mai e mult până diseară?

„Din uşa blocului se vedea şcoala. Fetiţa cu care se jucase aseară stătea în mijlocul trotuarului.
 – Te duci la şcoală, îi spuse fetiţa. Şi eu o să merg la anul!
 – La anul cine nu poate!Acum să te văd, râse el. 
 – Dacă n-am şapte ani! spuse fetiţa. Numai cei care au şapte ani merg la şcoală! 
 – E adevărat, spuse el şi începu să râdă, pentru că îi veni în minte că, mergând odată cu el la şcoală şi bunicul, şi bunica, şi mătuşa Niculina, şi mama, şi tata, toţi aveau în ziua aceea şapte ani. 
” Ziua când toți au șapte ani„
Octav Pancu-Iași ( Țuțu, cum îl strigau prietenii)
14 aprilie 1929/16/17 aprilie 1975( își potrivea cravata, când a căzut..., abia împlinise 46 de ani.) 
 A scris numai pentru copii. Cineva spunea că în cele 30 de volume,( schițe, povești, poezii, dramaturgie, povestiri) câte  a lăsat în urmă-i , fiecare suflet de copil și-ar fi găsit pagina proprie.
 În era asta, când calculatorul a năpădit toate vârstele, mai este loc pentru poveștile Lui Octav Pancu-Iași?
 Fie ca măcar doar astăzi să ne amintim de : ”Mai e loc pe un genunchi, „Schițé cu pantaloni scurți„, , Scrisori pe adresa copiilor mei„, „Ala bala portocala”, „Ariciul din călimară„”, ”Tartine cu vară și vânt„, , 
 de romanele”Marea bătălie de la Iazul Mic”, ”Cartea cu ochi albaștri” 
 sau de regia filmelor„Singurătatea florilor”, Tată de duminică”, unde juca Amza Pellea!