Emil Brumaru
Tușa Maria era o femeie aprigă.Nu mergea, alerga.
Nu știu câți ani să fi avut eu, când am început să-i iau seama, locuia peste drum de noi, într-o casă mare, rămasă, cine știe de ce,netencuită pe afară.
Doar cele trei fete , măritate prin satele vecine, îi treceau pragul.
Moșul ei nu făcea mare lucru: ziua toată, pufăia din lulea, din când în când,ducea gherghefurile de tutun de la umbră la soare, iarna croia drum prin zăpadă.
Tușa Maria era ca argintul-viu. Cu basmaua neagră trasă pe ochi, de dimineață până seara, robotea în curte. Nu zâmbea, nu se bucura niciodată.
Într-o zi, bunica mi-a spus că vecinii noștri de peste drum au și un băiat, Aurică, plecat în armată,ajuns mai apoi pe front și, dintr-odată, nu s-a mai știut unde. Prin sat, povestea bunica, se întorseseră mulți bărbați,doar Aurică al tușii Maria întârzia.
Trecuseră anii. Ea, toată cernită, îl aștepta.
Umbrite de anii care s-au dus, amintirile mele s-au
limpezit, așa, dintr-odată, ieri, când am deschis televizorul. Pe un post, am zărit două chipuri: un adolescent și o bunică,el frumos, închis în sine, fără lacrimi, fără vorbe. Bunica, o femeie trecută prin multe.
Fata ei, mama băiatului, a plecat, în urmă cu zece ani, în Spania.Să-și facă un rost, doar ea știe cum.
O vreme, a trimis pachete și bani, nicio fotografie, nicio adresă. Doar telefoane.
De trei ani, poștașul nu se mai oprește la poarta familiei, nu mai sună nici telefonul.
Copilul este încrâncenat, prea încrâncenat.
Bunica așteaptă...
”Trecea un om pe drum aseară,
RăspundețiȘtergereTrecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum?„
Poate era intradevar singur. De cate ori mergem pe drum si nu vrem sa vedem nimic in jur, inaintam cufundati in ganduri? Principalul e sa nu vorbim singuri cu voce tare ...semn de nebunie...dar viata e ciudata...de durere vorbesti, canti...chiar si cu voce tare. Ar fi bine sa nu urli ca lupii, atunci este cu adevarat grav. Mai in gluma mai in serios sa canti ce-ti trece prin minte e un mod de recreere minunat.
RăspundețiȘtergereSi de Paste, in Ardeal se canta cum nicaieri nu am intalnit. PASTE FERICIT DRAGA GINA!
Viorica Petrica
Îmi place ideea asta, Vio!
RăspundețiȘtergere„Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.„
Drumul?drumurile?
norme, idei, sentimente, fapte- toate înscrise în circumstanțe.
Noi și căutarea!
Voi, ardelenii, vă cântați drumul!
Sărbători fericite, Vio! Cu sănătate și cu bucurii!
Hristos a inviat! Fie ca drumurile tale sa fie presarate de bucurii nenumarate, in deplina sanatate! cu drag, Vio
ȘtergereAbia acum te văd, Vio!
RăspundețiȘtergereSă fii sănătoasă și iubită!