Zorii își scutură storurile albastre de rouă.Mai harnic ca de obicei, soarele se răsfață în jocul dimineții sfioase. O împodobește generos cu salbe de raze peste pletele-i verzi. Guguștiuci harnici își dau binețe în graiul lor de neobosiți strigători.
Prin fereastra larg deschisă, las vară să vină în casă, cu tot alaiul ei de frumusețe și de amintiri.
De fiecare dată, când pregătesc ce cred eu pentru Ziua moșilor de vară, emoții calde mă înfășoară.
Mi-e dor de mine, fata și nepoata cuiva!
Mi-e dor de niște mâini bătătorite oprindu-mi-se pe obraji, în păr, pe suflet!
Mi-e dor de niște mâini bătătorite oprindu-mi-se pe obraji, în păr, pe suflet!
Mi-e drag să găsesc undeva, într-un colț de suflet, freamătul acela matinal: rude, vecine, nași, verișoare, mătuși, cu ochi vioi și mers sprinten, bătând pe la porțí...
Pregătite de cu seară, coșurile împletite așteaptă cuminți pe masa din camera bună: străchini smălțuite,farfurii cu chenare înflorate, castronele pictate, pahare fără picior, linguri de lemn lucrate de tot mai puținii rudari, ceșcuțe, griș sau orez cu lapte, colarez, furculițe,turtă dulce,lingurițe, colivă, covrigi cu sare, covrigi dulci, napolitane, colaci, cireșe, căpșuni, albăstrele, bomboane, trandafiri, Mâna Maicii Domnului, în buchețele inundate de cel mai pur parfum.
Tradiție, vechi și nou, candele și luminițe, miros de tămâie, frunze de nuc, crenguțe de tei, ochi zâmbitori,flori și arome, frunți emoționate, gesturi simple, cuminți.
Pâlpâie, încrezătoare, lumânările.
Plutește în aer un strop de magie!
Sunt Moșii de vară.
Pentru o clipă, lumea se rupe de toată obositoarea goană. Simte
eternitatea clipei! Cumva, sufletele celor duși,trezite de vocea adâncurilor, se regăsesc laolaltă cu viii.
Ieri și mâine, într-o nemuritoare clipă!
Să îndrăznesc să te întreb despre amintirile tale copil, din Ziua Moșilor de Vară?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.