15 ianuarie 1850
Când crivățul cu iarna...
Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe mare se aștern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...
Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră,
Jaraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești,
Să cuget basme mândre, poetice povești....”
Mihai Eminescu, Opere, I. Poezii, 361
Trecut-au anii ca lungi nori pe sesuri
RăspundețiȘtergereSi niciodata n-au sa vie iara..
...doar in mod de a merge inainte, orin cravat...numai bine Gina draga!