.jpg)
Nu sunt dependenta de lucruri. Adica nu, n-am zis corect. Nu ma leg atat de puternic de unele.
Altele compun micul meu univers- flori, frunze , pietre, bilete de intrare pe la muzee, albume, clopotzei, obiecte de ceramica, hartzi, fotografii- semne ale locurilor prin care am trecut.
Cu sufletul , mai ales.
Bijuteriile fascineaza.
Imi plac. Ma bucura frumusetzea turnata in mici forme.
Nu ma simt insa captivata de stralucirea lor. Mai degraba, imi plac culorile, pietrele.
In ultimii doi ani, nu shtiu cum s-a intamplat, dar am pierdut cateva. Doua dintre ele erau importante, ca valoare in sine. Atat.
N-am plans, n-am jelit.. mi-am zis asta e, neatentzia se plateshte.
Aseara am vrut sa plec undeva.Voiam nishte accesorii potrivite. Cautand, mi-am propus sa fac putzina ordine printre zorzoane. Am pus unele intr-un loc, altele intr-altul. Cautam ceva , dar ma gandeam la altceva.
Lipsea o brosha cu pietricele vishinii.
Am dat tot dulapul peste cap. Am rasturnat cutii, pachetzele, sertare.
Au inceput sa-mi tremure mainile. Ma furnica pe spate. Am plans. M-am rugat.
Era primul dar de la fiul meu cel mic.
Din primul lui salariu.
Adus de la Londra.
Intr-un pachetzel special.
M-am linishtit, am stat cuminte si am mai luat inca odata lucrushor cu lucrushor.
Trecuse mai mult de un ceas.
Imi pierdusem orice sperantza.
Ei, da!A aparut exact de unde nu ma ashteptam.
Prinsa de o rochie , pe care n-o mai imbracasem din iarna.
Doamne, cat eshti de bun! Cat sunt de aiurita…
Dragele mele, daca nu vretzi sa patzitzi ca mine, dupa ce folositzi o bijuterie, lutzi-o frumos si punetzi-o in cutiutza ei. La loc sigur.
Vetzi fi scutite de o posibila criza de panica.
Sau deja atzi trecut prin experientze similare??
.
Altele compun micul meu univers- flori, frunze , pietre, bilete de intrare pe la muzee, albume, clopotzei, obiecte de ceramica, hartzi, fotografii- semne ale locurilor prin care am trecut.
Cu sufletul , mai ales.
Bijuteriile fascineaza.
Imi plac. Ma bucura frumusetzea turnata in mici forme.
Nu ma simt insa captivata de stralucirea lor. Mai degraba, imi plac culorile, pietrele.
In ultimii doi ani, nu shtiu cum s-a intamplat, dar am pierdut cateva. Doua dintre ele erau importante, ca valoare in sine. Atat.
N-am plans, n-am jelit.. mi-am zis asta e, neatentzia se plateshte.
Aseara am vrut sa plec undeva.Voiam nishte accesorii potrivite. Cautand, mi-am propus sa fac putzina ordine printre zorzoane. Am pus unele intr-un loc, altele intr-altul. Cautam ceva , dar ma gandeam la altceva.
Lipsea o brosha cu pietricele vishinii.
Am dat tot dulapul peste cap. Am rasturnat cutii, pachetzele, sertare.
Au inceput sa-mi tremure mainile. Ma furnica pe spate. Am plans. M-am rugat.
Era primul dar de la fiul meu cel mic.
Din primul lui salariu.
Adus de la Londra.
Intr-un pachetzel special.
M-am linishtit, am stat cuminte si am mai luat inca odata lucrushor cu lucrushor.
Trecuse mai mult de un ceas.
Imi pierdusem orice sperantza.
Ei, da!A aparut exact de unde nu ma ashteptam.
Prinsa de o rochie , pe care n-o mai imbracasem din iarna.
Doamne, cat eshti de bun! Cat sunt de aiurita…
Dragele mele, daca nu vretzi sa patzitzi ca mine, dupa ce folositzi o bijuterie, lutzi-o frumos si punetzi-o in cutiutza ei. La loc sigur.
Vetzi fi scutite de o posibila criza de panica.
Sau deja atzi trecut prin experientze similare??
.
Da, un sfat excelent. Cum eu - bărbat fiind, se zice - nu port bijuterii, rezultă că nici nu le pot pierde. Mi-am luat de-o grijă, nu? În schimb uit unde am pus alte lucruri... Şi atunci pufnesc şi caut, caut şi pufnesc...
RăspundețiȘtergereCineva zicea ca are liste : aici- cutare obiecte.., dincolo- altele. Dupa ce le foloseshte, le pune unde scrie in lista.
RăspundețiȘtergereSi daca pierde lista? Asa sunt eu, carcotas!
RăspundețiȘtergereGina
RăspundețiȘtergerede obicei imi pierd lucrurile la care tin si nu stiu cum se face ca peste o perioada, le gasesc. stiu ca se datoreaza zapacelii mele "congenitale" :).
dar de fiecare data cand le pierd, ma apuca un tremur si o nerabdare pe care nu le pot dirija. si de fiecare data imi promit ca nu se va mai intampla.
se spune ca ordinea in viata genereaza ordinea in ganduri.
asa sa fie oare?
@Mihai!
RăspundețiȘtergereVorbesc serios, am incercat si faza tzine , daca lipeshti listele pe usha interioara a dulapului, de exemplu; sau in holul de la intrare, de cuier etc.
Angela,
RăspundețiȘtergerecam asha patzesc si eu.
Cum zici? ordinea in viatza genereaza ordinea in ganduri? Atunci este valabila si reciproca? Daca ma gandesc , cam asha ar fi; mereu imi zic: de maine schimb, dar ratacesc lista!
Asa procedam toti, dar parca viata nu ar mai avea atata farmec fara lucrurile astea marunte. Viata insasi e o lista scrisa pe asfalt.
RăspundețiȘtergereGeanina!
RăspundețiȘtergereEshti o bomboana!
Ce-mi place chestia asta: auzi, domne- lista scrisa pe asfalt!!!! Frumos! Mi-a mers la inima!
Si eu am un sertar plin mai mult cu gablonturi si mi se intampla de multe ori sa vreau exact ceva ce nu e de gasit .Si cum sunt intotdeauna pe graba, ies din casa fara accesorii :(.
RăspundețiȘtergereAsta din cauza ca nu le pun niciodata la locul lor cand ma intorc - facusem intr-un timp separare pe caprarii - pe culori sau nuante asemanatoare ca sa le gasesc mai repede .Problema e ca ajunsa acasa , nu mai tin cont de culoare si le amestec cu altele.
Eu tin mai mult la cadouri de suflet decat la cele cu valoare materiala ( aurul isi face veacul in sertar).Ultima data am pierdut la servici un cercel-visina si mi-am alertat toti colegii chiar daca nu era scump dar stiam ca nu o sa mai gasesc prea curand acea culoare.
Sfatul sa le punem la locul lor,in cutiuta e cel mai bun si ar trebui urmat dar nu ne conformam de fiecare data .Mai nou am un fel de fructiera mare transparanta unde pun "bijuteriile" in asteptarea reluarii locului in sertar intr-o zi cu soare cand si-o face stapana timp si de ele .Dar arata frumos ele acolo ,amestecate: boabe de margele rosii si verzi, cercei turcoaz, un "colier" cu un elefantel din os si o bratara de malachit...
P.S Cand am citit de colectia de pietre, frunze, bilete de la muzee am recunoscut o parte din mine:).
Nu am bijuterii,niciodata nu mi-am dorit (asta nu inseamna ca n-am avut si eu ),dar asta nu inseamna ca n-am patit si eu ca tine cu unele lucruri pe care nu le gaseam cand aveam nevoie.Din comoditate (lene,mai bine zis),se intampla sa nu pun la loc cate-un lucru sau fac ordine si uit pe unde le pun si le gasesc doar daca am noroc sau intamplator, cand caut altceva. :)
RăspundețiȘtergereCe gest frumos din partea fiului tau sa-ti faca cadou din primul lui salariu ceva ce stia ca-ti va face placere.
Anielle!
RăspundețiȘtergereAcum ma grabesc, dar , luni pun o poza cu un suport special pentru zorzoane- eu am transformat unul pentru cescutze, imbracandu-l in margele, cercei si alte minunatzii. Le vad si le am la indemana!
Ma bucur ca eshti incantata ca un copil de toate!
Gabitza, salut!
RăspundețiȘtergereDe ce sa renuntzi la toate deliciile astea? Mie imi plac mult. Fac zilele si serile frumoase!
Te rog sa -tzi pui bijuterii. Cum crezi tu! Vei avea o alta stare sufleteasca!
Da, inteleg ce spui tu! Patisem si eu treaba asta! Scotocisem o zi intreaga, si nu-i si nu-i!
RăspundețiȘtergereLacrimi si pareri de rau cu kilogramul!
Cand ce sa vezi?! Il aveam la gat de cateva zile! Si uitasem complect! :)))
Zapaceala!!!
Se mai intampla!
gina
RăspundețiȘtergerecum ne asemanam noi :) am si eu un talent de a aseza anumite lucruri in locuri cat mai ciudate incat numai intamplarea ma face sa le mai gasesc
apoi colectia ta de frunze, pietricele si culori ma duce cu gandul la suvenirurile mele de aceeasi natura :)
lucrurile simple, marunte sunt stralucirea vietii
Orianda!
RăspundețiȘtergereCiteshte comentariul Geaninei!
!!!
Multzumesc frumos, Gala! O iau ca pe un compliment! Mai adaug ceva, foarte drag sufletului meu- scrisorile. Cred ca n-ai citit ce tzi-am scris prin ianuarie/februarie. Am ceva special , care tzine de o persoana, care s-ar putea sa traiasca in lumea ta. Poate chiar aproape . N-am indraznit sa scriu mai mult. Nici nu pot . Ar trebui pe un email..
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa!
Da Gina, ma uit la poza ta din colt, te vad cocheta, cu bijuterii atent alese asortate la culoare. Ti se potrivesc. Te completeaza frumos.
RăspundețiȘtergereEu am pierdut cam toti cerceii care i-am avut, nici nu-i mai caut :-). In schimb tremurul, nelinistea acum le incerc cind nu-mi gasesc anumite carti. Oh da... aici sunt neiertatoare cu neglijenta mea.
Dar era o vreme cind Manon facea dansuri moderne. Atunci purtam cercei tip fir subtire cu diametrul mare de 10 cm, sau placa din argint brodata cu incrustatii. Erau cercei grei. Aveam cercei sub forma de peste, flori, o minunatie. Cind, unde, n-am mai pus pret pe ei? Nu stiu. Acum omul meu îmi cumpara cercei periodic, mai ales de revelion. Pe toti îi pierd, mi-i fura... nu-mi mai place sa dorm cu ei si se ratacesc. Au viata scurta. Nu pot sa port gablonturi ca fac reactie urâta la metale noname, si clipsurile nu-mi plac. In ultima perioada am ceva cercei de perle de cultura. Frumusei. Dar precum spuneam nu ma atasez de ei... Stiu ca sunt catastrofa la acest capitol.
Imi plac in schimb lanturile si medalioanele. Cel mai frumos lant - il am din egipt cu un medalion cu numele meu scris cu hieroglife egiptene. Imi pare cool. Nu am cum sa-l pierd ca e destul de mare. Mai am ceva margele de chihlimbar si fosfor de la maica-mea - la alea ma uit ca la ochii din cap. Nu le-am purtat si nu le voi purta vreodat... deci ma atasez de sentimentele legate de ele... asa cum faci si tu.
Zau zambesc incertitudini, parca ma vad cautand de zor si cand colo inaintea nasului meu stau doar ca ochii sa le vada.
RăspundețiȘtergereCeva mi se intampla, poate oare cineva sa-mi spuna, eu stiu c-am mai trecut p'aci, sa fie oare de vina postarea ta sau memoria ma lasa, o fi batranetea, mai sti...?
RăspundețiȘtergereCe m-as face daca ar trebui sa stiu unde-mi sunt bijuurile??:)
eu am o mare problemă: îmi plac la nebunie bijuteriile fistichii. însă, când am împlinit 18 ani am primit cadou de la cineva foarte drag un briliant într-o montură foarte simplă (art nouveau). și nu pot să nu-l port. și nu-l pot așeza lângă nici o altă bijuterie mai zbanghie :(
RăspundețiȘtergereși uite-așa mi-s io de-o ultrasobrietate bijuterească...
(aproape că-mi doresc să-l pierd)
Bijteriile sînt importante datorităvalorii sentimentale. Valoarea financiară e mai puţin importantă. Ele poartă o mică fărîmă din suflet.
RăspundețiȘtergereîndrăzneste gina :)
RăspundețiȘtergerenu rămâne adresa mea de mail ? poţi să-mi scrii si pe mail astept :)
Salut, Manon!
RăspundețiȘtergereCe ochi ai!
Fiecare are ceva , un obiect preferat. Eu am rochia asta; mi-am facut-o acum un an si ceva, pentru un eveniment spaecial, cred ca tzi-am mai spus- m-am (re)intalnit cu adolescnentza. Mi-am cumparat si nishte bijuterii foarte dragutze. Imi place sa ma uit adesea la ele. Pentru ca sunt martori. Martori nevorbitori.
Shtii ceva? Imi pare rau ca tot pierzi cerceii.Pune-i seara la locul lor. Sau nu te mai grabi.Inchide-i atent!
Cred ca toate femeile au in casetutzle lor amintiri de astea, colorate si zornaitoare.
Ele sunt legatura noastra cu ceva sau cineva. Cred in farmecul lor!
O duminica frumoasa!
Asha e, Paul, de multe ori, din diferite cauze, nu vedem ceea ce este chiar sub ochii noshtri.
RăspundețiȘtergereAndi!
RăspundețiȘtergereOrice obiect drag trebuie apropiat! Il potzi folosi doar pe el. Fara o alta bijuterie. Il aratzi in toata slendoarea lui. Si te bucuri!
Gala, nu gasesc adresa ta..da tu un semn, pe mailul meu!
RăspundețiȘtergereMultzumesc mult!
Asha este, Ioan, fiecare bijuterie are o poveste. Un anume farmec. Poate si o taina!
RăspundețiȘtergere