Ca se mai intampla , stiam. Unora. Niciodata mie.
Eu ma cunosc, ziceam/credeam/voiam sa cred.
Si totusi ,vine un moment, in care , oricat de atent ai vrea sa fii,uiti
sau te fura clipa sau cine-stie-cum-se -face si te vezi , asa cum esti- o fiinta cu toate ale tale.
Cu slabiciuni, cu spaime , cu milioane de ganduri , cu intrebari fara raspuns.
Ca in matematica-fara solutii.Lipsa de solutii este o solutie?
Brusc, nu mai conteaza nimic. Sau aproape nimic.
Stii care cred ca-mi este norocul? Exista uitare. Exista si speranta. Si maine.
Viata merge mai departe. Cu bune , cu mai putin bune.
.
noua ne pasa foarte mult :)
RăspundețiȘtergereCui ar trebui sa-i multumesc ,pentru ca-i pasa?
RăspundețiȘtergere