Când crivățul cu iarna

  MIHAI EMINESCU,
 15  ianuarie  1850

Când  crivățul  cu iarna...

  Când crivățul cu iarna  din nord vine   în spate

Și mătură cu-aripa-i   câmpii întinse late,

  Când lanuri de-argint luciu pe  mare se  aștern,

 Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...

Îmi place-atuncea-n scaun să stau  în drept de vatră,

S-aud cânii sub garduri că scheaună  și latră,

 Jaraticul  să-l  potol, să-l sfarm cu  lunge clești,

Să  cuget basme  mândre, poetice povești....”

Mihai Eminescu,  Opere, I. Poezii,   361