Hrisos a inviat! Gina...incet...incet, ne adunam de prin vacante si frumoase sarbatori. Anonimi, dar niste anonimi care fac ca acest popor sa existe, care niciodata n-au umblat mai departe decat satul lor (unii), sau cel mai apropiat oras, care nu cunosc decat graiul stramosilor si locul in care au prin, deja, radacini. Fara cuvinte! O miercuri plina de bucurii iti doresc! :)
Excelente si inspirate. Imi plac oamenii simpli, de la tara. Respira a modestie si simplitate. Imi amintesc camd odata, in cautarea unui sat pierdut, am fotografiat niste ciobani, care stateau pe camp, cu oile. Si au fost atat de impresionati, zicand:" Asa ceva nu ni s-a mai intamplat niciodata!"
Îmi aduc aminte cum mergeam la ţară, la bunici, şi îi vedeam stând pe bancă la poartă. Amândoi, bucuroşi fiindcă le vin copiii şi nepoţii... Dumnezeu să ne odihnească bunicii care nu mai sunt...
Pentru noi, aceştia nu sunt anonimi... Fără Ei, nu-mi pot imagina o vizită la ţară... Fac parte din ... sufletul locului, cu viaţa lor aspră şi, de cele mai multe ori nefericită... Ce iubesc la ei - sunt fericiţi, mulţumiţi cu acel puţin pe care-l au şi de care ştiu să se bucure. Rareori i-am auzit plângânduse! - doar de vreme şi de sănătate. Orice reîntâlnire a lor îmi dă acel sentiment reconfortant că viaţa e frumoasă şi se merită să-i descoperim adevărata sursă de plinătate a sufletului: credinţa, natura, relaţii interumane nealterate de ... vremurile pe care le traversăm... Minunat că te-ai gândit la ei!!! O zi frumoasă!
Anonimi din acestia , VERITABILI, sunt tot mai greu de gasit. Din pacate. Simplitatea si intelepciunea lor, curatenia sufleteasca, cultul lor pentru munca, l-au facut pe Blaga sa scrie "Vesnicia s-a nascut la sat". Acum, vesnicia e in pericol... Eu cel putin, asa simt.
Mirela, De multe ori, complicăm inutil lucrurile..
Ei, anonimii la care m-am gândit astăzi, trăiesc „pe termen cunoscut„- să aibă o casă a lor, să planteze pomi și flori, să-și crească bine copiii, să le facă nunți și botezuri, să aibă nepoți mulți și sănătoși ..și apoi să strângă bani de înmormântare. Simplu ai putea spune. Totuși, asta înseamnă o viață!
pandhora, Chiar și cel mai arogant individ îți recunoaște, în adâncuri, rădăcinile.. Păcat că nu face mai nimic pentru a le reda vigoarea. Oriunde am fost, oriunde m-am plimbat, n-am uitat satul meu de pe mal de râu curat!
Gabriela, Dintre toate persoanele surprinse în fotografii, doar perechea îmi este cunoscută.Au avut o tinerețe zbuciumată, el, mare crai, un bărbat mereu convins că este foarte important. Ea , o femeie supusă, gospodină, bună mamă. Acum , el este o legumă. Ea îl îngrijește devotată. Este greu să-i înțelegi pe oameni.. viața unora bate orice film! Oameni!
Cris, Înainte de a se putea odihni pe băncuțele din fața curților, oamenii aceștia muncesc de cum răsare soarele., până se ivește luna. Viața lor are o frumusețe aspră!
Danielle, Pe bătrânul din imagine l-am văzut într-o zi în gară- își ducea „puținul„ economisit să-l vândă. Dintr-un cărucior de transportat butelia de aragaz, își construise o întreagă „ambarcațiune„..m-a impresionat minuțiozitatea lui, grija cu care își așezase toate produsele, pentru a le transporta în siguranță. Să fie simplu?
@ Gina, Imagini frumoase si sugestive ale „ anonimilor satelor” noastre din ce in ce mai părăsite de tineri si rărite de bătrâni, poate prezenta si posta numai o fiintă gingasă cu rădăcini adânci in satul in care s-a născut, crescut si educat o vreme. Eu nu mi-i amintesc, eu ii am mereu in fata ochilor. Ii văd din ce in ce mai cufundati in griji nespuse celor tineri, ii simt tot mai tristi si parcă mai nesiguri pe ei.Doar ei, bătrânii au mai rămas in satele din ce in ce mai nepopulate. Se incăpătânează să plece la oras la odraslele lor urbanizate asteptând DUMINICA sau SĂRBĂTORILE CRESTINESTI pentru a se imbrăca cu ce au mai bun si frumos prin casă pentru a merge la biserică si-apoi, după masa de prânz, pentru a iesi in fata portii asezându-se cuminti pe băncuta bătrână ca si ei pentru a discuta intre ei, cu vecinii , cu trecătorii sau pentru a-si mustrului nepotii obraznici si pusi pe sotii mai mereu. Felicitări pentru sugestivele imagini. Cu respect, Alioșa.
@Alioșa, Vârstnici nu mai sunt foarte mulți, satul în care m-am născut este o așezare de văduve.. Dincolo, unde avem o căsuță, nu există bătrâni, n-am văzut niciunul, doar inși fără căpătâi, învârtind paharul cu bere și țigările. Toată ziua.. Tot sper că veșnicia își va păstra rădăcinile!
Hristos a înviat! Foarte frumoase imagini. Lumea satului mă fascinează, pentru că acolo îmi simt cel mai bine rădăcinile. Şi acolo mă încarc cel mai bine din energiile acestui pământ. "Anonimii satelor" (frumos numiţi astfel) sunt cei socotiţi atâta vreme "talpa ţării" şi nu-i o expresie jignitoare. Pe aste "tălpi" s-a sprijinit ţara! Păcat că se face atât de puţin pentru aceşti anonimi! Păcat că lumea satului se distruge încet-încet...
Scriam intr-o postare de a mea ca simt un asemenea loc 'acasa', desi nu e locul in care am trait sau traiesc. Am senzatia tot mai tare ca vrem o reintoarcere la origine. Chiar ne trezim? In sfarsit?
Oamenii satelor, oameni munciti si oameni amarati, din pacate. In alte tari, acesti oameni sunt tinuti la loc de cinste pentru ca ofera hrana unui popor intreg si noi ne batem joc de ei...
Cunosc atata de bine viata acestor "anonimi". La fel au fost si bunicii mei si, totusi, asa "anonimi" cum au fost, mi-au oferit cea mai frumoasa copilarie pe care as fi putut sa mi-o doresc! Cu recunostinta ma gandesc la ei, la toti acesti "cei-fara-nume".
@Alexandru, ți se ”citește„emoția în vorbe, da, noi cei care am trăit o bucată de viața în curtea casei părintești, ocrotiți de vorba dulce a bunicilor,avem un colțișor de vrajă în suflet! O purtăm cu noi, peste tot!
Sophie, Cred că „acasă” înseamnă verdele câmpiei, prispa mirosind a struguri și a mere de toamnă..înseamnă busuiocul pus la icoane..și cum să uiți figurile asprite de vânturi și de griji ale bătrânilor satului don copilărie?
Irina, Pe la alții este, încă, valabil și de actualitate proverbul- cine nu are bătrâni să -și cumpere„..la noi, nu prea mai sunt bătrâni, pentru că , lăsați în uitare, și-au sfârșit , prea de timpuri popasul pe pământ.. Mulțumesc!
Carmen, Pe bătrâna din fotografie am întâlnit-o la capătul țării, în curtea unei mănăstiri- era mama călugărului, pregătea acolo hrană pentru pelerinii care veniseră la hram. Femeia își înăbușise tristețea în muncă.. Oamenii sunt mult mai mult decât ce par a fi.. Eu îi iubesc, pentru că îi înțeleg!
Sorina, Frumos și cu dulceață în glas o spui- datorăm bunicilor alegerea drumului drept! De la ei am deprins adevăratele reguli de viață! Să-i purtăm în suflet!
Vera, Sunt fotografii pe care le-am făcut la mare distanță în timp și în spațiu. .ceva au în comun- atitudinea. Omul de la țară are o smerenie curată, un semn care nu este frică, este o trăire cu sfială a vieții.
Ce frumos ! si cu har ....pozat si postat acilea .
RăspundețiȘtergereMultumesc! niciodata n-o sa incetez sa imi placa ....imaginea radacinilor noastre ....
sar'mana!mai sa-mi dea lacrimile!
RăspundețiȘtergereViaţa de zi cu zi la ţară ? Ce viaţă plină au şi ce frumos ştiu s-o trăiască .
RăspundețiȘtergereAlm,
RăspundețiȘtergereDucem cu noi acea frumusețe aspră a împătimiților muncii!
Mă bucur dacă spui că am făcut o alegere bună, acum în vremea Renașterii!
@CEZAR,
RăspundețiȘtergereChiar te cred.. asta simt, de fiecare dată- un fior al duioaselor aduceri-aminte!
SoriN,
RăspundețiȘtergereNu știu dacă omul de la țară înțelege și trăiește frumusețea precum orășeanul.
El Trăiește!
Pur și simplu!
Hrisos a inviat!
RăspundețiȘtergereGina...incet...incet, ne adunam de prin vacante si frumoase sarbatori.
Anonimi, dar niste anonimi care fac ca acest popor sa existe, care niciodata n-au umblat mai departe decat satul lor (unii), sau cel mai apropiat oras, care nu cunosc decat graiul stramosilor si locul in care au prin, deja, radacini.
Fara cuvinte!
O miercuri plina de bucurii iti doresc! :)
uitarea...nepasarea...cele doaua talgere ale balantei vietii acestor oameni...
RăspundețiȘtergeredoare rau de tot...
Excelente si inspirate. Imi plac oamenii simpli, de la tara. Respira a modestie si simplitate. Imi amintesc camd odata, in cautarea unui sat pierdut, am fotografiat niste ciobani, care stateau pe camp, cu oile. Si au fost atat de impresionati, zicand:" Asa ceva nu ni s-a mai intamplat niciodata!"
RăspundețiȘtergereÎmi aduc aminte cum mergeam la ţară, la bunici, şi îi vedeam stând pe bancă la poartă. Amândoi, bucuroşi fiindcă le vin copiii şi nepoţii... Dumnezeu să ne odihnească bunicii care nu mai sunt...
RăspundețiȘtergerePentru noi, aceştia nu sunt anonimi... Fără Ei, nu-mi pot imagina o vizită la ţară... Fac parte din ... sufletul locului, cu viaţa lor aspră şi, de cele mai multe ori nefericită... Ce iubesc la ei - sunt fericiţi, mulţumiţi cu acel puţin pe care-l au şi de care ştiu să se bucure. Rareori i-am auzit plângânduse! - doar de vreme şi de sănătate. Orice reîntâlnire a lor îmi dă acel sentiment reconfortant că viaţa e frumoasă şi se merită să-i descoperim adevărata sursă de plinătate a sufletului: credinţa, natura, relaţii interumane nealterate de ... vremurile pe care le traversăm...
RăspundețiȘtergereMinunat că te-ai gândit la ei!!!
O zi frumoasă!
Frumos!!!
RăspundețiȘtergereAnonimi din acestia , VERITABILI, sunt tot mai greu de gasit. Din pacate. Simplitatea si intelepciunea lor, curatenia sufleteasca, cultul lor pentru munca, l-au facut pe Blaga sa scrie "Vesnicia s-a nascut la sat". Acum, vesnicia e in pericol... Eu cel putin, asa simt.
RăspundețiȘtergereMirela,
RăspundețiȘtergereDe multe ori, complicăm inutil lucrurile..
Ei, anonimii la care m-am gândit astăzi, trăiesc „pe termen cunoscut„- să aibă o casă a lor, să planteze pomi și flori, să-și crească bine copiii, să le facă nunți și botezuri, să aibă nepoți mulți și sănătoși ..și apoi să strângă bani de înmormântare.
Simplu ai putea spune.
Totuși, asta înseamnă o viață!
pandhora,
RăspundețiȘtergereChiar și cel mai arogant individ îți recunoaște, în adâncuri, rădăcinile..
Păcat că nu face mai nimic pentru a le reda vigoarea.
Oriunde am fost, oriunde m-am plimbat, n-am uitat satul meu de pe mal de râu curat!
Niciodata sa nu uitam sa ii pretuim si sa îi respectam
RăspundețiȘtergereIncredibili acesti oameni, anonimi dar ....ei sunt originile noastre! Ar trebui sa ii pretuim mai mult!!!
RăspundețiȘtergereHappy Ww!
Gabriela,
RăspundețiȘtergereDintre toate persoanele surprinse în fotografii, doar perechea îmi este cunoscută.Au avut o tinerețe zbuciumată, el, mare crai, un bărbat mereu convins că este foarte important.
Ea , o femeie supusă, gospodină, bună mamă.
Acum , el este o legumă. Ea îl îngrijește devotată.
Este greu să-i înțelegi pe oameni.. viața unora bate orice film!
Oameni!
Cris,
RăspundețiȘtergereÎnainte de a se putea odihni pe băncuțele din fața curților, oamenii aceștia muncesc de cum răsare soarele., până se ivește luna.
Viața lor are o frumusețe aspră!
Danielle,
RăspundețiȘtergerePe bătrânul din imagine l-am văzut într-o zi în gară- își ducea „puținul„ economisit să-l vândă.
Dintr-un cărucior de transportat butelia de aragaz, își construise o întreagă „ambarcațiune„..m-a impresionat minuțiozitatea lui, grija cu care își așezase toate produsele, pentru a le transporta în siguranță.
Să fie simplu?
@Vero,
RăspundețiȘtergeremulțumesc!
Cati,
RăspundețiȘtergereCred că atâta vreme cât îi vom cinsti , fie măcar doar pe cei apropiați , veșnicia își va păstra locul! La Sat!
Sigur că ne amintim de ei!
RăspundețiȘtergereAlţii au uitat de ei, ştim noi cine da' nu spunem.
Persoane importante, mde.
@ Gina,
RăspundețiȘtergereImagini frumoase si sugestive ale „ anonimilor satelor” noastre din ce in ce mai părăsite de tineri si rărite de bătrâni, poate prezenta si posta numai o fiintă gingasă cu rădăcini adânci in satul in care s-a născut, crescut si educat o vreme.
Eu nu mi-i amintesc, eu ii am mereu in fata ochilor. Ii văd din ce in ce mai cufundati in griji nespuse celor tineri, ii simt tot mai tristi si parcă mai nesiguri pe ei.Doar ei, bătrânii au mai rămas in satele din ce in ce mai nepopulate. Se incăpătânează să plece la oras la odraslele lor urbanizate asteptând DUMINICA sau SĂRBĂTORILE CRESTINESTI pentru a se imbrăca cu ce au mai bun si frumos prin casă pentru a merge la biserică si-apoi, după masa de prânz, pentru a iesi in fata portii asezându-se cuminti pe băncuta bătrână ca si ei pentru a discuta intre ei, cu vecinii , cu trecătorii sau pentru a-si mustrului nepotii obraznici si pusi pe sotii mai mereu.
Felicitări pentru sugestivele imagini.
Cu respect, Alioșa.
simplu... atat de simplu.
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru idee.
@Costin Comba,
RăspundețiȘtergereEu chiar nu-i uit!
@alicee,
RăspundețiȘtergereȘtiu și eu??
Uitarea este firească, respectul ar trebui să fie ceva organic!
Fără păstrarea rădăcinilor spirituale, lumea n-ar exista..
Tibi,
RăspundețiȘtergereDa, bună observație- noi îi păstrăm în suflet!
„Alții„ ar trebui să le asigure existența!!
@Alioșa,
RăspundețiȘtergereVârstnici nu mai sunt foarte mulți, satul în care m-am născut este o așezare de văduve..
Dincolo, unde avem o căsuță, nu există bătrâni, n-am văzut niciunul, doar inși fără căpătâi, învârtind paharul cu bere și țigările. Toată ziua..
Tot sper că veșnicia își va păstra rădăcinile!
@tu26dor,
RăspundețiȘtergereMă bucur că ideea îți place!
nu cred că există loc mai frumos ca la ţară şi oameni mai buni şi mai înţelepţi decât bunicii!
RăspundețiȘtergerete îmbrăţişez, draga mea Gina!
Christos a înviat!
Draga mea Ottilia,
RăspundețiȘtergereCine ar putea rosti adevăruri mai frumoase decât o poetă??
Pentru mine sunt imagini nostalgice din trecul meu îndepărtat,trăite demul și pentru puțină vreme.Mai mult dorite decât trăite.Sunt tare frumoase!
RăspundețiȘtergereHristos a înviat!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase imagini. Lumea satului mă fascinează, pentru că acolo îmi simt cel mai bine rădăcinile. Şi acolo mă încarc cel mai bine din energiile acestui pământ.
"Anonimii satelor" (frumos numiţi astfel) sunt cei socotiţi atâta vreme "talpa ţării" şi nu-i o expresie jignitoare. Pe aste "tălpi" s-a sprijinit ţara! Păcat că se face atât de puţin pentru aceşti anonimi! Păcat că lumea satului se distruge încet-încet...
@Se-cret,
RăspundețiȘtergerePurtăm în suflete trecutul, este ușa noastră , mereu deschisă către viitor!
Scriam intr-o postare de a mea ca simt un asemenea loc 'acasa', desi nu e locul in care am trait sau traiesc.
RăspundețiȘtergereAm senzatia tot mai tare ca vrem o reintoarcere la origine. Chiar ne trezim? In sfarsit?
Oamenii satelor, oameni munciti si oameni amarati, din pacate. In alte tari, acesti oameni sunt tinuti la loc de cinste pentru ca ofera hrana unui popor intreg si noi ne batem joc de ei...
RăspundețiȘtergereImagini pline de sensibilitate si puritate! Ce frumos trebuie sa fie, sa fi unul de-ai lor.
RăspundețiȘtergereGina, esti o fericita!
Frumos si util, sa ne amintim cine suntem si ce am pierdut odata cu inocenta samanatorista...
RăspundețiȘtergereCunosc atata de bine viata acestor "anonimi". La fel au fost si bunicii mei si, totusi, asa "anonimi" cum au fost, mi-au oferit cea mai frumoasa copilarie pe care as fi putut sa mi-o doresc!
RăspundețiȘtergereCu recunostinta ma gandesc la ei, la toti acesti "cei-fara-nume".
Fotografii care vorbesc într-adevăr fără cuvinte...Felicitări!
RăspundețiȘtergere@Alexandru,
RăspundețiȘtergereți se ”citește„emoția în vorbe, da, noi cei care am trăit o bucată de viața în curtea casei părintești, ocrotiți de vorba dulce a bunicilor,avem un colțișor de vrajă în suflet!
O purtăm cu noi, peste tot!
Sophie,
RăspundețiȘtergereCred că „acasă” înseamnă verdele câmpiei, prispa mirosind a struguri și a mere de toamnă..înseamnă busuiocul pus la icoane..și cum să uiți figurile asprite de vânturi și de griji ale bătrânilor satului don copilărie?
Irina,
RăspundețiȘtergerePe la alții este, încă, valabil și de actualitate proverbul- cine nu are bătrâni să -și cumpere„..la noi, nu prea mai sunt bătrâni, pentru că , lăsați în uitare, și-au sfârșit , prea de timpuri popasul pe pământ..
Mulțumesc!
Carmen,
RăspundețiȘtergerePe bătrâna din fotografie am întâlnit-o la capătul țării, în curtea unei mănăstiri- era mama călugărului, pregătea acolo hrană pentru pelerinii care veniseră la hram.
Femeia își înăbușise tristețea în muncă..
Oamenii sunt mult mai mult decât ce par a fi..
Eu îi iubesc, pentru că îi înțeleg!
IonelMuscalu,
RăspundețiȘtergereEu cred că , atâta vreme cât ni-i amintim sau chiar îi mai întâlnim pe ulițele câte unui sat, avem rădăcini!
Mulțumesc!
Sorina,
RăspundețiȘtergereFrumos și cu dulceață în glas o spui- datorăm bunicilor alegerea drumului drept!
De la ei am deprins adevăratele reguli de viață!
Să-i purtăm în suflet!
Vera,
RăspundețiȘtergereSunt fotografii pe care le-am făcut la mare distanță în timp și în spațiu. .ceva au în comun- atitudinea.
Omul de la țară are o smerenie curată, un semn care nu este frică, este o trăire cu sfială a vieții.
Nu-s chiar atat de anonimi, Gina, pentru ca sant in sufletul multora dintre noi.
RăspundețiȘtergereIrina,
RăspundețiȘtergereO spui cu atâta suflet!
Mulțumesc frumos!
Ei sunt tot acolo.. Felicitari pentru idee, multumim ca ne-ai amintit de ei!
RăspundețiȘtergere