”Copilăria-mi toată dă buzna la uluci

Când stă la poartă coșul cu  struguri  și cu nuci„.

 Ion Pillat

„Omul  mic„ cum își spunea singur în copilărie, viitorul poet

contemplativ,  Ion Pillat , la a  cărui naștere, grav  bolnav, bunicul matern, Ion Brătianu, aflat la   Florica, salută evenimentul  printr-o  telegramă ” Să trăiești , să faci  fericirea  părinților tăi și să răspunzi așteptărilor noastre„.

Nu departe de Pitești, în  Ștefăneștii Argeșului, renumiți  cândva pentru  podgoriile lor, în mijlocul unei  mici Arcadii ,pe care  Ion Pillat  avea  să o  zidească în vers și-n metafore,   la capătul  unei cărărui tăcute,singuratic și  demn, asemenea  ctitorilor  săi ,mângâiat  de  pacea  tihnită a începutului de toamnă, înconjurat de castani ce-și scutură generoși   fructul , conacul Brătienilor   te așteaptă  să-i  descoperi  noblețea.

 ”În drumul lor spre zare îmbătrâniră ploii.

Aci sosi pe vremuri  bunica-mi Caliopi.„

Ion Pillat 

Florica!

~Tot mai miroase  via  a  tămâios   şi coarnă,

Mustos  a piersici coapte şi crud  a foi de nuc..

Vezi, din zăvoi,  sitarii  spre alte 

veri se duc;

Ce vrea  cu mine  toamna, pe dealuri

de mă-ntoarnă”?

Ion Pillat, În vie 

Sub umbrarele de nuci, conacul  visează„un dor   din vremi  străine„, iar vremea  așază „năframă de  visare  pe zăvoi„.

 „Ceea ce am făcut la Florica aş vrea să facem şi în statul român”, spunea  Ionel  Brătianu în  1909.I

"Părinţii noştri – chiar de la căsătorie îşi făcuseră din Florica aşezământul lor casnic. Datoriile politice îi obligau în diferite  împrejurări să se mute la Bucureşti.  Doisprezece ani de minister şi cursurile superioare ale liceului  îi obligaseră pe părinţii noştri şi pe copii să-şi petreacă în Capitală cea mai mare parte a anului.

 Totuşi, pentru unii, ca şi pentru alţii, Florica era  vatra şi cuibul adevărat”.

Dacă  ai vreme, când treci prin Pitești, ia-ți răgaz  câteva   ceasuri, mai ales, acum, în prag de toamnă, când se colorează fiecare frunză într-o  minunată floare, și  vizitează conacul  Brătienilor. 

 Mergi și te reculege   și în bisericuța  situată în marginea  pădurii care  înconjoară conacul.

”Aici  se-nchide  cercul  unei  vraje:

L-ai început de mic copil-  sunt  ani!

Mi te-ai oprit târziu  pe vechea plajă”

De ulmi bătrâni, de nuci  și de tufani~”

Ion Pillat, Parcul

Da. La  Florica, înțelegi  magia  cuprinsă în ”Eternități  de o clipă„!