Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiților gutui
și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.
Mi s-ar părea că deslușesc, prin crenge,
zvelți vânători, în arcuiții lei
din goana calului, cum își subție arcul.
0, tinde-ți mâna stânga către ei
și stinge tu conturul lor de lemn subțire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.
Eu te privesc în ochi și-n jur să șterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... și ai putea, uitând, să ne strivești în gene
dar chipul ți-l întorn, pe brațul stâng.
crezi în Dragobete?
Gina:
RăspundețiȘtergereCat geniu poetic in patru strofe!
De-asta vezi, sant fericita ca limba mea materna e romana.
Irina,
ȘtergereI-am cules numele , și versul, cu uimirea pe care mi-a transmite de fiecare dată!
Astăzi, gândim în rima lui-
De dragoste
Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.
Eu mă înec în lumine
şi scrişnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură,
dar ea ştie că eu nu râd,
dulcea luminii faptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasa
şi eu numai pentru ea trîăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.
Ne-am imbracat in rosu , alb, negru la scoala azi, fara sacouri. E super! Pacat ca nu au respectat toti aceasta "regula" .
RăspundețiȘtergereEi bine, pe aici se cam simt semnele de primavara...dar au anuntat din nou frig.
Frumoase versuri...
Acum, s-a sfarsit ora...ma retrag.
Va doresc o zi plina de zambete si mai incolo- multi ghiocei!!!
L.
Lav,
ȘtergereCe armonie de culori- alb de zăpadă, dar și de ghiocei, roșu de soare , dar și din inimi, negru de vânt, de frig, de oboseală.
E încă ger, zăpadă, încă este, dar-
”Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.„
MULTUMESC!!
RăspundețiȘtergereCalde salutari desemenea !
Avem un Dragobete însorit, șăgalnic și mieros!
ȘtergereSă fii iubită!
Raspunsuri problema:
RăspundețiȘtergere1. trec cei care parcurg în 1, repectiv 2 minute, = 2 minute;
2. se întoarce acela care parcurge într-un minut, = 1 minut;
3. trec cei care parcurg în 10, respectiv 8 minute,= 10 minute;
4. se întoarce acela care parcurge în 2 minute, = 2 minute;
5. trec cei care parcurg în 1, respectiv 2 minute = 2 minute.
TOTAL = 17 minute.
Este şi timpul minim!
Eu sunt cu Cerul lui Proconsul...este atat de"greu" acest Cer insa...ador acest cantec atat de inspirat!...interesant e faptul ca nu de mult am avut intentia sa il postez si eu pe blog,m-am tot luat cu unele si altele, si am uitat.Multumesc de acest remember!
RăspundețiȘtergereAtunci să spunem- gând la gând, cu bucurie!
ȘtergereO zi însorită îți doresc!
Cum să nu cred în Dragobete?
RăspundețiȘtergereHappy Dragobete's Day!
Tibi,
ȘtergerePăi atunci, lasă-mă să-ți citesc un poem-
Romanian Voice
Nichita Stănescu Şi poate de aceea...
Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,-
de aceea poate, când cocoşii galici
se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.
şi se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
şi viitorul îşi întinse leneş lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor
De-aceea poate apărăm mai palizi,
şi-n largi mişcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot şi tot
mai sus, spre sorii candizi...
până se lipesc de el bucăţi de cer albastre
şi-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
şi relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând.
In vremurile si societatile inchise erau necesare aceste proceduri; sunt sigur ca erau sub control; acum si aici nu le vad rostul...
RăspundețiȘtergereAdmit: nu-mi convine ca fenomenele sa scape de sub control; mai ales ca se face mizerie, iar zurbagii nu dau cu matura, nici nu achita despagubirile, nici nu platesc impozite
Am căutat în cursurile mele de folclor- Dragobetele lipsește , nici prin memorie n-am găsit ceva tăinuit.
ȘtergereAltfel este frumos- început de primăvară, bucurie, dans, dar, vorba dumneavoastră, prea sunt mulți zurbagii! și prea multe „urme„..
Dacă ar rămâne doar la faza cu „Dragobetele sărută fetele „, n-ar fi chiar rău, nu?
Cred, nu cred, cert este ca azi au inceput trilurile pasarilor in padure. :)
RăspundețiȘtergereDiana,
ȘtergereDacă este așa, pe la noi, Dragobetele a fost, deja, în urmă cu vreo săptămână!
Asociez frumosului poem un vals la fel de tulburător... Las inimile să simtă şi să vibreze în locul cuvintelor...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=zZ8WN0KEVoU
Andre Rieu și muzica lui sunt pasiunea mea!
ȘtergereSă știi, Aurora, că aseară am asculta și i-am văzut multe clipuri cu el, dar , m-am gândit că fiind o sărbătoare autohtonă, muzica ar trebui să fie tot de-a noastră!
Seară frumoasă!
Îmi place Dragobetele - e o sărbătoare veselă, plină de voie bună şi, ghidându-mi paşii după viziunea lui Albert Einstein, încerc să trăiesc crezând "că totul este un miracol". Poezia este splendidă şi năucitoare, în perfectă armonie cu ziua de azi. În iubire suntem jucăuşi, dar şi vulnerabili; o simplă zbatere a genelor poate strivi îndrăgostitul absorbit de privirea ochilor adoraţi. Dragostea este o minune care deschide o altă lume a visului şi a imaginaţiei unde totul este posibil. Rămâne doar să vrem să transpunem magia în realitate!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, Araceli, pentru gândul frumos!
ȘtergereVenim pe lume din dragoste, mama dăruiește dragoste, puiul crește căutând dragostea.
Căutăm apoi cealaltă jumătate de suflet.
O tot căutăm.
Se întâmplă s-o găsim.
Se întâmplă să dăruim dragoste cuiva care n-o merită și nu ne pierdem .
Nici nu trebuie.
Dragostea există!
Este nemuritoare, trebuie doar să nu rătăcim drumul luminos!
Și , pentru că am început cu Nichita, zic să rămânem în același registru de „noduri și semne„ al Necuvintelor-Poveste sentimentală
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.//
p.s. este poemul pe care l-am comentat la concursul de intrare, ca profesoară, în oraș.
Mi-a purtat noroc!
Sunt absolut de acord cu dumneavoastră! Iubesc nespus "Necuvintele" lui Nichita, iar locul special ocupat în sufletul meu este reflectat şi pe blog, poezia fiind redată integral într-unul dintre primele mele posturi. Mă bucur enorm că tocmai "Necuvintele" v-au purtat noroc la concurs, reconfirmând, paradoxal, forţa magică a Cuvântului.
ȘtergereS-au scris și s-au spus atâtea despre Nichita!
ȘtergereGeniu și nebunie! Nebun genial!
Oricum ar fi este Unic!
O zi frumoasă, Araceli!
Foarte frumos e aici la d-voastra, imi place mult de tot. Va las si eu doamna Gina o poezie a merelui poet Nichita Stănescu, care mie imi place foarte mult.
RăspundețiȘtergereCe bine că esti
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
O zi minunata si insorita va doresc doamna Gina, asa cum este acum la noi. :)
Ștefania,
ȘtergereAr trebui să ”punem „ de-un cenaclu al bloggherilor iubitori de Nichita!!
Zi frumoasă îți doresc!
Buna dimineata!
RăspundețiȘtergereIncantat de "descoperire"!
Bună dimineața! Bine ați venit!
Ștergerep.s. ce număr ați primit- 222!!!