apoteoză

 înseamnă, în greaca  veche  ”a trece un erou în  rândul zeilor„! 

Într-un fel,toamna este un început.Toamnele copilăriei mele veneau în zbor de cocori.Cu neastâmpărate simboluri între file  de caiete. Flori și arbori colorați în visătoare grădini, clinchet de  clopoțel, școala proaspăt văruită.

Nestăviți,anii au fugit, cu vesel zvon de copii, acasă și la școală.Toamna care tocmai îmbracă haină foșnitoare în tonuri de aur stins are glas de concert, în splendide  atingeri sonore. Astă seară,la Filarmonica Pitești,ne-au bucurat sufletele:neobositul dirijor olandez,Theo  Wolters,foarte drag publicului argeșean, concert/maestru,Mădălin Sandu,invitat,olandezul Arno  Piters,solist  clarinet.

 O seară frumoasă, cu  

* Wolfgang Amadeus Mozart „Uvertura la opera Cosi fan tutte, K 588„
”Concertul pentru clarinet și orchestră„

”În   fața nedreptății sorții, nu protestez decât creând„.

* Ludwig van Beethoven „Simfonia nr. 7 în La major, op.92 Apoteoza dansului  „ 

Bucuria  din  simfonie ne amintește  că  Beethoven„ se  află și va rămâne mereu în Olimpul muzical„. Că, vorba cuiva, el ne-a făcut oameni. Poate că  acesta este și motivul pentru care  stagiunea de toamnă a unui an încrâncenat  rău se deschide apoteotic.

Un concert înălțător!

Parafrazându-l pe  poet:

Ce minune că (ne) ești, Filarmonica Pitești!