Despre cultură. Cultura respectului

Aveam o  colegă de cancelarie, coc blond, mereu  proaspăt,ochi  albaștri, pe ”r” îl rostea   franțuzește!

Într-o zi- sunt  niște ani de atunci-  îmi spune:”  Drrragă, ce lume urrrrâtă am întâlnit astăzi. Nu  mă mai duc  la piață”.

Mi-a  venit în minte  figura  speriată a   M.M, cu părul ei, uneori mov,  în dimineața asta, când am citit comentariile pe   seama unui filmuleț realizat, zice-se,undeva, în  țara soră  cu noi.

O  femeie( cam de  vârsta a treia) intră  într-o  într-o benzinărie, nu înainte  de a-și lăsa încălțările la ușă. Probabil  că plouase.

Pe  jos este  curat, nimeni  nu se înghesuie să-i ducă  femeii, care  se uită  cuminte  într-o  vitrină, galoșii.

 Curg comentariile.  

Multe!

Unii laudă generația  vârstnică„ Doamna asta  ar trebui să fie prim-ministru,  nu... „ce femeie!  săru, mâna, Doamnă!„ 

Alții înjură. Înjură orice, pe oricine: pe tinerii  care  consumă alcool/ merg la școală   doar să-și expună  blugii scumpi/ bolizii/telefoanele/frezele,  îi înjură pe   toți politicienii, se înjură între ei,  gramatica este  strivită sub galoși, bunul- simț( al doamnei care a provocat discuțiile)   s-a rătăcit printre interjecții,  comentatorii se iau la trântă, ce  bine  că   nu sunt  unii lângă alții decât în virtual.

  Londra, noiembrie  2017. 

Royal   Opera  House. „Semiramide„,G.  Rossini.  Pauză .

 Îl aștept  pe  fiul  meu, așezat  la  coadă  pentru  sendviciuri  și șampanie.

  Vecina  mea,  o   doamnă  elegantă-  știi eleganța aceea  neostentativă-  îmi  zâmbește,  soțul  ei se  salută  discret  cu  cineva.   

Așa  sunt englezii  aceia  reci,  aroganți...

La sfârșitul  fiecărui  concert al Filarmonicii noastre, o doamnă, probabil plasatoare, oferă  flori  invitaților.  

Aseară, Theo  Wolters, muzicianul  olandez , dirijor  pe  cunoscute scene ale  lumii,  sărută  zâmbitor  mâna acestei  doamne, care  s-a  înclinat, oferindu-i  trandafiri  albi.

„Semiramide„ de G. Rossini, Royal Opera House

„Cine  se scuză  se acuză„
Că  nu mă descurc  cu  limba  engleză  nu este o noutate.  Să spun  că în școală  am învățat   rusă  și franceză  sau  că  și  după aceea, multă vreme,  prinsă  de multe alte 

probleme, am tot amânat  să  trec la   muncă  ar fi o scuză  care  nici chiar mie  nu mi se pare  suficientă.

 Ce mai încolo și încoace,  important este  că după prima invitație la Londra, când darul  cel mai frumos, primit de la  fiul meu a  fost  un bilet la  Covent Garden,   ajunsă acasă,  am  decis  să ”încep școala”.  O vreme, o fost elevă, uite, vezi cum se schimbă lucrurile,  mi-a  dat meditații.  

La cea  de-a  doua  vizită  în capitală

britanică, fiul  a  fost impresionat  de  bagajul  de 

cuvinte englezești al mamei  lui  și de o modestă   pronunție .

  Au trecut niște ani,  nu am mai conversat cu nimeni,  am  cam uitat  ce învățasem, mereu  mă mustram, dar ...

Către sfârșitul acestei  toamne, mi-am instalat  un dicționar pe calculator și  , pe  cuvântul  meu, că mi-am dat silința,  știind  că , din nou,   mergem la „Royal  Opera   House.”

  G. Rossini, ”Semiramide„ !

Bineînțeles  că  m-am pregătit .

Asta  nu înseamnă  că mi-a fost simplu.  

Poate  că oricine înțelege  cât de serioasă este  frustrarea pe care o  trăiești   atunci  când , oricât te-ai  concentra  să coroborezi  informațiile pe care le ai în minte  cu ceea ce  auzi și vezi,  nu poți  să trăiești evenimentul la  dimensiunile lui reale.

  Dar,  dincolo de orice,  trăiești frumusețea și  măreția   muzicii, a   magistralei regii, a  costumelor, a  mesajului operei!

A  fost o seară pe care , cu toată inima mea  de mamă, am trăit-o puternic de tot , pentru că fiul meu m-a  dus  într-un loc, care  nu  poate fi egalat  cu altceva.

Atâta strălucire, atât  frumusețe, că în noaptea aceea, nu prea am pus  geană pe geană.

Iubesc Londra,  iubesc  să fiu acolo,  iubesc felul în care  puternica civilizație  britanică reușește  să  fie  atât de puternică!

Daca muzica

este hrana sufletului, atunci porneste  sa canti!
W. Shakespeare

Superba seara - concert simfonic de inchidere a stagiunii 2013/2914, la Filarmonica Pitesti, sub bagheta magica a dirijorului ploiestean Radu Postavaru.

Rossini, Sibelius, Wagner.

O aparitie surprinzatoare-o personalitate de exceptie!

La 24 de ani, Simina Croitoru, fiica prestigiosului muzician, cunoscut si mult apreciat de publicul meloman pitestean-Gabriel Croitoru- a cucerit total  auditoriul, format , in mare parte din colegi de generatie!

Trebuie sa o  asculti!

Trebuie sa o vezi!

Nu stiu daca vioara ii creste din

interior sau daca ea si-a lipit arcusul de suflet..

Acuratete  in cadente atat de fine, atat de pure, de parca trilurile naturii se articuleaza in comensurabilitatea timpului.

Ecouri divine intr-o viziune  interpretativa  ce atinge farmecul cel mai dulce si mai mangaietor al fericirii si al  bucuriei muzicii!

Când sunt singur

 cu notele mele muzicale, inima îmi tresare și ochii îmi lăcrimează, iar emoțiile  și bucuriile  pe care le trăiesc  sunt  prea de neîndurat. 

Giuseppe Verdi

 Nestingherită, iarna își țese povestea ei cu flori de gheață.

 În sala mare a Cs. , plină ochi, temperatura este în creștere- seară 100/% Italiano!
Rossini-Uvertura la Semiramide, Uvertură  la Italianca în Alger, La danza,

 Donizetti-A mes amis din Fiica regimentului,  Caro elisir, sei  mio! din Elixirul dragostei .

 VERDI- E  il  sol dell  anima, Uvertura la Traviata, Queta o quella, Parigi , o cara, din Traviata, Uvertura la Nabuco. 

Dirijorul  orchestrei Filarmonicii din această minunată seară a fost maestrul Tiberiu Oprea.

Invitați, doi  soliști tineri- soprana Rodica Vică și tenorul Ștefan Korch.
Ea- o voce plină, plăcută, sensibilă, expresivă, caldă.
 În palmaresu-i  de premii naționale și internaționale, un loc aparte îl ocupă participarea în toamna trecută  la unul  dintre cele mai  importante proiecte de operă din țară-Indiile Galante, în regia  lui Andrei Șerban.

În această seară, supla brunetă a fascinat nu doar prin timbrul expresiv și catifelat, ci și printr-o ținută vaporoasă-o superbă rochie  albastră  de voal, cu decolteu generos, că un domn mai costeliv din apropierea scenei și-a sucit de tot gâtul, încercând să imortalizeze momentul.

 Nu știu cât  îl vor fi  impresionat  calitățile vocale  ale distinsei soliste, oricum, omul a făcut  fotografii din toate unghiurile posibile.

Tenorul- o voce  plăcută,  învăluitoare, expresivă.
Un  blond  foarte simpatic, atât de blond, să-l confunzi cu un prințișor din poveștile pentru copii.
  La cei 24  de ani, este  câștigătorul premiului III la Quarto Concorso Lirico Internationale”Alfredo Giacomotti” din 16/17 iunie 1012.

Un cuplu  plăcut, armonios!
Ce tineri minunați avem!

Ne-au dăruit o   încântătoare seară de iarnă în stil italian!

fii pururi copilăroasă!

Chiar dacă astăzi este  ziua de naștere a unui Titan, nu vreau  să ocolesc chiar de tot  o parte din ziua trecută.
La seara Lipatti,  m-am dus  cu o prietenă, profesoară de muzică.
O să spun doar că nimic nu poate fi perfect.
Și o să adaug că, oricât de bine organizat ar fi un eveniment cultural,  se întâmplă ca nu  toată  lumea  care vine acolo să fie atrasă de personalitatea   compozitorului  plecat   dureros de  devreme  undeva sus.. nici de  celebritățile pe care o Doamnă cultă/ rafinată/generoasă, cum este Saviana Diamandi, amfitrioana  evenimentului, le aduce în  conacul  de la Fundățeanca.

 Despre  calitatea prestației cvartetului ARTMUSIK  se poate citi aici.

 Eu am  rămas cu gândul la  interiorul conacului  pe care nu am avut vreme să-l văd pe îndelete.
Și la zona superbă- 40 de km  de oraș, în mijlocul  căreia  se află .. Toate se fac în fugă, lumea se înghesuie să  ocupe loc în  mașini, oricum reguli nu există, și,  dacă ar exista, cine are  vreme să le respecte?

Vin, pișcoturi, sărețele și gazde  mult prea delicate.//

Și dacă  astăzi ni-l reamintim pe G. Călinescu ( așa semna el), și dacă   tot se întâmplă atâtea  lucruri  rele, în jurul nostru,  pentru că fetele/femeile..  știu prea puțin din  ce ar trebui să știe, am cules câteva sfaturi de la cel  pe care mulți l-au considerat misogin.

1. Pentru o fată, reușita în viață nu e o chestiune de studiu și de energie. Rostul femeii este să placă, afară de asta nu poate fi fericire.

2. Poți fi savantă, poți fi artistă, dar nu uita că ești femeie. Nu trece în tabăra bărbaților.

3. Esențialul este nu de a fi desăvârșită trupește, ci expresivă. Bagă de seamă că expresia nu e numai a feței. Sunt femei care par distinse facial și sunt vulgare corporal. Genunchiul tău să inspire sentimente nobile.

4. Nu-ți fortifica în așa fel caracterul, încât să nu mai poți plânge. O femeie care nu știe să plângă și-a pierdut jumătate din farmecul ei.

5. Ferește-te de imperiul pe care îl au asupra fetelor fine firile înapoiate și brutale. Nu confunda virilul cu grosolanul.

6. Dar nici nu cădea în greșeala contrară de a căuta cu tot dinadinsul un învățat. Nu rareori aceștia sunt primitivi și egoiști și sufletul lor este sub nivelul intelectului. Caută un om adevărat.

7. Nu te căsători cu un bărbat care declară cinic că nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare.

8. Dacă soțul tău va fi un bărbat excepțional, nu te extazia în fata celorlalți de ceea ce face, nu-l apăra de bârfeli. Îl vei obișnui să se considere intangibil.

9. Nu îndepărta brutal, fiind căsătorită, pe bărbatul pe care-l stimezi și crezi că te iubește cu adevărat. Poți întuneca astfel o existență. O prietenie delicată nu e un adulter.

10. Având copii, nu deveni ostentativ mamă. Întâlnești la unele femei cu progenitură o voluptate și o lipsă de pudoare neplăcute. Chiar cu copii, să fii pururi copilăroasă.
George  Călinescu,19 iunie 1899 – 12 martie 1965.//

p.s. tu ce părere ai?

 

„la gazza ladra„

Parcă nu te-aș crede, dacă mi-ai spune  că n-o cunoști..ai văzut-o, sigur ! Și dacă n-ai dat ochii cu ea  prin livadă , că prin oraș vine rar, amintește-ți-o  din Rapsodia lui Topârceanu.
Era știrista.
În urmă cu vreo câțiva ani, am zărit-o într-o dimineață pe gardul din spatele curții. Studia  terenul, nu prea s-a  sfiit că  o urmăresc.

 Vreme de  mai multe zile, a tot cărat, ea știe ce. Au ajutat-o și niște rubedenii, când  au aflat pesemne  că  a obosit de atâta alergătură...
Și-a făcut cuib în cel mai bătrân ulm  din  spatele curții. Sus de tot.

Într-o zi, o vecină, deloc veselă, m-a anunțat că pestrița  noastră chiriașă i-a șterpelit câțiva pui de curcă. Drept urmare, trebuie s-o alung.
Chestiunea era cum?
M-am gândit eu ce m-am gândit, mi-am zis  că n-o fi prea mare păcatul , mai ales că  făcusem o legătură între  oclurile ei  pe la masa  de sub vișini și dispariția unei  lingurițe,  m-am înarmat cu un băț rezistent, m- am urcat în ulm și  am început demolarea.

 N-a fost ușor deloc.
 Prea bine nu mi-a părut, dar vecina , tot vecină rămâne,  mai trage cu ochiul în curte când nu este nimeni acasă,  mai vine cu vești din sat..//

De câteva zile, vișinii au dat în  pârgă!
 O minunăție, nu alta!

Parșiva, că  așa-i îi zice vecina,  și-a făcut apariția.
A stat ea ce a stat pe gard, și unde  n-o văd că se duce glonț  la furat!

Era să uit, anul trecut, într-o duminică dimineață, ea cu tot neamul ei au dat gata toate vișinele.

 N-a mai rămas una.

De ieri, vișinii au paznici.

 Pestrița  a dat bir cu fugiții, nici măcar o poză n-am reușit să-i fac.//
 O povestioară despre  legendara lene a  lui Rossini, care a a făcut-o celebră pe  coțofană.
Într-o zi,  un impresar l-a găsit pe Maestru scriind în pat. Fără să-i arunce o privire, Rossini îl rugă să ridice o pagina căzută pe podea. 
  Impresarul s-a conformat.
Arătându-i  pagina la care tocmai lucra, Rossini  l-a întrebat: 
-Care crezi că e mai buna?
 Stânjenit, impresarul răspunde:
- Păi... sunt absolut  la fel...
- Mda... - răspunse plictisit Rossini - dar, ştii, mi-a fost mai uşor să scriu alta, decât să mă dau jos din pat, s-o caut pe prima şi să mă urc iar la loc...

în unduiri de broderii albastre

 

Colaborează cu  14 orchestre  simfonice din țară, a  dirijat peste cinci sute de  concerte simfonice și  peste o mie de spectacole lirice de operetă, operă, balet..

În această seară  care a încheiat anul 2012, dirijorul  Alexandru Iosub  ne-a oferit cel mai frumos dar de Crăciun, un concert complet- colinde, polci, valsuri, arii celebre, amuzament . 
Nu sunt eu vreun critic muzical,  încerc doar să-mi povestesc starea.

Și pisicile  au valsul lor!
 Le-a fost dăruit de Andersen.
În câteva rânduri, ducându-și  mâna în dreptul inimii,  dirijorul cu  vărguță  magică ne-a repetat Aveți cea mai bună orchestră!
S-au armonizat perfect!
Profesiune făcută în credință, dăruire, atenție,  pasiune! 

Suntem niște privilegiați!

Rossini, Leoncavallo, Bizet, Dinicu, Grigoriu, Ivanovici cu  mereu tinereale  Valurile Dunării, Andersen, Strauss,Schubert, Toselli, Arditi,Lehar,Tagliaferri, Offenbach,Kalman-  inegalabile  daruri!
Ceea ce a conferit serii strălucire, fast și grație a fost prezența în concert  a două voci speciale, două personalități deosebite care, atât fiecare în parte , cât și în duet, au încărcat sufletele și  atmosfera sălii cu acea vibrație magică, venită în flux dinspre scenă către fiecare  prezență  din sală.
Ea-carismatica soprana Diana Țugui, o voce caldă  cu inflexiuni subtile,  o femeie grațioasă, pe cât de delicată, pe atât de  pasionată, într-o superbă rochie de tafta  vișinie, pe care oricare dintre femei și-ar dori-o!Fie doar o singură dată în viață.

 Talent, pasiune, zâmbet,  eleganță firească, umor, feminitate- toate în câteva arii deosebit de frumoase-Bărbierul din Sevilla, Liliacul, Il Bacio.
El-baritonul Sandor Balla,  ce voce!  prezență distinsă,  clasă,  eleganță și multă pasiune. Școala   de la Cluj ne-a tot  răsfățat în ultimele luni cu nume și muzică de cea mai bună calitate. Si puo, Bărbierul din Sevilla, Serenata, într-o interpretare  desăvârșită!.
  Duet încărcat de farmec,  tandrețe, voci  puternice, rotunde-Bărbierul din Sevilla, Văduva veselă!
Seara  a primit  acorduri  de nai-Gina Sandu, zbor în  acorduri de vals, nemuritoarea Dunăre albastră grație unei tinere perechi  de dansatori.
N-au lipsit surprizele- acordeonul și o vioară  specială.
 Flori, șampanie, bucurie, ovații!
 La noi, Crăciunul și-a trimis mesagerii în armonii sonore purtate în   pași de vals!//
 Îndrăznesc să te întreb: îți place valsul?
când ai dansat ultima oară?