povești adevărate pentru prieteni.
Nu-mi amintesc decât o pagină frumoasă din Abecedarul meu- era la litera „F”.figura unui un băiețel cu mult roșu în obraji, Fănuță, cred, încercând să prindă un fulg de nea în palmă.
Ceva mai târziu, am descoperit un ”F ” mare de mână, în brevetul bunicului patern, însoțit de medalia primită de soldatul brav, talițu,în lupta de la Mărăști.
Cu semnătura inconfundabilă a regelui Ferdinand.
Fizic,medalia și documentul s-au rătăcit,regretul meu este zadarnic.Le păstrez în suflet.
Ca o medalie nescrisă.
Mi- am amintit un text din manualul pentru clasa a doua, cred,
"Frunzele albastre ".Poate că altcineva știe mai bine decât mine...în vremea aceea, era doar un text.
Acum, văd altfel lucrurile.
Erau două fetițe, prietene.Una dintre ele avea o cutie de culori ( mai știi? 6); celeilalte ii plăcea să deseneze, dar nu avea culori.
I- a cerut prietenei să i le împrumute .A primit doar albastru. Ea desenase un copac, voia verde...
A rezultat un arbore cu frunze albastre; așa cum era cerul...💖
Revăd cu ochii minții manualul de geometrie, clasa a Vi-a, poate și pentru că era ceva cu totul nou pentru mine. Subțirel, cu foi gălbui, foșnitoare.
În seara în care, la lumina lămpii nr. 11, a cărei sticlă fusese bine ștearsa de mâinile grijulii ale mamei, am reușit,după multe încercări, însoțite de plâns și de revoltă,am rezolvat toate exercițiile despre teorema înălțimii într-un triunghi dreptunghic.
Am trăit atunci una dintre marile bucurii ale acelor ani de copilărie.💗
Păstrez câteva manuale din liceu, ele sunt, într-un fel, măsura trecerii mele prin școală.
Astăzi m-am trezit - cred că năvala cu care se succed evenimentele zilei nu-mi dă pace nici în somn- cu gândul la manualul meu de literatură din clasa a IX-a.
l-am găsit!
Este zdrențuit săracul, dar paginile lui poartă un fel de parfum inconfundabil: sublinieri, întrebări, notițe pe margini de foi îngălbenite.
L-am deschis la Grigore Alexandrescu.
Tu ai studiat fabula ”Toporul și pădurea”? Îți mai amintești vreun vers? opera toată este plină de înțelepciune.
Dacă uitarea și-a spus cuvântul, mergi la domnul google.
”Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
Nu le aduc streinii, ci ni le face toate
Un pământean de-ai noștri, o rudă sau un frate.„
( pagina 45)
Cîteva zeci de pagini mai încolo. titanul Bogdan Petriceicu Hasdeu.
„ Răzvan și Vidra„.
” Răzbunarea cea mai crudă este când dușmanul tău
E silit a recunoaște că ești bun și dânsu-i rău„
178.
Mângâi filele care m-au ajutat, cândva, să -mi pun întrebări, să caut și să găsesc lumină!💖
Simt, vorba inegalabilului Aristotel, că în sufletul meu, în mintea mea, s-a adunat cea mai frumoasă zestre, cea mai bună provizie pentru anii senectuții.💗
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.