miercuri, 22 februarie 2012

noua metaforă

Când primesc un dar frumos,  vreau să  împart bucuria  cu prietenii-


http://www.ted.com/talks/lang/ro/jane_fonda_life_s_third_act.html
p.s.citiți și aici

16 comentarii:

  1. Chiar mi-ar place sa ajung si eu sa traiesc Actul III,dar sa-l traiesc activ.
    Cate as vrea sa fac eu atunci!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi, fiecare vârstă își are frumusețea și ineditul ei. Se trăiește o singură dată.
      Trebuie doar să încerci mereu să trăiești cât mai frumos!

      Ștergere
  2. Frumos spune doamna Fronda ce spune.
    Mă gîndesc numai, ce impact pot avea teoriile sale, la oamenii care... în fine, ştii la ce mă refer...
    Nu mai ştiu cine spunea că nu-i poţi convinge decît pe cei gata convinşi de ceva; adică pe cei care nu mai aşteaptă decît un imbold venit din partea unei personalităţi cu vizibilitate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tibi,
      Suntem diferiți, nu doar genetic, suntem diferiți ca educație, mod de viață, instrucție..de aceea, și percepțiile asupra „actului III„ al viețiisunt diferite.
      De ce să nu fie posibilă o atitudine pozitivă față de viață chiar și pentru oamenii aflați în impas? adesea, bătrânii neajutorați au un spirit viu, sunt buni și înțelepți.Îi încurajează și pe alții.
      Cred că în mentalitatea noastră suntem prea mult „legați „ de bunuri materiale.
      Știi ce-mi place mult din ce spune doamna Jane Fonda?- ți se poate lua totul, în afară de libertatea de a acționa într-o situație dată.

      Ștergere
  3. Interesant, instructiv şi de ce nu... educativ. In fond şi la 90 de ani mai poti fi educat , totul este să dorească fiecare acest lucru.
    Sunt în totalitate de acord cu Jane Fonda şi combat pe oricine ar invoca diverse motive prin care să demonstreze că nu este posibil. Totul ţine numai de voinţa fiecăruia de a se face util până în ultima clipă şi de a nu se refugia în postura cerşetorului de compătimiri, bineînţeles exceptând cazurile patologice.
    Consider un act de generozitate prezentarea acestui excelent model de continuitate a vieţii .Eu mi l-am salvat într-un fişier.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aura,
      N-aș vrea să greșesc, dar am citit cu niște ani în urmă, într-o revistă serioasă că o doamnă din America, la 70 de ani , era studentă. Asta, pentru că multă vreme fusese bolnavă, apoi s-a ocupat de familie.Când a terminat cu treburile pentru ceilalți, s-a întors către sine.
      Și eu cred că totdeauna rămâne loc pentru o schimbare !
      Mă bucur că ai reținut filmulețul!

      Ștergere
  4. Gina, interesant.
    Parca totusi prefer viata mea asa marunta cum, si desigur nu chiar ca in filme...:o)...

    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Irina,
      Viața ta este un tablou prea frumos, ca să aibă nevoie de „intervenții „..
      Mă bucură mult , de fiecare dată, vizitele tale!

      Ștergere
  5. Singurul mod de a deveni mai buni ,mai intelepti,este sa ne raportam la Dumnezeu,sa deschidem calea dialogului cu El prin mijloace cat mai diverse...doar aceasta este calea adevarata catre partea progresiva a spiritului omenesc,in rest cred ca sunt lucruri iluzorii sa crezi ca tu creatura te poti schimba de la sine putere...durata de viata,de ce?De ce nu intensitatea ei!

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, dar viața este câtă este, nu? Sau câtă îți este dată!
    Vrei să spui că tu , ca ființă, nu ai nicio șansă să-ți îmbunătățești condiția de om?Credința te înalță, dar trebuie să-ți dorești asta, adică tot de tine depinde.
    Eu așa cred.

    RăspundețiȘtergere
  7. Prea avem obsesia vietii lungi...eu am o vorba "inainte oamenii nu aveau teama de moarte dar aveau teama de Dumnezeu,astazi de prea bine,avem o teama fantastica de moarte si nicidecum teama(respect,veneratie) de Dumnezeu!!!"
    Da,nu am sanse autentice de a-mi ridica conditia decat daca il asez pe Dumnezeu mai presus de toate,a ma baza doar pe mine insumi este un fiasco...ca ideie,cred ca muream de n ori pana in prezent,cu siguranta...ceva m-a tinut insa,stii ce?...starea speciala de cautare a lui Dumnezeu!
    Nu-ti vine uneori sa te adresezi Cuiva,sa-L lauzi,sa-L rogi???Cad deseori...dar ti-am mai povestit.

    PS:Citeam undeva cuvinte denigratoare la adresa muzicii lui Gheorge Iovu,simteam ca mor eu de atat rautate,prostie,insensibilitate,nici nu gasesc cuvinte potrivite sa descriu...apoi ma gandem, cine are nevoie de cine,el oare de ei,sau ei de muzica lui?!Are Dumnezeu nevoie de noi nevolnicii,sau noi de gratia Lui?,ma rog ar fi multe de spus...

    RăspundețiȘtergere
  8. Tu poți vorbi despre lucruri mari și tainice într-un fel anume!

    Mă smeresc, mă rog, am teamă, am speranță!

    RăspundețiȘtergere
  9. Am vazut si eu filmuletul si va multumesc mult doamna Gina ca ni l-ati impartasit si noua.

    Foarte interesant si educativ totodata si cred eu ca " libertatea de-a actiona intr-o situatie data", despre care spunea doamna Fronda, este valabila la orice varsta, nu doar in "actul III" al vietii, important este sa cugetam bine si sa actionam pozitiv.

    O seara frumoasa va doresc doamna Gina!

    RăspundețiȘtergere
  10. Interesant! Toti trebuie sa ne pregtim pentru actul III. Cei care nu o fac, se pomenesc afara din scena. Ma refer la perioada pensionarii cand cei mai multi oameni se simt inutili. Un hobby dezvoltat, o pasiune activata, un sens nou ne pot implini,chiar daca se deruleaza in ultimul act.

    RăspundețiȘtergere
  11. Îmi cer o mie de scuze că răspund atât de târziu..n-am văzut comentariul tău.
    Să știi că ai mere dreptate! Vorbesc din punctul de vedere al profesoarei. În județul meu, toată experiența atâtor dascăli minunați este lăsată pe apa sâmbetei. Ei se simt inutili. Poate că fiecare trebuie să ia dinainte măsuri cu propria-i viață.
    Mulțumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.