ai spus tu să se piardă!! Nu trebuie!!
Îmi dai voie să încerc- mâine sau poimâine să fac un post din gândurile tale?
Anonim spunea... Mi-e ruşine să-mi mai trimeată mama mîncare la fiecare sfîrşit de săptămînă cînd ar trebui să fie invers... M-am fost săturată să am un elev în fiecare an olimpic internaţional (i-am fost profesor din clasa a VI pînă la sfîrşitul liceului) şi mulţamu’ meu să fie o diplomă??!! Îmi era jenă de colegii mei pe cînd mergeam să fac chetă pentru cumpărarea de cărţi de specialitate ( inspectoratul nu avea 700 de lei pentru două cărţi necesare pentru pregătirea unui olimpic...) Am rezolvat pînă la urmă găsind sponsorizare (regulamentar cu factură şi chitanţă) la tatăl unui elev care trebuia să rămînă corijent şi care a trecut pînă la urmă...
Să sper la penzie? De la tineretul de azi majoritatea îndobitocit? Stăteam de vorbă deunăzi cu un fost elev (nu prea strălucit) , acum în anul IV la Poli, zicea că îşi dăduse toate examenele într-o săptămînă -aşa ciac pac! Zicea că la nici un examen din aceşti 4 ani nu a învăţat mai mult de o noapte (cea dinaintea examenului). Măi să fie! Apoi aşe ceva bistoş nu-i koşer aci... Nu-i koşer nici la medicină, nu-i koşer nici la minister, ceva nu-i koşer cu ţara asta.
Elevu’ învaţă integrale, derivate, dar nu ştie să calculeze consumul la maşină sau cîţi litri de vopsea îi trebuie pentru zugrăvirea camerei ori ce şanse are la loto. Învaţă de unu’ Nichita care-şi ţucă-n talpă iubita dar nu-i în stare să scrie corect barem un CV, darămite să înţeleagă un articol de ziar.
Anonim spunea... Privind retrospectiv acum aproape îmi pare rău că am tăt tras-o şi întins-o cu învăţămîntul. În fiecare început de an primeam pe merit şi pe note mari (după umilinţe la diferite uşi, milogiri şi pacheţele cu cafea parfum visichi după caz...) o ţîră ore aici, o ţîră dincolo şi aşa au trecut anii... Amu, la cei peste 15 ani de activitate în învăţămînt e clar că mă aflu într-o fundătură. Am încercat orice, tot n-am reuşit să ies din ea, din păcate nu-mi rămîne decît să iau ultimul tren către altă ţară... Multă lume zice ,,las’ că daţi meditaţii’’, cine beteşig să mai ia meditaţii la religie sport muzică desen fizică chimie biologie geografie ori alte ,,materii fără viitor’’??
Mai zîce lumea ,,las’ că lucri 4 ore pe zi, vii acasă la 12’’ -nu percepe nimeni cît e de mare consumul psihic la un profesor, (bine că miliţienii şi cătanele ieşeau la penzie la 40 de ani pînă deunăzi ) dar oricum o rezolvat-o uica Funebriu şi pe asta, de la anul ‘om sta volens nolens zeci de persoane în sala profesorală de la 8-16 să ne uităm unii la alţii.
Multe ar mai fi de scris dragă colega, mă opresc aci să nu te plictisesc.
Poveştile mele sunt la fel cu ale altor sute de dascăli din toată ţara aflaţi în situaţia mea.
Da, am fost la mitingul ăla din capitală (nu, nu am dansat ,,pinguinul”) am făcut şi grevă la şcoală...
Profesorul anonim.
Profesorul anonim.
OK. Cineva spunea ca dascalii lucreaza 16 ore pe saptamana. Daca are dreptate, de ce nu ii dati sa faca planul de lectii si sa corecteze extemporalele? Totusi, trebuie sa o spun cu regret, profesorii sunt vinovati. Anul trecut, cand s-a decis sa nu se incheie mediile, doar sora mea si o alta colega nu au trecut notele in catalog. Unde e constiinta civica a dascalilor?
RăspundețiȘtergerePrima parte a scrisorii am citit-o chiar în ziua în care a fost postată (23 septembrie). Continuarea am văzut-o astăzi. Şi atunci, ca şi acum, am rămas minute în şir cu privirea pierdută în gol. Cu toate că îmi sunt cunoscute toate aceste probleme (soţia mea lucrând în învăţământ), mă cutremur, redescoperindu-le în rândurile de mai sus.
RăspundețiȘtergereSă aveţi o zi minunată!
Nu ştiu ce să spun, Gina.
RăspundețiȘtergereSuferinţa mă oripilează întotdeauna deşi ştiu prea bine că suferinţa a fost, este şi va fi prezentă în viaţa noastră, cît va fi lumea, lume.
Concret, nu pot decît să-mi manifest amărăciunea că există astfel de cazuri tragice şi să-mi exprim compasiunea pentru acest dascăl anonim...
Mi-a plăcut Anonimul Profesor (tocmai pentru francheţea cu care şi-a spus păsul; tristeţea celor spuse de dânsul nu poate ştearsă cu nicuun burete, însă), gânduri bune pentru dânsul. Aşa este, nu toţi profesorii pot să dea meditaţii. Unii sunt privilegiaţi, cunosc şi eu nişte cazuri, ca să nu mă refer cumva la unul anume, o să spună lumea că vreau să îi pun cumva sare pe coadă sau că îl provoc să mai scrie cu greşeli.
RăspundețiȘtergereTristeţea cea mai mare - din punctul meu de vedere - este că meseria de DASCĂL (şi nu am scris întâmplător cu litere mari) a fost demonetizată, dezumanizată şi demonizată, de-a lungul timpului, tocmai de cei care au condus învăţământul românesc, într-o jignire permanentă a dascălilor de odinioară. Perspective, ca profesor, nu sunt în momentul de faţă, astfel că mulţi se apucă de alte meserii şi lasă cataloagele să se prăfuiască.
Nici tânăra generaţie nu pune osul la treabă, dar poate că nu este atrasă către sintagma "burta pe carte". Cu funeri şi alţi ca el, plus alţii care s-au perindat de-a lungul timpului pe la Ministerul Învăţământului, nu se poate face treabă, la modul serios. Cine are de pierdut? Păi tot noi, dar asta se va vedea mult mai târziu, atunci când vor ajunge absolvenţii să scrie "mi-au" precum pisica ("miau"), iar oamenii de la Academie vor spune că trebuie să schimbăm (din nou) regulile...
Vreau sa-l felicit pe autorul acestor randuri ce contin , din pacate, mult adevar, disperare si chiar resemnare, dar si putina exagerare (pe alocuri ;))
RăspundețiȘtergereCu talentul lui literar ar putea oricand ajunge intr-o redactie, sau sa inceapa sa scrie literatura. Cu conditia sa traiasca intr-o tara normala, cum sunt sigur ca va ajunge si Romania, nu peste atat de mult timp cum ar vrea altii, dar nici asa de repede cum ar vrea unii fara sa faca nimic !
Cati au curajul si talentul de a-si pune pe hartie pasurile si a arata ce se intampla ?
Multi chiar dintre profesori se complac intr-o situatie ambigua si gasesc si in asemenea cazuri limita posibilitatea de a fenta autoritatile si nu de a le tranti in nas asemenea tragi-comice situatii cum sunt cele intalnite in aceasta scrisoare!
Cei care-si merita soarta se complac, cei care simt si vor mai mult lupta cu orice mijloace, asa cum face si aceasta persoana, dar daca va conytinua sa ramana singura, sau doar de putini sustinuta (asa cum face cu certitudine acest blog oprindu-si pentru o clipa atentia/zborul asupra acestui caz, aducandu-l in discutie) va dura inca mult timp pana la reintrarea in normalitate.
Pentru ca aceasta a existat si am curajul sa spun ca si comunismul, pe care-l detest (din pacte unii nu, pentru ca tot ei l-au implementat!)n-a indraznit sa distruga in timp atat de scurt si in mod atat de criminal aceasta natiune !
Un dascal face "haz de necaz"! E GRAV! Imi pare nespus de rau....
RăspundețiȘtergereAm citit...acum rumeg. Se stie ca in invatamant sunt salarii de mizerie. Si totusi, sunt oameni care nu au nici atat, care ar lucra si pentru atat. Si asta se stie. Inspectoratele scolare, cu inspectorii lor cu tot, care sa vedeti la ISJ Cluj in fata ce masini lasa in parcarea gratuita si pazita, sau ce viloaie si-au "tras" pe malul lacului de langa Mall(stiu ce spun), dar si anumiti directori de scoala, plus una bucata ministru (etc), ar cam trebui pusi pe liber.
RăspundețiȘtergereMa ingrozeste ce se intampla si stiu ca pe vremea copilariei mele dascalii erau respectati si , fara sa exagerez, erau bine imbracati si nu pareau a suferi de foame. Inseamna ca azi, dupa o revolta pierduta inca din 1990, scoala romaneasca e asa cum e prezentata aici. Cu mici exceptii. Ce mai pot sa spun? Semnale de alarma tragem cu totii, chiar si amintindu-ne ca ERA MAI BINE INAINTE pentru invatamantul romanesc. Si cu asta am spus tot, chiar si de ce are sens sa ne amintim. Da, Gina, are sens!
Sarut mana, Gina!
RăspundețiȘtergereHai sa ne imaginam, si sa comparam. In anii '70, tanara stagiara,in primul an. Naveta cu RATA 30 km. apoi, cu bicicleta, alti 14, zilnic (dus-intors. Sau, naveta cu aceeasi RATA,100 de km. plus una "bucata" (scuze!)copil de crescut si ce mai trebuie sa faca o gospodina prin casa, zilnic. Daca pierdeai RATA, asteptai pe cealalta, ca ocaziile erau mai rare decat aceste autobuze, mereu aglomerate. Cu ce sa comparam? Nu avem cu ce. Pare inimaginabil. Spune-i despre asta, unui profesor de 25 de ani de acum si o sa sustina ca nu-i adevarat.
Cititi despre statutul cadrului didactic roman (indiferent de timpuri) si "Iarna e o alta tara" de Gabriel Gafita...
RăspundețiȘtergereDomnule Ică Şt. O. Victor, nu faceti astfel de comparatii. Pai cum, in 41 de ani sa ramanem tot la un autobuz? Numai ca pe-atunci dascalul era respectat, pe cand acum e dispretuit. Si nu ma contraziceti cand spun ca atunci dascalul chiar avea mai mult timp liber. Azi face portofolii, programe europene pe gratis, mii de cursuri, masterate si alte alea, atunci era liber dupa cele 4-5 ore zilnice. Doar dascalita sunt!
RăspundețiȘtergereEram sigura ca-i banatean/banateanca dupa regionalismele folosite,intentionat, banuiesc,pentru "colorarea" descrierii.
RăspundețiȘtergereDar,cine a lucrat in invatamant in anii 70,80 si mai departe,pana in 2003, stie ca cele descrise de domnul/doamna prof. anonim sunt dintotdeauna in tara asta, in anumite locuri sau in anumite scoli. Directorul sfinteste locul,parafrazand si stiu ce zic.
Cand a venit la scoala mea o doamna directoare care dorea sa ridice scoala, prestigiul scolii aceleia la nivelul pe care-l meritau profesorii angajati acolo, ei bine, scoala aceea a dat olimpici si era o amarata de scoala industriala. Felicitari Doamna Directoare! Sanatate sa-ti dea Domnul asa cum tu ai reusit ca profesor si director in anii grei de-ai lui ceausescu.
Acum, de la o vreme, scoala respectiva a incaput pe mainile unui impostor, (ne)dascal, a distrus scoala ,adica partea ei vie, caci la cladiri, sa le ziugraveasca, se pricepe si la televiziuni sa-l arate pe el si rezultatele lui iar se pricepe, la un singur lucru nu se pricepe,la oameni. Ori, scoala este cu oameni si pentru oameni.
Ii raspund profesorului anonim ca numai pasiunea pentru meserie il poate tine sa lucreze mai departe in invatamant si zbaterea lui pentru performanta sau pentru normalitate este insasi viata la locul acesta de munca atat de discutabil. Un singur elev dac-ar avea ca sa-l asculte si sa-l urmeze si tot merita sa continue.
E crunt ce se întâmplă...Când țărișoara va realiza că progresul pleacă mai întâi de la cultură, lucrurile poate că vor merge. Până atunci fiecare își baga mâinile în buzunar, furând cât se poate în loc să investească în educație cum majoritatea țărilor fac...
RăspundețiȘtergereO seară cât mai bună vă doresc!
Greu de spus ca nu e adevarat tot ceea ce s-a scris aici.E si trist ca se intampla.Putini sunt oamenii care recunosc nevoia de DASCAL.Acum nu mai conteaza nimic.
RăspundețiȘtergerePoate "norocul" meu a fost ca am lucrat de 20 de ani numai la tara,unde nici nu asteptam sa am prea multe conditii,asa ca am pus umarul,mana si am facut.Nu e usor sa nu poti sa faci ce-ti place si la capacitatea maxima,sau daca totusi reusesti sa faci sa sclipeasca ceva in jurul tau nu esti rasplatit pe masura sau nici nu ti se recunoaste valoarea.
Multi DASCALi BUNI renunta.Cunosc si eu cativa,din pacate.Cine a pierdut?Copilul.Cine a castigat?Nimeni.Nici macar cel care a renuntat.Ani in sir avea olimpici pe judet si pe tara,dasi copiii proveneau dintr-o scoala de la tara,iar cand s-a mutat la o scoala la oras totul s-a naruit.Masinariile si meschinariile si-au spus cuvantul.Si acum tanjeste dupa zilele cand putea sa se plimbe oriunde in lume numai in 50 de minute,alaturi de o clasa intreaga.
Ii inteleg tare bine nelinistea,dar asa cum bine a zis nu numai suplinitorii au incertitudinea zilei de maine,ci si titularii.Prea multe "absurditati" trebuie sa faci ca sa impaci revizuirea fiecarui ministru care a trecut pe la carma invatamantului.De 20 de ani am prins chiar multe,mult prea multe revizuiri care n-au dus la nimic bun,din pacate.
Ce pot eu sa spun,un simplu dascal de la tara,ca sa-l (o) pot incuraja?Mai nimic,doar ca,sigur tot dascal m-as face,asa cu greutati cu tot.De cate ori vorbesc cu cei mici despre Dascalul Trandafir sau Creanga ma gandesc ca situatia noastra n-a fost si nici n-o fi niciodata prea roz,asa ca n-avem decat sa ardem langa cei mai tineri ca poate macar ei isi vor gasi drumul.
Acum ma intorc la treburile mele.Am de lucrat la testele initiale,dar nu pentru clasa ci pentru inspectorat.Cica sa le trimitem in format electrnic.Ce-o vrea inspectorii cu atatea teste initiale?Asta cred ca ar trebui sa intereseze direct dascalul,parintele si elevul.Prea mult tam-tam pentru nimic.
Prea mult se apasa deja pe rana mult prea deschisa si dureroasa.
Curaj!
@Mihai,
RăspundețiȘtergereScuze , pentru că răspund așa târziu, mă gândeam că va fi un dialog, că noi toți- dascăli, părinți, bunici, cetățeni cărora nu ne este indiferent ce se va întâmpla cu viitorul țării pe care o iubim, așa cum este ea, cu bunele și cu mai puțin bunele ei, vom scormoni în suflete și în minți, pentru a găsi ceva- o șansă pentru mâine. ..
De ce nu este conștiință civică?
Și eu m-am întrebat de nu știu câte ori.
Am participat la două greve- aiurea- copiii și-au pierdut vremea, noi, salariile, părinții, răbdarea.
Finalul? fiasco..
N-am întâlnit niciun lider sindical în învățământ , cu vocație. Doar cu multe interese.
@Biliuță,
RăspundețiȘtergereAș zice că ar trebui să fim , indiferent de relația pe care o avem cu școala, mai fermi.
Cum? nu știu, încă, dar tocmai de aici cred că pornesc toate- ne lipsește spiritul de civism.
Școala este a tuturor. Comunitatea se implică foarte puțin.
Zic așa: dacă aș locui în satul în care muncește colega mea- aflu că este o doamnă- aș „scoate„ lumea la muncă.
Nu exagerez, nu m-am sfiit, ca profesoară de țară, să pun umărul când se construia școala, să spăl geamurile sau să-i învăț pe copii cum să curețe parchetul, când, în sfârșit, a fost pus.
Mă întreb- cum acceptă atâția profesori/învățători, câți or fi, să aibă o singură toaletă pentru toată lumea.
Dar primarul? Dar părinții?
Tibi,
RăspundețiȘtergereDoamna colegă nu vorbește doar despre sine, vorbește în numele unei generații. Nu știu dacă toți profesorii, pe care îi reprezintă, pun suflet în munca lor..din câte mai știu și eu , sunt destui ajunși profesori cam din întâmplare.
Revoltător este că școala a ajuns în punctul acesta- cenușăreasa societății.
Gina
RăspundețiȘtergereEste mare păcat că şcoala a ajuns în acest hal.
Problema este că răul, a pornit din interior, de la profesorii care au trecut elevi care nu meritau, elevi care la rîndul lor, au ajuns profesori, unii universitari. Rezultatele de la examenul de titularizare, o dovedesc din plin.
Mă înşel ?
Cris,
RăspundețiȘtergereDa, într-un fel, îți dau dreptate. Spun în parte, pentru că eu nu m-am simțit niciodată rușinată , că sunt profesoară, indiferent de situație.
Am lucrat în tot felul de școli, inclusiv într-una specială. Am învățat! Din greu, mai ales , noaptea, pentru că mereu aveam o mulțime de lucruri de făcut.
Au existat mereu profesori care nu s-au putut impune în fața elevilor. Știu clar, limpede- dacă ești bine pregătit, dacă ești dinamicși ai tot timpul de făcut ceea ce trebuie în clasă, elevii te respectă.
Da, între timp, lucrurile au alunecat mult.Cred că ajungem în același punct-pregătirea de specialitate/pedagogică, psihologică.
Dar și retribuția.
Salarii mari n-au fost niciodată în învățământ, însă acum, ele sunt mizere. Cum se va rezolva problema asta nu știu.
@Radu Humor,
RăspundețiȘtergereTot respectul pentru viziunea ta despre „mâine„! Și despre observația că doamna are talent. Eu cred că intenționat lasă să se creadă că ar greși. Face haz de necaz, cum bine observă cineva. Sau are un umor negru, ceea ce este și mai interesant.
Cred că i-a lipsit curajul de a începe altceva.
Revenind la esența problemei, noi nu vorbim doar despre o persoană, despre un caz- vorbim despre o generație.
Tocmai am văzut o completare a lui Tibi- există un lanț al slăbiciunilor- mulți profesori îi promovează pe potențialii repetenți, aceștia ajung profesori- unii chiar în învățământul superior sau ocupă funcții de conducere și lanțul continuă.
Și eu sper să vină zile mai bune!
Dar , deși s-ar putea ca puțini să fie de acord cu mine- cred că, indiferent de conducătorii învățământului, profesorul își este propriul stăpân.
Cu salariu mare sau mic, dacă știe meserie, dacă o iubește, dacă rămâne în învățământ, poate să-și facă datoria.
Dacă nu-i place, nu muncește..
Marycix ,
RăspundețiȘtergereDacă privim lucrurile „stilistic„, granița dintre comedie și dramă este fragilă..da, dureros.
Mirela,
RăspundețiȘtergereN-o să spun niciodată- era mai bine înainte, pentru că n-a fost.
De ce s-a ajuns să se poată crede astfel- asta este problema.
Nu am motive să n-o cred pe doamna, mare parte dintre problemele despre care vorbește le-am trăit și eu- lupta pentru titularizare, navetă grea, condiții precare.
Dar am învins!
Și nu doar eu, persoana mea!
Mulți profesori, pe care îi știu, au procedat la fel- multă muncă, seriozitate, examene!
Despre cât de repede s-au îmbogățit unii , asta este altă poveste..
Eu am un crez- totdeauna le-am spus elevilor, copiilor mei, le spun și nepoțeilor- până la urmă, lumea va fi condusă de oamenii care au învățat carte! Cred în asta!
Copiii trebuie ajutați să iubească școala și pe dascălii ei! Asta o face familia!
Gina, fa o comparatie pe nivele. Era mai mult respect inainte. Pai nu si-ar fi permis vreun elev sa-i raspunda dirigintei obraznic...Cel putin nu in scoala mea. Daca un elev era "scos in careu" pentru indisciplina, era culmea rusinii. Si nu, nu conteaza cat de repede s-au imbogatit inspectorii, ci "din ce" s-au imbogatit, adica din mita, din necinste, din titularizari-pe-bani si obtineri-de-posturi-de-director tot pa bani. Si de unde s-au ivit atatea posturi la orase? ca sa aiba copiii nostri 7 ore pe zi? Aici nu sunt de acord, programul e prea incarcat, manualele sunt cam aiurea si sunt prea multe discipline inutile. Un ghiozdan de 5-7 kile...nici chiar asa!
RăspundețiȘtergereStiu ca tu esti dascalul ascultat si care n-a avut probleme de indisciplina, dar azi nu stiu daca ai mai putea sa faci asta. Elevii fac cam ce vor.
Cat despre :"Copiii trebuie ajutați să iubească școala și pe dascălii ei! Asta o face familia! " DA! Si sunt dovada vie a acestui lucru, sper ca aici si chiar tu esti de acord.
Victor,
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos pentru ”portret„- un an/doi în plus nu contează.
Doamna colegă, deja, ți-a răspuns că nu sunt permise comparațiile.
Așa cum între părinți și copii , totdeauna vor fi inadvertențe, diferențe de opinii, cam la fel se întâmplă și între generații.
De altfel, este greu să -l înțelegi pe cel care a trăit înaintea ta- el are o experiență, pe care tu nu o ai.
Eu zic așa- generația mea nu știa că se mai poate li altfel.
Noi am muncit , fără să ne jenăm.
Era mare bătălie pentru o catedră, indiferent cât de departe de casă s-ar fi aflat, doar să existe ceva , un mijloc de transport.
Ce ne mai separă este faptul că atunci , societatea era cam omogenă, fără excese- știm noi cine erau cei înstăriți, oricum , nu erau dintre profesori.
Astăzi, prea mulți șmecheri , care nu știu nici carte, nici meserie, nici nu muncesc sunt bogați. Deci societatea este nedreaptă, ea transformă mentalitățile și atitudinile.
Doamna îți răspunde ție, dar, de fapt, discută cu mine, cu generația mea, despre care spune că avea mult mai mult timp liber.
Aș zice că nu este chiar așa- „hârtii , multe hârtii s-au cerut totdeauna. Cine nu le avea era sancționat drastic.
Două chiar trei ore pe seară, de două ori pe săptămână, indiferent cu ce făceai naveta și de unde, se ordaniza activitate culturală. Primarul zicea că o să ”taie cu pistiriul„, în carne vie, dacă nu ne ducem..
Practica agricolă dura până pe la jumătatea lui noiembrie- frig, ploaie, chiar zăpadă, nu exagerez.Meditații obligatorii, neplătite, săptămânal- două ore.
Cursuri politice, seminarii, ședințe cu tot felul de inspecții de la partid, pionieri, cultură.. cursuri de alfabetizare, noroc că acum ies analfabeți direct de la școală.
Pregătire ALA, concursuri de tot felul..
Și noi am pregătit olimpici!
Da, în orice școală, fie cât de depărtată de oraș, au existat și cred că există copii talentați.
Trebuie doar să ai pasiunea de a-i descoperi și a-i ajuta să se dezvolte!
Știi? Nu m-am rușinat niciodată că sunt profesoară- o să mă repet- dacă ar fi s-o iau de la început, tot asta aș face- filologie!!
Zina,
RăspundețiȘtergereS-a notat! Mulțumesc!
Doamna profesoară,
RăspundețiȘtergereVă înțeleg , mai mult decât credeți!
Am lucrat în mai multe școli- și cu directori foarte răi, dar și în colective conduse admirabil.
Am avut tot felul de elevi! Am dat vreo zece olimpici naționali, am lăsat și un repetent. Am recuperat câțiva copii de la școala specială.
Știți, am muncit cu o fată, fiică de intelectuali înstăriți, olimpică, fără să fi avut talent- era inteligentă și ambițioasă - am muncit , cum vă spuneam și în ziua de Paște, a doua zi pleca la concurs. Am primit trei garoafe de la mama ei- una avea coada ruptă.
Altei fetițe i-am cumpărat bluziță, ciocolată , vitamine și banane, ca să reziste, deși era singură la părinți. Peste ani, mi-a mulțumit, exact când nu mă așteptam.
Recunosc că am fost, într-un fel, privilegiată, în ultimii 15 ani de carieră- am primit clase foarte bune. Asta a însemnat mult mai multă muncă, copiii inteligenți te solicită, știți dumneavoastră foarte bine.
Da, și am mai avut un avantaj- specialitatea și munca în oraș. Toate au venit în timp. Prin foarte multă muncă!
Este greu acum la școală, pentru că se cer mult mai multe „hârtii”- ai hârtii, ești perfect, nu ai, vai și amar!!
Aici trebuie să se facă ordine. Vorba este- cine face trebușoara asta, că n-am auzit niciun lider de sindicat vorbind despre-
inutilitatea hârtiilor
- despre calitatea extrem de slabă a manualelor
- despre inutilitatea unor obiecte de studiu
- despre păstrarea, cu orice chip, a unor specialități nedorite de către copii
- despre slaba, foarte slaba calitate profesională a unor dascăli/directori/inspectori, promovați știm noi cum.
Aveți o calitate incontestabilă= stăpâniți condeiul!!
Și arta de a face într-un mod original- haz de necaz!
Nu este deloc puțin!
Vă doresc mult succes!!
Elise,
RăspundețiȘtergereUite cum se adună laolaltă dascăli din aceeași generație, din părți diferite ale țării, dar cu aceeași frumoasă motivație - dragostea pentru meserie, iubirea pentru copii.
Îți mulțumesc, Elise!
Cred că doamna tânără colegă află astfel că nu ne-a fost deloc simplu. Că am rezistat, grație pasiunii!
Și mai cred că am avut și avem și astăzi acel romantism pe care și-l împrospătează în fiecare toamnă- copiii și gândul că un an va fi mai bun decât altul!
Seară bună, Elise!
Vera,
RăspundețiȘtergereTu de departe unde te afli, ai pus punctul chiar pe rană!!
M-am cutremurat...
Ai citit ce spune doamna? se fac parcuri, sigur că este nevoie și de ele, se construiesc fântâni arteziene, una lângă alta , și școala nu are gard..știu eu o școală la 10 km de oraș, fără gard..școala a început și s=a construit gard la bufetul de peste drum, școala mai poate aștepta.
Mulțumesc, Vera!
Angi, draga mea!
RăspundețiȘtergere”Te știu” de ceva timp, tu chiar ești menită să fii dăscăliță!
Tu nu faci doar carte, știi să faci atâtea și le dai copiilor cu toată dragostea!
Copiii tăi știu să muncească, să se joace, să facă prăjituri, să pregătească daruri, să danseze, să cânte, să se bucure!
Asta este menirea de dascăl- să-i ajute pe copii să se descopere, să-i apropie de actul învățării cu blândețe, dar și cu seriozitate!!
Hârtii..offf!
Când se va ridica un ministru, care să-i calce pe urme lui Spiru Haret???
Sper să nu fie prea târziu.
Doamnelor, domnilor,
RăspundețiȘtergereTotdeauna au fost și vor fi conflicte între generații, unele greu de înțeles, ca și acelea dintre părinți și copii, soți și soții, iubiți, între diverse categorii sociale, clase..Cred că ele ar avea , cumva, o explicație- atitudinea diferențiată față de accelerarea ritmului vieții.
Vârstnicii au experiență, dar , de ce să nu recunoaștem- ritmul lor de acțiune/percepție/reacție etc. obosește/scade/încetinește.
De aceea, a fost inventată pensia, pe care tânăra mea colega o rostește ironic, cam franțuzește, deși termenul are origine rusească, din câte am citit eu.
Nu sunt de acord cu acei colegi, nici cu medicii/artiștii etc, care insistă să rămână activi, deși fizicul și psihicul îi trădează. Ei pot ajuta cu sfaturi înțelepte.
Știm vorba- cine nu are bătrâni să și-i cumpere„. Este perfect valabilă și în învățământ, doar că nimeni nu mai ține seamă de beneficiile aplicării ei.
Așa ar apărea echilibrul- între capacitatea enormă acumulată de-a lungul vieții de generația vârstnică și explozia de vitalitate a tinerilor.
Tinerii ar trebui să muncească mult mai mult.
Unii chiar asta fac!!
Cei mai mulți, la profesori mă refer, mai ales , la domnișoare, vor catedră în buricul târgului, să aibă mulți bani, foarte puțin de făcut și să fie respectați/respectate..
Respectul se câștigă prin sudoarea frunții, prin verticalitatea coloanei vertebrale și prin dragoste față de meserie.
Sigur, nimeni nu este perfect și nu s-a născut învățat. Meseria se învață, dar se și fură.
Nu sunt posesoarea vreunei legi a succesului. Nici nu știu cum s-ar putea schimba rapid lumea. Ce știu este că sunt câteva meserii, precum aceasta despre care vorbim, care cer HAR!! Menire!! Talent!! Dăruire!
Cine nu le are ar trebui să aleagă altceva.
Vedeți, la mijloc este COPILUL. Foarte puțin am vorbit despre el.
El înseamnă MÂINE!!
Vrem, nu vrem , el este beneficiarul a tot ce fac adulții. Este cea mai fidelă oglindă a tuturor acțiunilor celor mari, putem scrie „mari ” și cu majuscule.
Îmi place mult o vorbă a lui Iorga și mă întorc mereu la ea-”Schimbați școala, veți schimba sufletele!!
Lideri de sindicat? E usor de acuzat, dar noi ce facem? Liderii trebuie sa organizeze nemultumirea oamenilor. Oamenii sunt intr-adevar nemultumiti, au ceva de spus, sau vorbesc pe la colturi si asteapta sa scoata altcineva castanele din foc? Problema nu e in lideri ci in "lasa ca ma descurc eu". Trist, dar adevarat.
RăspundețiȘtergereEste trist ca este adevarat. Este trist ca cel care scrie randurile, findd o capacitate in meserie ( 9.80, nu ? ), in loc sa faca o inovatie, a ales calea pedagogiei. Este trist ca profesorii si medicii nu sunt platiti. Este trist ca profesorii nu au nici un instrument impotriva copiilor si sunt amenintati de multe ori chiar fizic de acestia. Este trist ca am ajuns sa ne comparam unii cu altii , sa ne uitam unii in plasa celorlalti si sa vedem daca painea noastra e mai verde sau nu, daca e mai mare sau nu. Este jenant ca acest lucru basescian vine din partea unui profesor. El , inca este un om liber. Poate alege alta meserie, poate alege alta tara, poate alege alt presedinte, guvern, parlament. Poate ca impreuna cu ceilalti profesori sa faca greva pana primesc salarii decente. Si eu ma jucam cu papusile de/a doctorul si nu sunt doctor. Discutam deunazi cu o studenta in anul 4 la medicina, in acelasi oras din Vest. Am intrebat/o ce face cand termina si mi/a spus ca nu stie sa vada ce o mai fi pana atunci. Avea in ochi acea sclipire de inteligenta pe care tot mai putini tineri o au. I/am spus si atunci mi/a povestit cum se iau examene la Medicina pe bani si pe sex. Ramai masca nu alta. Sa ne fereasca Dumnezeu ca peste cativa ani sa ne opereze una ca Cicciolina. Sau vreun ...Gruia Mondialul.
RăspundețiȘtergereSclavagismul a rezistat pana s/au revoltat. Inghiti mizerii , devii murdar.
,, Învăţăm să trăim când viaţa este pe sfârşite.,,
Michel de Montaigne în Eseuri
S-a cam comentat tot ce se putea comenta...
RăspundețiȘtergereProfesorii tineri cred ca sub comunisti era mai bine...; un lucru era: militia ii puneala punct pe tineri; inclusiv pe cei care ii suparau pe profesori.
Adevarul despre scoala il stie toata lumea: scolile bune sunt pe bani ...buni.
Draga Gina, am scris cu revolta ca si anonima un raspuns la interesantul tau post dar cand sa-l postez ...l-am pierdut.intr-un cuvant, sunt de acord cu tot ce spun si cu altele nespuse dar nu mai reiau ce am scris acolo.Regre ca nu am putut recupera ideile.
RăspundețiȘtergereOare ministrul si secretara lui de stat cunosc toate acestea?sau nu-i intereseaza decat camerele video la examene.
RăspundețiȘtergereCitind ce-a scris distinsul Anonim (nota 10 pentru stil!), parca ma vedeam pe mine, prin '84, cand am terminat facultatea (eram profesor de bio, apropo) si am inceput sa duc exact viata pe care o descrie 'mnealui (nu stiu de ce, cred ca e un el, nu o ea). Doar ca, pe vremea aia, nu vindeam Avon (nu ca n-as fi vrut). E teribil sa constat ca, 20 si ceva de ani mai incolo, nu s-a schimbat nimic!
RăspundețiȘtergereE grea cartea, ce sa mai.... !
RăspundețiȘtergere:)
Am recitit comentariul meu scurt si vreau sa revin subliniind ca anonima are dreptate si revolta mea era nu fata de bine-scrisul ei articol ci fata de problema ridicata.Da, invatamantul romanesc este prost condus , spun unii, prost aplicat, spun altii, prost inteles, adauga altii.Parintii care nu sunt profesori, ne acuza...profesorii au fost inainte dar azi mai mult ca inainte, victime..
RăspundețiȘtergere@Mihai,
RăspundețiȘtergereNu prea știu ce să zic, totuși, orice am face, suntem singuri, în cele mai dificile situații. Până la urmă, problemele generale au un punct comun- starea fiecăruia, atitudinea, modul de acțiune.
Să nu mă contraziceți în privința liderilor sindicali, știu eu ce știu.
Mulțumesc!
@Micuțul,
RăspundețiȘtergereEu cred că este multă tristețe, dar rămâne loc și pentru frumos și bine!
Cred că fiecare își poate schimba, mai devreme sau mai târziu, cursul vieții. Unii au curaj- se rup de toate și o iau de la capăt. Alții așteaptă schimbări. Și mai sunt și dintre cei care au deviza- lasă că dacă n-a murit nimeni din cutare cauză, n-o să fiu tocmai eu fraierul.
De ce n-ar trebui să fie și cariera pedagogică- asta, așa, ca să vă citez, obținută de către performeri? În învățământ ar trebui să muncească persoanele slab pregătite?Dacă ar fi așa, vai și amar..
Nu credeți că vă contraziceți?
Sau poate că nu v-am înțeles..
Daurel,
RăspundețiȘtergerePe la alții este așa, pe la noi văd că s-ar zice că te poți duce la facultate fără bacalaureat.
Halal concepție de lideri ...
Până la urmă, de ce nu s-ar intra la facultate, direct din gimnaziu, dacă tot se vorbește atât despre „șanse”?
M-am crucit, auzind ce le mai trece unora prin minte, când vine vorba despre a câștiga voturi.
Maria,
RăspundețiȘtergereNicio clipă n-am spus că nu sunt realități care zgârie pe orice om cinstit , nu doar pe ochi. Zgârie adânc.
Gabi,
RăspundețiȘtergereMai știi? pe vremuri ne tot întrebam- or fi știind ăștia cât de greu ne este?? am rămas cu întrebările.
Gabriela,
RăspundețiȘtergereDupă ce am tot citit ce ne spunem unii altora, îmi vine în minte întrebarea - cine să facă schimbările?
Cine cu cine se războiește?
Cred că oricâți vinovați am căuta, fiecare rămâne propriul lui stăpân.
Pe idei, concepte, atitudine, reacții etc.
Nimeni n-o să vină în casa mea să-mi spună- vrei, cumva, să trăiești mai bine? uite, ia de la mine milionul ăsta și spune ”mulțumesc”.
Tu, când ai văzut că nu mai poate să meargă așa, ai închis- sau poate dimpotrivă- ai deschis larg ochii și ai plecat!
Poate că sunt răutăcioasă în clipa asta, dar spun ce gândesc.
O zi bună îți doresc!
Doamne,
RăspundețiȘtergereNu -ți iau numele în deșert, dar cum le știi tu pe toate!!!
Maria,
RăspundețiȘtergerePot să spun ce cred?
Victime ale propriilor slăbiciuni.
Cine îi face pe unii călăi și pe alții victime?
Dureros... traim o vreme a rezultatelor rapide, a scuzelor, a aparentelor. Investesc pe termen lung doar cei cu adevarat dornici de un progres personal, emotional.
RăspundețiȘtergereImi doresc sa ne rupem de tot balciul asta!
Ancuța,
RăspundețiȘtergereCam așa este.
Sunt puțini oamenii despre care vorbești, dar sunt!
Poate că ne aflăm pe drumul cel bun.
Seară bună!!
@ Gina
RăspundețiȘtergereCitesc si ma gandesc, oare sunt atat de tanar sa ma mai pot schimba ?
Nu ,nu ma contrazic , dar sunt un pic ironic. Imi respect prea mult dascalii ca sa nu respect aceasta profesie. dar in scrisoarea aceea , cu minima mea experienta de viata simt un iz de rautate, o ciuda urat disimulata care mie nu imi da de loc increderea minima in acea persoana. Sunt acelasi individ care sustine ca fara scoala si fara cercetare , o natiune decade si dispare. Matematica , fizica sau biologia sunt universale dar istoria si geografia unei natiuni sunt doar ale acesteia .
Nu poti sa vrei sa iti fie bine in timp ce arunci cuvinte murdare asupra altei meserii. Nu putem sa razbim decat impreuna. Dezbinarea ne duce la mizeria umana , la care aproape am ajuns... Mai departe ma abtin si te asigur de respectul si admiratia mea totala pentru meseria de dascal.
O să te tutuiesc, ca să ne putem înțelege, ai spus cândva ceva despre prieteni și prietenie, nu mă înșel, așa-i?
RăspundețiȘtergereEu îi iubesc pe tineri și îi respect.
Copiii mei muncesc mult, enorm de mult.
Nu este deloc rău- unul este aici în țară, cel mic este în Londra. Niciunul dintre ei n-a răzbit altfel decât prin muncă . Asta este teoria mea- totdeauna, vor învinge cei care știu carte!
Sunt și mulți tineri, care vor să răzbească altfel, asta o știm și o vedem la tot pasul.
Fiecare meserie, dar absolut fiecare, este importantă.
Ne plângem că nu este pâinea bună, că se rup șoselele, că hainele sunt prost croite. Toate sunt făcute de către oameni.
Toți trec prin școală, unii învață, alții doar trec.
De aceea, am susținut și voi susține totdeauna că doar o școală bună, cu profesori buni, o să facă o viață bună.
Eu nu vorbesc de rău nicio altă profesie. Voi câștigați foarte bine- și ca salarii, și ca pensii. Este treaba voastră.
Când mi-am ales meseria, am știut cum va fi. La fel a știut oricare persoană, care a devenit profesor/învățător.
Da, împreună, ne va fi bine!
Nu pot să vorbesc în locul altora.
Și ca să nu uit- nicio meserie nu poate trăi fără celelalte, poate doar în comuna primitivă era altfel, când oamenii erau vânători, culegători/ pescari.
Și atunci au fost, totuși, diferențieri, nu?
O seară bună!