de dor!

 

Dacă este să mă uit cu ochii minții și ai sufletului  la anii mei de liceu, văd doar partea aceea luminoasă, mângâiată de o blândețe înțeleaptă. Sigur că vor fi fost și  neajunsuri,  temeri și spaime. 

Se făcea carte!

 Rămânea timp și pentru  visări de-o  clipă, pentru bilețele și întâlniri pe coridor,departe  de ochii iscoditori ai domnișoarei Lupescu, pentru  plimbări pe sub castanii de dincolo de  gară, un film, o poveste  copilărească, un tren, care vine, altul ce pleacă.

  Zic că sunt  ceea  ce sunt  grație unei școli 

serioase, cu pretenții, poate, uneori exagerate,  cu emoții, astăzi devenite calde amintiri, cu ascultări și teze dificile, cu întrebări, câteodată, parcă, într-o limbă necunoscută.

  Un dor blând pentru toate!

Limba  Română- o  doamnă  duioasă, cu ochi și gesturi de mamă.

 Limba  Latină-  profesoara perfectă: cultă, distinsă, artistă!

 Limba  Franceză-  tânăra  elegantă, de care toți băieții erau îndrăgostiți.

Limba  Rusă- babușka.

Istorie- ce doamnă!

Geografie- cea mai  cultivată  profesoară,  știa atâtea, că te rușinai să nu înveți.

Economie  politică-  spaima unora.

   Matematică- mai ușor...

  Chimie-  dacă spun ”babacu”, ar tresări, din lumea lor  de umbre, chiar și  cei  mai tari la  chimie, olimpicii  naționali: Nelu  Voicu și  Mituș Dumitru..

 De  voie, de nevoie,  am învățat chimie!  Știu și acum tot felul de chestii.

Fizică- trei profesori, total diferiți, ultima, fizicuța.  faină  profesoară!

 Biologie- cochetă, carismatică.

 Desen tehnic- doamne, ce  emoții, pentru fiecare oră.

 Profesorul erudit, vorbitor perfect de  limbă franceză!  Îl porecliserăm    ”domnu Stass”

  Muzică- excepțional profesor cult,  elegant, exigent.  Compozitor.

  Educație  fizică-  doi sportivi!

Atelier-  spaima  zilelor mele de luni.

   Dirigenție: în primii doi ani,Doamna  Liana Alexandrescu, Profesoara  noastră  de  Latină- toată stima! 

 În următoarele două clase. Babacu. 

 Ce să spun?  nu cred  că-l interesa vreun pic ce va  fi cu noi. Eram ”Ali- Baba și cei patruzeci de  hoți”.

 Ce a urmat  a fost ceva minunat:  câțiva tehnicieni și asistente medicale și vreo  25 de  absolvenți ai Învățământului  superior  trei profesori de matematică  ( doi universitari),  subsemnata, profesoară de Limba Română,  doi profesori de  biologie, unul de geografie, altul de educație  fizică,  doi medici,  mai mulți economiști și  ingineri, un arhitect,  un  general  ( nu sunt chiar sigură).

Și timpul, care  nu-și uită  niciodată mersul...