joi, 13 iulie 2017

din fiecare carte rămân cu ceva

De la o vreme, citesc  într-un fel egoist, adică citesc  pentru plăcerea  lecturii, mai ales.  Sau  a  acelei  părți din mine, pe care o  hrănesc  doar  cu  gânduri.  Citesc  niște pagini,  blând,  calm, dau   foaia, nu vreau  să tulbur liniștea  celorlalte, și, deodată, îmi amintesc  ceva, mă întorc, caut, găsesc, sorb, este minunat  dacă plouă, ce  simfonii aud dincolo de fereastră!
Uite:  ( n-o să spun nici titlul cărții, nici măcar  pe  cel  al autorului)„ ....gândul că  ceea ce  numim noi suflet nu poate fi separat  de trup sau  de univers.  bunăoară.Provenim cu  toții din aceeași stea și,  așa  cum lucrurile lipsite de  viață sunt guvernate de legi, și cele  vii trebuie  să fie  la fel. Trebuie  să existe o structură, o  logică.„
„..misterul  este, întotdeauna,  mai amăgitor decât soluția”

”Un scriitor care își  ia munca în serios știe că o carte este dirijată de nevoia personajelor de a prinde  viață, nu de schița originală.„
 „există incredibil de puțini oameni care au calități  genetice necesare pentru a  conduce o comunitate„  ( și eu cred asta)

Despre  inteligența mulțimilor;
~Mulțimile au o inteligență ascunsă:...greșelile  lor se anulează unele pe altele, iar cunoștințele  se cumulează. Fiecare mică bucățică a puzzle-ului este  foarte sofisticată: furnicile  ( mușuroiul  de furnici) sunt insecte fără minte, dar au o organizare extrem de complexă și foarte  multă inteligență.”

p.s. tu cum citești?

2 comentarii:

  1. Depinde de carte. Am citit "In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la mine" sorbind, meditand, cu ideea de a nu scapa vreun sens. Acum am o bijuterie, pe care de mult vroiam s-o citesc si s-a intamplat sa-mi fie daruita zilele trecute (o carte veche, cu mirosul acela atat de specific) si imi vine sa citesc pe nerasuflate. :)) Dar am asa o bucurie si o uimire, totodata, fata de limbaj, fata de subiect. Probabil ca citim si dupa cum ne este starea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Crenguță dragă, tocmai am terminat de citit cartea din care am extras fragmențelele de mai sus. Știi ceva? cred că-mi pare rău.

    Să-ți fac o mărturisire: cu mulți ani în urmă, mi-am cumpărat o cărticică, nu mai știu de unde”Surâs interzis”, o carte scrisă de o doamnă, parcă pentru femei. Din când în când, când voiam să nu-mi mai pese de câte chestii aiurea îmi este dat să mi se întâmple, dădeam fuga la cărticica mea.
    Deunăzi, am regăsit-o. Parcă m-am întâlnit cu mine!

    RăspundețiȘtergere