imi plac deosebit cea cu mainile care tin pestii si cea cu fluturele langa carligele de rufe . Desi iubesc animalele si nu pot sa le vad suferinta ....poza aceia exprima altceva - o simbioza perfecta intre natura si nevoia omului de hrana . :)
Sar"mana: E frumos nimic de zis,la tara! Problema-i ca dvs.prezentati totul idilic si deformati realitatea! Viata la tara e grea ,chiar si pentru copii. Este atat de grea ,incat nu mai vezi frumusetile. Iti aduci aminte de frumuseti ,doar atunci cand incepi sa devii nostalgic si sa depeni amintiri(ca mine) Va sugerez sa prezentati mai realist,in caz contrar voi deveni un critic aspru! Ps. Trebuie sa fiti tare suparata pe mine ,daca nici de ziua mea nu ati trecut sa-mi lasati doua cuvinte! Problema-i ca nu stiu cu ce am dat-o in bara!!!??
Viaţa la ţară. Curată, liniştită, frumoasă, cu poveştile ei şi cu (azi şi ieri) grijile ei indispensabile. O viaţă grea, dar plină de farmec. Sper ca satul românesc să nu îşi piardă punctele de reper nici peste 100 de ani. Sper...
Mulţumesc, Gina! Ne-ai oferit o mică ... excursie la ţara ta de câmpie. Frumoase fotografii, inundate de viaţă nouă, de mirosul crud al ierbii verzi, proaspăt cosită, de zbaterea aripilor de fluturi, de clipocitul apei, de muzica florilor de castan, de promisiunea fructelor verzi ale cireşului...
Alm, În apropierea casei este un heleșteu, de fapt, în mai toate satele vecine există câte unul. Zilnic, mai ales sâmbătă și duminică, bărbați, femei, copii sunt la pescuit. Nu știu dacă sunt prea mulți care fac asta doar din plăcere.Cei mai mulți nu au altă scăpare.. Asta este viața, o luptă, nu?
Alice Georgiana, Să știi că așa este- poți sta afară până se acoperă cerul cu puzderia de stele.În vremea asta, în iazul din apropiere, broaștele au un concert pe cinste!
@Cezar, Se (mai)întâmplă ca aparențele să (și)înșele. Scuze că am reacționat tardiv.
Eu nu deformez realitatea .Am prezentat niște colțișoare care mi-au plăcut. De îndată ce există, nu văd cum ar fi altfel. Am crescut la țară, n-am simțit deloc asprime în munca nimănui din familie. N-am fost deloc răsfățată.. Nu poți vorbi despre tine, referindu-te la alții. Eu scriu ce simt! Mi-ați mai ”promis„ cu câteva săptămâni în urmă o atitudine „bolovănoasă”. Nu aveți decât! Detest duritățile de orice fel, pe blogul meu accept doar atitudinea politicoasă.
@ Gina, Bună ziua ! Frumoase imagini si cinste cui le-a făcut si postat! Viata la tară este frumoasă doar pentru gospodina ce pune suflet in toate de la curătenia prin curte si grădină, hrănitul orătăniilor, stropitul florilor si al grădinii până la spălatul si intinsul rufelor pe sârma fixată intre doi stâlpi de gard . Pentru gospodina cu gândul la viata de la oras , viata la tară este un chin iar sotul ei o povară. Cunosc foarte bine viata la tară si cu bune si cu rele căci doar la tară m-am născut si crescut până mi-am luat zborul pe la 16 ani spre locuri urbane. Vizionând imaginile postate de tine mi-am amintit de zilele când copil fiind mergeam la pescuit dar pân” la râu, treceam prin lanul de rapită ca aurul de frumoasă . Felicitări pentru frumoasele imagini păostate ! Cu respect , Alioșa.
Cris, Nu pot să mă prefac - cineva îmi reproșează că prezint denaturat viața la țară- este exact cum spui- frumoasă, și aspră! Da, am separat adversativ adjectivele- este frumoasă, dar aspră.Așa am văzut din totdeauna lucrurile- chiar și în asprime există o anume frumusețe, nu-i așa?
Probabil ca ati fost fata sau nepoata primarului!! Ca sa ma fac inteles, voi da un exemplu:fanul cosit care miroase atat de frumos-asa este! Incercati sa simntiti mirosul fanului sculandu-va odata cu soarele si dand cu furca pana seara cand apune,sau dand la coasa cot la cot alaturi de al-batran! Nu cred ca am fost nepoliticos ci doar cu o alta opinie. Ca nu va place e cu totul altceva. nu trebuie sa publicati ce am scris Ps. a fii critic nu insemneaza a fii bolovanos(mai si ajuta uneori)
@Alioșa, Cunosc perfect viața la țară! Până m-am dus la facultate, i-am ajutat pe părinți la cele mai multe treburi din gospodărie. Cu plăcere! Cred că nu-mi va fi fost prea ușor, dar era ceva care ne lega pe toți și puteam refuza să-mi ajut părinții. Atunci am învățat cât de important este să muncești. Acum sunt gospodină de țară- cum spui tu- doar la sfârșit de săptămână. Nu sunt nedreaptă, dar fiecare își cam face soarta- inclusiv eu! Mulțumesc!
@ Cezar, Copil fiind, mi-aș fi dorit , poate, să fi fost fiica primarului. N-am fost! Bunica, a treia bunică, care l-a înfiat pe tatăl meu, era o femeie bogată. L-a pedepsit pe bunicul pentru infidelitate, vânzând TOT PĂMÂNTUL înainte de moarte. Știu clipa în care el m-a dus în camera lor mare și mi-a arătat un șerpar( brâu) plin cu bani- IEȘIȚI din UZ... Tatăl meu avea pe atunci buletin de București- era ceva extraordinar! A renunțat la el de dragul pământului. Când eram prin clasa a III-a sau a IV-a, învățătoarea m-a trimis acasă cu cererea de întovărășire. Altfel, mi-a spus ea, nu voi mai fi primită la școală. Așa a început. Apoi le-au luat tot- caii, uneltele , pământul mamei, al tatălui de la bunicul. Cam așa am crescut. Că văd lucrurile altfel este pentru că poate vreau să simt doar frumusețea acelor ani! Depinde din ce unghi privești lucrurile! Înțelegeți?
,,Cine se tachineaza se iubeste"-parca asa era pana la sfarsit! Evident ca va iubesc,altfel nu as sta de vorba cu dvs. Cand doriti sa va mai povestesc despre ,,autentica viata la tara"sa-mi dati de stire. Multumesc pt. Maria Lataretu si Zavaidoc-mi-ati inmuiat sufletul! O seara ..linistita Scuze pentru eventualul disconfort creat!
@Cezar, Măi, fir-ar să fie! Înseamnă că-i iubiți pe toți acei musafiri , care vă toacă nervii.. Dacă este așa, asta înseamnă că blogosfera este varianta virtuală a unui mic paradis!
Sărut mâna Gina ! Ce simplă şi frumoasă este viaţa la ţară , linişte şi pace , frumos şi desfătare şi ca totul să fie în temă cu subiectul promite că vei da drumul peştişorilor , poate vreunul este peştele de aur , mai ştii !!
am trăit nişte ani buni la ţară. a fost muncă şi vis. acum nu ştiu dacă mai e aşa. oricum, viaţa la ţară nu se poate compara cu nimic. natura, naturalul şi Dumnezeu nu se pot schimba!
Ma bucura ca mai sunt oameni cu picioarele pe pamant... Daca as fi mai promt in comentarii mi-as atrage de aici niste cititori... Istoria intovarasirii si colectivizarii nu s-a scris inca; probabil ca, multi nu constientizeaza ce drame au fost;cred ca ne-a afectat pe putini; vreo 10 % dintre sateni... Doamna Ema Hategan a incercat sa scrie un serial despre acele vremi; azi am citit ca renunta... http://emahategan.blogspot.com/2011/05/adevarul-nu-trebuie-sugrumat-si.html
@Daurel, Nu știu cum aranjează Dumnezeu lucrurile- ții minte cât se poate- n-am să uit niciodată spaima de pe chipurile părinților mei când m-am dus cu hârtia. Știu doar că n-au semnat-o atunci. Învățătoarea nici nu mă mai lua în seamă în clasă, deși eram premiantă. Apoi, lucrurile s-au așezat cum au vrut alții. Știi ce cred? Generațiile următoare nu-și pot imagina adevăratele noastre drame- copii , care îi înțelegeam pe părinți..dezechilibrele produse, spaimele, revoltele, adevărate traume.Poate că de asta vorbim puțin despre acei ani.. O să citesc la doamna despre care vorbiți. O zi bună!
Prin frumoase locuri te-au purtat pasii :)
RăspundețiȘtergereVreau si eu la tara!!!! Vreau la tara ta, ca e tare frumos acolo!
RăspundețiȘtergere:(te roooggg
RăspundețiȘtergerearuncă peştişorii în apă
îţi îndeplinesc eu 'orice' dorinţă
liniste , si senin :)
RăspundețiȘtergereimi plac deosebit cea cu mainile care tin pestii si cea cu fluturele langa carligele de rufe . Desi iubesc animalele si nu pot sa le vad suferinta ....poza aceia exprima altceva - o simbioza perfecta intre natura si nevoia omului de hrana . :)
Frumoase locuri, dar mie-mi place mai mult când vorbeşti :D
RăspundețiȘtergereO zi minunată!
Cat de frumos este! Mi-ar placea atat de mult! :)
RăspundețiȘtergereprin simplitatea lor, fotografiile sunt atat de frumoase.
RăspundețiȘtergereO zi deosebita!
Offf... ce dor mi s-a facut de "tara", pentru mine este atat de relaxant cand ma duc acolo.
RăspundețiȘtergerece locuri frumoase...liniste...soare...ce ar mai fi de dorit? :)
RăspundețiȘtergereimi place lanul de rapita :)
iarba verde de acasa si pestisorul de aur. ce zi frumoasa trebuie sa fi fost!
RăspundețiȘtergereSar"mana: E frumos nimic de zis,la tara!
RăspundețiȘtergereProblema-i ca dvs.prezentati totul idilic si deformati realitatea!
Viata la tara e grea ,chiar si pentru copii. Este atat de grea ,incat nu mai vezi frumusetile. Iti aduci aminte de frumuseti ,doar atunci cand incepi sa devii nostalgic si sa depeni amintiri(ca mine) Va sugerez sa prezentati mai realist,in caz contrar voi deveni un critic aspru!
Ps. Trebuie sa fiti tare suparata pe mine ,daca nici de ziua mea nu ati trecut sa-mi lasati doua cuvinte! Problema-i ca nu stiu cu ce am dat-o in bara!!!??
Pitoresc,calm și liniște!Viața la țară cu toate frumusețile ei.Foarte frumoase fotografiile!
RăspundețiȘtergereViaţa la ţară. Curată, liniştită, frumoasă, cu poveştile ei şi cu (azi şi ieri) grijile ei indispensabile. O viaţă grea, dar plină de farmec. Sper ca satul românesc să nu îşi piardă punctele de reper nici peste 100 de ani. Sper...
RăspundețiȘtergereLa țară...Un loc la care mă mai întorc cu gândul atunci când agitația,viața din oraș mă asfixează.
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Gina! Ne-ai oferit o mică ... excursie la ţara ta de câmpie. Frumoase fotografii, inundate de viaţă nouă, de mirosul crud al ierbii verzi, proaspăt cosită, de zbaterea aripilor de fluturi, de clipocitul apei, de muzica florilor de castan, de promisiunea fructelor verzi ale cireşului...
RăspundețiȘtergereParca miroase a iarba cosita..ador mirosul asta! Zi frumoasa!
RăspundețiȘtergere@teonegură,
RăspundețiȘtergereCele mai multe imagini sunt din ograda proprie!
Cati,
RăspundețiȘtergereȘtii că ești invitata mea preferată!
CELLA,
RăspundețiȘtergereNu sunt nici pescărița, nici beneficiara, am văzut o femeie bucurându-se!
Alm,
RăspundețiȘtergereÎn apropierea casei este un heleșteu, de fapt, în mai toate satele vecine există câte unul.
Zilnic, mai ales sâmbătă și duminică, bărbați, femei, copii sunt la pescuit.
Nu știu dacă sunt prea mulți care fac asta doar din plăcere.Cei mai mulți nu au altă scăpare..
Asta este viața, o luptă, nu?
Arcadia,
RăspundețiȘtergereLa mijlocul săptămânii se „vorbește„ prin imagini..
Mulțumesc frumos pentru gândurile bune!
lunapătrată,
RăspundețiȘtergereTiza ta este absolut fermecătoare la țară!!
tu26dor,
RăspundețiȘtergereVerdele creează o stare specială!
Irina,
RăspundețiȘtergereEu nu-mi permit să fiu doar musafir, dar este plăcut!
pandhora,
RăspundețiȘtergereDa, un strop de auriu într-o mare verde!
aA,
RăspundețiȘtergereIarba îmi aparține, peștișorul era în treacăt!
Alice Georgiana,
RăspundețiȘtergereSă știi că așa este- poți sta afară până se acoperă cerul cu puzderia de stele.În vremea asta, în iazul din apropiere, broaștele au un concert pe cinste!
@Cezar,
RăspundețiȘtergereSe (mai)întâmplă ca aparențele să (și)înșele.
Scuze că am reacționat tardiv.
Eu nu deformez realitatea .Am prezentat niște colțișoare care mi-au plăcut. De îndată ce există, nu văd cum ar fi altfel.
Am crescut la țară, n-am simțit deloc asprime în munca nimănui din familie. N-am fost deloc răsfățată..
Nu poți vorbi despre tine, referindu-te la alții.
Eu scriu ce simt!
Mi-ați mai ”promis„ cu câteva săptămâni în urmă o atitudine „bolovănoasă”. Nu aveți decât!
Detest duritățile de orice fel, pe blogul meu accept doar atitudinea politicoasă.
@se-cret,
RăspundețiȘtergereTocmai sunt după o discuție cu cineva care contestă frumusețea liniștii.
Mulțumesc!
@ Gina,
RăspundețiȘtergereBună ziua !
Frumoase imagini si cinste cui le-a făcut si postat!
Viata la tară este frumoasă doar pentru gospodina ce pune suflet in toate de la curătenia prin curte si grădină, hrănitul orătăniilor, stropitul florilor si al grădinii până la spălatul si intinsul rufelor pe sârma fixată intre doi stâlpi de gard . Pentru gospodina cu gândul la viata de la oras , viata la tară este un chin iar sotul ei o povară. Cunosc foarte bine viata la tară si cu bune si cu rele căci doar la tară m-am născut si crescut până mi-am luat zborul pe la 16 ani spre locuri urbane. Vizionând imaginile postate de tine mi-am amintit de zilele când copil fiind mergeam la pescuit dar pân” la râu, treceam prin lanul de rapită ca aurul de frumoasă .
Felicitări pentru frumoasele imagini păostate !
Cu respect , Alioșa.
Cris,
RăspundețiȘtergereNu pot să mă prefac - cineva îmi reproșează că prezint denaturat viața la țară- este exact cum spui- frumoasă, și aspră!
Da, am separat adversativ adjectivele- este frumoasă, dar aspră.Așa am văzut din totdeauna lucrurile- chiar și în asprime există o anume frumusețe, nu-i așa?
Vera,
RăspundețiȘtergereDa, așa este, doar că nu toată lumea se poate bucura în același mod. Și nici în același timp..
Danielle,
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos grădinița ta de gânduri , adunate într-un poem!
fly2,
RăspundețiȘtergereSunt unele mirosuri pe care nu le uiți niciodată! Unul este cel de fân proaspăt cosit!!
Probabil ca ati fost fata sau nepoata primarului!!
RăspundețiȘtergereCa sa ma fac inteles, voi da un exemplu:fanul cosit care miroase atat de frumos-asa este!
Incercati sa simntiti mirosul fanului sculandu-va odata cu soarele si dand cu furca pana seara cand apune,sau dand la coasa cot la cot alaturi de al-batran!
Nu cred ca am fost nepoliticos ci doar cu o alta opinie. Ca nu va place e cu totul altceva. nu trebuie sa publicati ce am scris
Ps. a fii critic nu insemneaza a fii bolovanos(mai si ajuta uneori)
@Alioșa,
RăspundețiȘtergereCunosc perfect viața la țară!
Până m-am dus la facultate, i-am ajutat pe părinți la cele mai multe treburi din gospodărie. Cu plăcere!
Cred că nu-mi va fi fost prea ușor, dar era ceva care ne lega pe toți și puteam refuza să-mi ajut părinții.
Atunci am învățat cât de important este să muncești.
Acum sunt gospodină de țară- cum spui tu- doar la sfârșit de săptămână.
Nu sunt nedreaptă, dar fiecare își cam face soarta- inclusiv eu!
Mulțumesc!
@ Cezar,
RăspundețiȘtergereCopil fiind, mi-aș fi dorit , poate, să fi fost fiica primarului.
N-am fost!
Bunica, a treia bunică, care l-a înfiat pe tatăl meu, era o femeie bogată.
L-a pedepsit pe bunicul pentru infidelitate, vânzând TOT PĂMÂNTUL înainte de moarte.
Știu clipa în care el m-a dus în camera lor mare și mi-a arătat un șerpar( brâu) plin cu bani- IEȘIȚI din UZ...
Tatăl meu avea pe atunci buletin de București- era ceva extraordinar!
A renunțat la el de dragul pământului.
Când eram prin clasa a III-a sau a IV-a, învățătoarea m-a trimis acasă cu cererea de întovărășire. Altfel, mi-a spus ea, nu voi mai fi primită la școală.
Așa a început. Apoi le-au luat tot- caii, uneltele , pământul mamei, al tatălui de la bunicul.
Cam așa am crescut.
Că văd lucrurile altfel este pentru că poate vreau să simt doar frumusețea acelor ani!
Depinde din ce unghi privești lucrurile!
Înțelegeți?
Cat imi e de familiar!:)
RăspundețiȘtergereImediat trec in gradina si mai plivesc un strat,ca rufele mele se usca la soare!:)
Frumoase imagini, miroase a vara! :)
RăspundețiȘtergereLocuinta mea de vara
RăspundețiȘtergereE la tara...
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor !
Acolo cand n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.
Nu exista berarie,
Nici regie...
Doar un hot de carciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar.
Cand te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi.
Trec miscand domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi. (...)
,,Cine se tachineaza se iubeste"-parca asa era pana la sfarsit!
RăspundețiȘtergereEvident ca va iubesc,altfel nu as sta de vorba cu dvs.
Cand doriti sa va mai povestesc despre ,,autentica viata la tara"sa-mi dati de stire.
Multumesc pt. Maria Lataretu si Zavaidoc-mi-ati inmuiat sufletul!
O seara ..linistita
Scuze pentru eventualul disconfort creat!
Angi,
RăspundețiȘtergereToate aceste mari ”nimicuri„- dau vieții un anume farmec!
Asta păstrez din viața la țară- poezia muncii!
O seară bună!
Mirela,
RăspundețiȘtergereDar și când vine ploaia de la Cluj..
Gabriela,
RăspundețiȘtergereDacă Topârceanu ar mai trăi, cred că mi-ar cere să-i dau căsuța de la țară cu chirie!
Și , sigur, ar sta , cel puțin, până prin noiembrie..
@Cezar,
RăspundețiȘtergereMăi, fir-ar să fie! Înseamnă că-i iubiți pe toți acei musafiri , care vă toacă nervii..
Dacă este așa, asta înseamnă că blogosfera este varianta virtuală a unui mic paradis!
Este minunat la ţară. Aer curat, frumuseţea naturii. Mai aproape de viaţa adevărată!
RăspundețiȘtergereFaine fotografii!
Sărut mâna Gina !
RăspundețiȘtergereCe simplă şi frumoasă este viaţa la ţară , linişte şi pace , frumos şi desfătare şi ca totul să fie în temă cu subiectul promite că vei da drumul peştişorilor , poate vreunul este peştele de aur , mai ştii !!
am trăit nişte ani buni la ţară. a fost muncă şi vis. acum nu ştiu dacă mai e aşa. oricum, viaţa la ţară nu se poate compara cu nimic. natura, naturalul şi Dumnezeu nu se pot schimba!
RăspundețiȘtergereOttilia
Viața la țară! Ce poate fi mai frumos? Pe când ȚARA, la viață?
RăspundețiȘtergeretrecatori ca puful de papadie, dornici sa evadam din limitele noastre, ca apele unui lac.
RăspundețiȘtergere@Biliuță,
RăspundețiȘtergereDureroasă interogație retorică!!
Mi-aș dori să am răspuns!
@Alexandru,
RăspundețiȘtergereDacă gustăm poezia firului de iarbă!!
@Sorin,
RăspundețiȘtergereDa, văzută din mers!
Dacă iei lucrurile la ”bani mărunți„, este ceva mai dificil.
Seară bună!
Ottilia,
RăspundețiȘtergereAsta simt și eu- frumos spui- muncă și vis, o asprime care nu doare, dar arde!
O seară frumoasă!
@Costin Comba,
RăspundețiȘtergereAți adunat frumusețea pe care ochiul o gustă din natură, într-un poem!
Mulțumesc!
Ma bucura ca mai sunt oameni cu picioarele pe pamant...
RăspundețiȘtergereDaca as fi mai promt in comentarii mi-as atrage de aici niste cititori...
Istoria intovarasirii si colectivizarii nu s-a scris inca; probabil ca, multi nu constientizeaza ce drame au fost;cred ca ne-a afectat pe putini; vreo 10 % dintre sateni...
Doamna Ema Hategan a incercat sa scrie un serial despre acele vremi; azi am citit ca renunta...
http://emahategan.blogspot.com/2011/05/adevarul-nu-trebuie-sugrumat-si.html
@Daurel,
RăspundețiȘtergereNu știu cum aranjează Dumnezeu lucrurile- ții minte cât se poate- n-am să uit niciodată spaima de pe chipurile părinților mei când m-am dus cu hârtia. Știu doar că n-au semnat-o atunci. Învățătoarea nici nu mă mai lua în seamă în clasă, deși eram premiantă. Apoi, lucrurile s-au așezat cum au vrut alții.
Știi ce cred? Generațiile următoare nu-și pot imagina adevăratele noastre drame- copii , care îi înțelegeam pe părinți..dezechilibrele produse, spaimele, revoltele, adevărate traume.Poate că de asta vorbim puțin despre acei ani..
O să citesc la doamna despre care vorbiți.
O zi bună!
(astazi am ajuns si eu... pc-ul mi-a facut figuri!)
RăspundețiȘtergereTimpul astat pe loc... sa faci tu fotografiile astea minunate! :)
Un weekend minunat îti doresc!