Hartiile si directia miscarii lor

As fi putut construi o alegorie. Un spectacol cu masti. Sa plasez actiunea intr-un alt timp, indepartat mai mult sau mai putin . Intr-un loc nu prea "umblat". Intr-un anotimp fara probleme.
La ce bun? Daca eu sunt unul dintre personajele actiunii si daca am participat la toate momentele ei, de ce sa nu ma" racoresc", revazand filmul?

In urma cu cateva zile, cand postarita mi-a adus un plic , pe care am citit numele unei institutii anume , am avut, asa , o stare de disconfort sufletesc. De ce? Pentru ca , fara sa vreau , mi-am amintit intamplarea din 2003 , cand a trebuit sa cer si sa mi se dea , pana la urma , un act de la aceeasi institutie, tot vara, tot cald , tot eu-solicitanta , tot ei-functionarii , aroganti, nu stiu pentru care motiv( au gresit continutul respectivei adeverinte de cateva ori).
Actul ii trebuia fiului meu , la facultate , intr-o tara , in care legile sunt LEGI.
Atunci , fara nicio exagerare, m-am " plimbat", de la un etaj la altul, dintr-un corp al cladirii , in celalalt , de la camera x la camera y, de la domnisoara F, la domnul V si tot asa , jumatate de zi.
In cabinetul elegant si spatios al unui director de compartiment , am stat cam o jumatate de ora , asteptand ca secretara- i se spune asistenta- sa conceapa si sa scrie o adeverinta , timp in care dumnealui mi-a aratat lucrarea de doctorat, mi-a explicat ca are un baiat , care absolvise liceul in acelasi an cu fiul meu si ca urmeaza sa" imbratiseze " o cariera universitara. A uitat, din cate bine imi amintesc, sa-mi ofere un pahar cu apa.

Acasa, aveam sa descopar cum functionase profesionalismul domnului director- doctor in...
Era vineri. Luni , cand m-am reintors sa se refaca documentul, pentru care" luptasem "atat, dumnealui era plecat deja, in vacanta cu familia, pe o plaja, de- pe-nu -stiu- a- cui- coasta.
Cu chiu cu vai, am obtinut hartia pretioasa, dar am ramas cu un gust pe care, din cand in cand, il asociez cu cel de pelin , neindulcit, bineinteles, dar si cu un sentiment de frustrare.

De aceea , cand am citit continutul instiintarii de care ziceam, rapid, mi s-au derulat prin minte pataniile. Era sa uit: cand a trebuit sa platesc o suma pentru a mi se schimba pasaportul, am trecut prin atat de solicitata institutie.

Atunci am citit, cu emotie/sperietura/ incapacitate de a intelege mesajul/, pe gemuletele ghiseelor: AICI NU SE PRMESC"ATENTII". Ce sa insemne asta? Cum or fi acceptat doamnele mereu grave si incrancenate, obosite, grabite, care nu stiu sa zambeasca, sa li se puna asemenea "ecusoane"?

Cu gandul ca nu se poate sa nu se fi schimbat ceva in bine , am luat totusi niste masuri de precautie: mi-am asezat toate "hartiile" in ordine , am citit cateva legi , am memorat articolele, alineatele , am subliniat ce am gasit de cuviinta cu marker verde, am luat si coli de rezerva, le-am pus intr- un dosar si , ca sa fiu si mai sigura ca nu mi se intampla ceva rau- caldura mare, lume multa- tocmai a aparut treaba asta cu taxa de prima inmatriculare, am dat niste telefoane. Adica mi-am pus PILE. Da, PILE.
Ca sa pot fi primita in camera xx de catre persoana cutare , care tocmai imi trimisese instiintarea. Ca sa nu ma ignore. Sa nu fie ocupata cu altceva . Sa nu ma trimita la altcineva. Sa nu-mi spuna sa vin peste cateva ore.

45 de minute am asteptat in fata biroului gasit dupa ce am urcat cateva etaje ; inauntru, doua vietuitoare gurese, foarte tinere, de acelasi gen cu mine, discutau cate si mai cate-lipsea persoana pe care o cautam.
Cand , in sfarsit, a aparut , toate cunostintele mele , in materie de legi si decrete, se stersesera din memorie, imi era si cald, si frig, si sete , si foame.Voiam sa zic ceva rau , sa ma revolt, dar m-am linistit ca prin minune, am luat notite, am scris cu mana care nu ma mai asculta nicicum tot ce mi s-a spus si m- am dus apoi , cuminte , la o" coada " respectabila , in alt corp al cladirii , asteptand sa-mi vina randul.

Sfat pentru persoane ca mine:PASTRATI-VA CALMUL! SUPARAREA DAUNEAZA GRAV SANATATII.