Cu statura lor tainică, umbroasă, ușor foșnitoare în o mie de fețe risipite în verde unic.
Se răsfață în aleanul soarelui, se mișcă ușor spre apus, ceva mai târziu sunt ca niște ostași obosiți după luptă.
Și când, în tăcerea nopții, doar petrecăreții greieri își ascut arcușurile,solemni, ulmii își coboară brațele grele de somn.
Mâine se vor trezi cu noaptea-n cap!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.