duminică, 2 ianuarie 2011

dileme

Nu știu  cum o fi pe la alții, dar eu, când mă uit – din întâmplare sau din-nu -știu ce –alte- motive-  la televizor, mă crucesc.
Nu sunt la curent   cu  felul în care sunt răsplătiți participanții pe  la diverse emisiuni, de cele  multe ori aceiași- cunoscători în toate, posesori de idei extraordinare,  asta  se vede din atitudinea moderatorilor..chestia este că, dacă asculți cam cât s-a consumat de sărbători, dacă îți arunci ochii  pe lângă containere, dacă  iei în calcul că nu poți traversa strada nici  prin locurile marcate, din cauza mulțimii de mașini, dacă afli din ce motive au fost culeși de pe stradă unii sau de ce au ajuns alții la spital în săptămâna care s-a sfârșit, dacă afli sumele puse la păstrare de unii și alții,   dacă ții seama de numărul celor care și-au petrecut sărbătorile altundeva decât acasă…parcă nu-ți mai vine să crezi că suntem în criză.
Aseară, pe postul național, l-am văzut pe domnul Andrei Pleșu.
Recunosc, mie îmi place mult acest domn.
Vreau să spun , îmi place să-l ascult, să-l citesc. Ceva din spusele dumnealui se potrivește cu gândul meu. Parcă  nu sărăcia ar fi constanta zilei.
Deschid o paranteză-înghesuiala în locurile unde se dă  se dă ceva pe gratis, orice, dar să fie, nu mă convinge că respectivii se duc acolo mânați de sărăcie.
Primăria locală a dăruit nu știu în ce zi, parcă de Crăciun, sărmăluțe , mămăliguță și țuică fiartă.
 Erau acolo niște cucoane zorzonate, niște domni cu fulare elegante  de lână, care se întreceau în a lăuda calitățile de bucătar ale primarului..mai mare rușinea, mi-am zis în gând -și pentru consumatori și pentru organizatori, nimic uman, totul de fațadă.
S-ar putea să fiu arătată cu degetul că nu-i voi lăuda pe confrații mei de meserie, profesorii..
Nu pot să mint, pur și simplu. 
  Da, unii au dreptate, își fac bine  meseria și primesc prea puțini bani.
 Mulți , să fie limpede, se duc la școală doar să semneze condica..
Bunăoară, să  fii  bărbat , abia trecut patruzeci  de ani, să fi obținut  doctoratul  în filologie,  dar  să nu-ți poți face lecția în fața elevilor de clasa a VIII-a, pentru că nu te ascultă nimeni??
Să fii titulară, fără niciun concurs,  la o școală, în buricul târgului și să le citești copiilor dintr-un caiet în care ai copiat de pe unde s-a găsit câte ceva??
Să te scuze câte un Bulă  contemporan-vă înțeleg, dom profesor, de unde să le știți și dumneavoastră pe toate?
Sunt doar câteva fotografii la minut ale unora dintre cei  aflați veșnic în grevă.
Proiecte!!
Este  schimbarea cea mai trâmbițată prin școli.
Cei mai mulți aleargă sa adune tot ce înseamnă puncte.
Hârtii!!
Dincolo de ele, tot mai mulți copii abia știu să silabisească..
Am mai spus-o,oricât de mari ar fi salariile unora, nu se vor transforma peste noapte în profesori adevărați.
Revin la ce spunea domnul Pleșu- ura- asta este constanta zilei. Limbajul obscen, jignirile..
Ani de-a rândul,  verbul  a minți și derivatele lui aveau o circulație restrânsă.
Cred că era ceva care ținea de  substanța sufletească, a le folosi presupunea ceva foarte grav.
Astăzi toți spun că toți(ceilalți) mint.
Ce să alegi?

40 de comentarii:

  1. De la inceput imi pare rau de ceea ce o sa zic, draga Gina :) Dar ,totusi, zic.
    Oamenii sunt atat de tampiti incat daca, la televizor, le-ar spune, oricine, in mod repetat si insistent, ca o duc bine le-ar intra asta in cap asa de bine incat chiar ar crede ca o duc bine.Sper ca intelegi ce vreau sa spun.
    In rest, eu cred ca sunt multi oameni atat de saraci, la limita de subzistenta, care chiar nu au ce face (din cauza varstei,altii din motive numai de Dumnezeu stiute :( ) si folosesc televizorul nu ca sa-i scoata din aceasta stare de nemultumire ci ca sa-i adanceasca in ea. Poate gresesc.
    An Nou Fericit !

    RăspundețiȘtergere
  2. O cumnata este profesoara de matematica spre pensie; normal(?) ca se plange...
    Am suparat-o cand i-am spus ca ar fi o mare realizare daca i-ar invata pe tiganusii din cartierul unde preda sa zica buna ziua, sa foloseasca servetelul de nas, inclusiv sa-l arunce la cos...
    A zis ca asta-i treaba de parinti,eventual de dirigentie...

    RăspundețiȘtergere
  3. Elise,
    Așa cum eu am mai multe dileme, tu abordezi , cred, mai multe subiecte.
    Suntem diferiți.Din ”n„ motive. Percepem lumea tot diferit.
    Câte lucruri ne alegem deliberat?
    Am ales să trăim aici, că așa am vrut, nu?
    Ne alegem totdeauna vecinii? Nici vorbă?
    Ne alegem conducătorii?
    Răspunsul meu este-nu- fiecare alege după motivele lui...
    Că sunt mulți oameni săraci se vede la tot pasul.
    Chestia este că pentru cei , cu adevărat săraci, NIMENI nu face NIMIC să-i ajute să-și schimbe viața.
    Lucrurile se amestecă.
    Televiziunile o duc bine.Foarte bine, chiar.
    Lumea ( o parte din lume) o duce rău.
    Tot la dileme ajungem.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat adevar sustii in povestea ta rupta din realitate. Stii, intotdeauna viata bate filmul. Iar tu ai abordat aici doar o infima parte a "valorii" si valorii romanesti.

    Conform unui raport al Comisiei de la Bruxelles, peste 50% din adolescentii romani de 15 ani nu reusesc sa citeasca si sa inteleaga un text.

    Fenomen numit analfabetism functional. Ei bine, draga Gina, asta se doreste. Un alfabetism functional generalizat pentru ca prostii pot fi cel mai simplu de manipulat si dominat. De aceea nici scoala nu mai are valoare. A fi intelectual nu inseamna a fi doar posesorul unei diplome de licenta/doctorat. Inseamna a cunoaste mult mai mult decat majoritatea! Acest gen de persoane le intalnim din ce in ce mai rar.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici nepoata, profesoara in varsta de 37 de ani nu vede altfel problema; nici nora cumnatei, profesoara de geografie...
    Poate si eu, daca as preda indoirea tablelor, cum as dori sa fac candva, insista pe minima rezistenta...
    Doar sora-mea, in varsta de 65 de ani a gasit calea: are liste cu familiile si copiii care necesita sprijin; abia am gasit-o la telefon de sarbatori...

    RăspundețiȘtergere
  6. La mulţi ani!
    Vă doresc un an normal şi acceptabil. Cu sănătate. Obligatoriu, fără surprize neplăcute. Dacă se poate cu unele plăcute, să fie! Fără număr.

    Domnul Pleşu rămâne un reper cultural. Ar fi fost bine să rămână şi reper moral. Au rămas din domnia sa doar "urme de reper moral", fiindcă e genul care nu vrea să-şi complice existenţa punându-se rău cu stăpânirea, că de! - nu se ştie când ai nevoie de un mic sprijin.
    Să admitem că e un om mult prea educat, ca să nu lase loc de bună ziua, în orice relaţie.

    Ştiţi ce cred în legătură cu televizorul?
    E ca la şedinţele cu părinţii unde dirigintele îi ceartă tot pe părinţii prezenţi, că unii lipsesc de la întâlnirile acestea, atât de importante pentru bunul mers al educaţiei copiilor. Cei cărora li se adresează critica, tocmai că nu sunt în clasă.
    Aşa şi cu televiziunile. Ele se adresează doar celor care au televizoare în case, deşi programul e ţintit către cei care încă n-au şi nici nu vor avea, din motive pecuniare.
    O tagmă aparte e formată din cei care deşi au televizor, au şi ce pune pe masă, s-au născut cu lumina stinsă în cap. Aşa că indiferent cât le vine factura la curent şi cât se bucură ei că au bani s-o plătească, lăsând televizorul deschis non-stop, de fapt, e ca şi cum nu l-ar avea.
    Dacă te uiţi la "sclava Isaura" sau la "State de România", dacă scurmi după Elodia, până faci clăbuci la unghii, dacă ajunge să te intereseze blonda lui Bote mai mult decât creaţiile lui Bote, fie ele şi chiloţi bărbăteşti, atunci e ca şi cum n-ai avea televizor.
    Vă amintiţi emisiunea lui Pruteanu "Doar o vorbă s-ăţi mai spun"? N-a dispărut fiindcă a dispărut Pruteanu. A dispărut fiindcă se adresa mai ales celor cu creierii în beznă. Care, dacă prin absurd s-ar fi uitat la ea, ar fi zis că uite, exact aşa se scrie "s-ăţi", cum ştiau şi ei.
    Ce e de făcut?
    Profesori care ratau cursul când se stingea lumina în facultate pe vremea lui Ceauşescu, am avut şi eu. Au existat întotdeauna dascăli periculoşi, impostori, care "decât citesc" cursul, altfel nu pot să-l ţină. Numai că numărul lor a crescut azi, în mod impardonabil.
    Nu ţine de regimul politic sau de nivelul salarizării să te poţi uita în oglindă fără să roşeşti.
    Mi-e teamă că asta nu reuşesc să spună televiziunile, încercând să vorbească pe înţelesul celor care n-au televizor sau îl au, dar e tot degeaba.

    Scuze pentru că v-am răpit atâta timp şi spaţiu.
    Mă mai trezesc şi eu vorbind, câteodată... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Daurel,

    Vârsta unui profesor este importantă și nu prea.
    Cine crede în menirea lui și se respectă îi respectă pe oameni. Își va face bine , frumos și moral meseria toată viața.
    A-i învăța pe țigănuși cum să se civilizeze și nu doar pe ei, pe toți copiii,este, deopotrivă, sarcina oricărui profesor, indiferent de specialitate.
    Altfel ajungem tot de unde am plecat- ca-n povestea copilului cu mai multe moașe.

    RăspundețiȘtergere
  8. Shanti,
    O vreme , am crezut că vinovați de faptul că atâția copii se poartă rău, că vin degeaba la școală, sunt părinții, seriile acelea ”admise” în liceu cu nota 1(UNU). Da, în multe licee din țară , vreo câțiva ani, astfel au fost ocupate locurile.
    Apoi, analizând mai bine și mai atent problema, mi-am dat seama că adevărul este pe la mijloc.
    Din acei absolvenți au „ieșit” meseriași- profesori, poate chiar medici, mă rog, orice.
    Așa înțeleg ei să-și facă meseria- semnând condica.
    Atâta știu.
    Știi ce mi se pare dureros? Există foarte mulți specialiști ,ieșiți la pensie- am oroare pentru cuvântul ăsta, înseamnă , în opinia unora- ieșiți la cerșit- care știu multe, enorm de multe lucruri, extrem de importante, au timp , dar nu sunt luați în seamă.
    Fără bani!
    Sunt convinsă că ar fi bucuroși să poată fi de folos.
    Între generații este un zid. Sau o prăpastie.

    Da, sunt de acord cu tine- nu diploma te face profesionist, sigur, fără ea, nu poți fi, dar, dacă nu ai chemare pentru o meserie, ești un simplu obiect mișcător.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Daurel,
    Înțeleg foarte bine că nu sunteți de acord cu respectivele profesoare. Nici eu nu sunt.
    Am o mică istorioară.
    La penultima mea clasă , la care am fost dirigintă- acum elevii sunt în ultima clasă de liceu, un elev a sărit pe un sac în care se adunau hârtii, rupându-l. Toate hârtiile s-au răspândit!
    Era o directivă- să se adune toate hârtiile pentru a fi reciclate.
    Era bună ideea, modul în care se ducea la sfârșit era greșit.
    Întâmplarea s-a petrecut în pauza de dinaintea orei de biologie, care, de obicei, se desfășura în laborator.
    Era ultima oră.
    Au început să se joace toți, adică să răstoarne toate hârtiile la intrarea în clasă.De la ușă până la catedră. Profesoara i-a anunțat că, din nu știu ce motive, ora se va desfășura în clasă.
    N-au avut timp să mai strângă hârtiile.
    Doamna le-a ținut MORALĂ, timp de o oră întreagă, fără să predea sau să facă altceva util, de exemplu să-i motiveze să facă ordine.
    A trimis după mine- aveam teză la o altă clasă- să vin să văd ce au făcut elevii mei.
    În prezența mea, fără vreo vorbă măcar, hârtiile au fost strânse în 5(CINCI) minute.
    Nu exagerez!!!
    Am fost ”șocată„- nu-mi place termenul, dar , dacă n-am uitat întâmplarea, cred că pot să-l folosesc, nu?

    Așadar..profesori, copii, specialitate, diriginte, dirigenție..

    RăspundețiȘtergere
  10. In privinta profesorilor, nu trebuie generalizat nici intr-un sens, nici in celalalt. Am fost si eu, ca toata lumea, atat elev cat si student. Pot sa spun ca au fost profesori care mi-au marcat viata in sens pozitiv (si nu exagerez cu nimic), dar au fost si din aceia care n-au lasat nicio urma a trecerii lor prin clasa in care eram eu elev. Si ca sa dau un exemplu din prima categorie, vecina ta (stii despre cine vorbesc) m-a influentat mult.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu prea mai am contact cu televizorul în ultima vreme. Mi-au rămas la suflet câteva emisiuni preferate şi niscaiva filme bune.În rest? Manipulare...

    La mulţi ani, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  12. Geocer,
    N-am generalizat, Doamne, ferește!
    Și nici cititorii mei!
    S-a spus că oamenii sunt diferiți.Și ”acționează „diferit.
    Cât despre doamna profesoară la care te referi,sigur că-ți dau dreptate!
    Când se va însănătoși, îi voi comunica.
    Se va bucura, sunt sigură de asta!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cei mai buni prieteni ai mei sunt profesori: soţ şi soţie. Am avut norocul „ să asist “ la orele lor: te întristai a părere de rău când se anunţa prin clopoţel că s-a terminat ora. Oameni foarte capabili ! Au câte 40 ani vechime şi încă 4 ani până la pensie. Au şi grade didactice. „ Cu cât participaţi? “ „ Împreună ? Cu 14 milioane . “ Este prea mult ! În familia de bugetari – unul trebuia păsuit . Eu nu ştiu ce să zic !

    RăspundețiȘtergere
  14. De ce sa-ti bati capu` cu astfel de dileme ? de parca am avea de ales...

    L.

    RăspundețiȘtergere
  15. Dragă Gina, referitor la școală și profesori: e strigător la cer cât de multe hârtii se cer. Dar și părinții greșesc! Eu nu mai fac greșeala, că n-am fost scutită, evident! HÂRTII! Diplome! Participări! Unde? Când? De ce? Nu contează! Pentru Portofoliu! Ce tâmpenie... Ce prostie...
    Prefer ca fiica mea să citească, să facă sport, să deseneze, să învețe temeinic, inclusiv cele două limbi străine din școală, să scrie și să vorbească foarte corect. În rest, treaba lor!
    Avem o ”mămică” isterică în clasă, peste tot își împinge odrasla...cu două mâini stângi, bietul băiat a fost trimis la concursul de Pictură! ... a luat o diplomă de participare...bună și-aia!
    La ce?
    Of, Gina, atât dascălii, cât și părinții, sunt derutați. Cât despre cei nepregătiți, am constatat că tocmai aceia pretind cel mult de la elevi. Inclusiv în centru!
    Încă odată, un an mai bun, mai normal și cu sănatate! :)

    RăspundețiȘtergere
  16. @Grigore Rotaru,
    Toată stima pentru asemenea Oameni!
    Există!
    Cred că sunt și profesori tineri care pot ajunge asemenea prietenilor dumneavoastră. Sunt, însă, puțini.
    În privința salariilor , da,sunt sărace, mult prea sărace..aici nu știu ce să spun.
    Ce voi susține totdeauna este că nu salariul determină calitatea muncii.
    Când m-am dus la facultate, am știut că voi câștiga mai puțin decât dacă aș fi ales altă profesie.
    p.s.N-am înțeles- ”cu cât contribuiți ”..

    RăspundețiȘtergere
  17. Renata,
    Un An bun și ție!
    Să sperăm că ni se împlinesc dorințele!
    Îmi face plăcere, mare plăcere să discutăm ” cu cărțile pe masă”.
    Îi spuneam , mai devreme, Elisei, că suntem diferiți. Din nefericire, diferențele între noi se adâncesc pe zi ce trece.
    Tocmai treceam peste prima problemă- domnul Pleșu, cred că ai dreptate, în esență.Dar știi vorba- noblesse oblige!
    Televizorul servește fiecăruia, potrivit personalității , nu?
    Ai telecomandă- vezi ce-ți place. În urmă cu cincisprezece ani, la serviciu, lumea era buimacă, pentru că sta toată noaptea să vadă și să audă CPUN-ul,.
    De câțiva ani o caută pe Elodia, ajutându-l , fiecare după puterile lui, pe patronul postului să-și cumpere iaht, mașini zburătoare..etc.
    În țara asta, locuiesc oameni de toate felurile, doar că, fără să vrem , ne intersectăm unii cu alții, de multe ori.
    Eu am avut și am încredere în familie și în școală, sper că nu miră pe nimeni curajul meu.
    Chestia este că aceste două instituții, pentru că ambele sunt instituții , trebuie, mai întâi, ele însele formate.
    Cine le formează?

    RăspundețiȘtergere
  18. Oare, este adevărat că prin '46, lumea era mai săracă decât acum, dar, totuşi, mai cinstită, mai cu bun simţ, ...
    Dacă ar fi aşa, ar însemna că nu sărăcia ne face atât de ticăloşi cum suntem astăzi!
    Să fim sănătoşi să putem răbda şi binele promis de Boc şi Băsescu pentru 2011!

    RăspundețiȘtergere
  19. Mirela,
    Ai auzit vreun lider de sindicat din învățământ revoltându-se împotriva excesului de hârtii?
    Vorbind deschis despre faptul că toți dascălii sunt mult prea ocupați „ să colecționeze hârtii”,l decât de a-și face meseria pentru care s-au pregătit?
    Sigur că ai dreptate, este o învălmășeală totală, dar asta are legătură cu politizarea școlii.Cea mai mare greșeală!
    Școala este a celor care trebuie să-i învețe pe copii!Fără culoare politică!
    An bun ție și familiei!

    RăspundețiȘtergere
  20. Zamfir de Turda,
    Nu știu cum o fi fost în 46. Știu însă, un proverb- stăpânul avar învață sluga hoață.
    Nu suport verbul ” a răbda”, nici realitatea pe care o acoperă.

    RăspundețiȘtergere
  21. Pot să te parafrazez? :)
    "De fapt, ce este autentic în viața asta", dacă dascălii nu mai sunt, nici cuvintul nu mai este, nici artiştii, nici criza?

    RăspundețiȘtergere
  22. Arcadia,
    Să-i spunem o viață într-o necontrolată tranziție ..

    RăspundețiȘtergere
  23. S-a intrat într-o nefericită fază în care degetul acuzator se ridică foarte des. Şi, de fiecare dată, problema este de partea cealaltă a baricadei. E adevărat că verbul acesta, a minţi, a devenit parte integrantă din vieţile multora, însă ar trebui să fim mult mai atenţi atunci când dăm imediat verdicte şi lipim etichete pe frunţi. Dacă mă întristează ceva, atunci este vorba despre faptul că nu mai există interacţiune la nivelul frumos. Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  24. Mie problema lipsei de educatie nu mi se pare una strict nationala, indiferent de raportul celor de la Bruxelles... Nu incerc prin aceasta afirmatie sa gasesc o scuza starii catastrofale in care se gaseste sistemul nostru de invatamant. Nicidecum!
    Dar traiesc cumva cu sentimentul (paranoic, s-ar putea spune) ca se incearca in mod intentionat sa ni se "implanteze" ideea ca aceste tare se manifesta in forma lor cea mai pura, exclusiv in Romania.
    De-o scurta vreme traiesc departe de tara. Si pot spune ca nu suntem chiar atat de diferiti de "tarile civilizate", de occidentalii pe care ii invidiem atat de mult. De englezi, cel putin!
    Vorbesti de minciuna. Dar prefacatoria, artificialul, disimularea sunt mai bune?
    Da, aici oamenii nu se mint, putem spune. Dar fiind educati in asa-zisul spirit al tolerantei (a se citi indiferenta), nu-si exprima aproape niciodata adevaratele pareri si opinii personale. Totul e de fatada, cu zambetul pe buze. Zambet ce nu mai seamana de mult a politete, mai degraba a ranjet!Vorbim de lipsa educatiei. Am intalnit aici oameni pusi sa-i invete pe copii la scoala, fara ca ei sa stapaneasca limba suficient de bine. Doar pentru ca reprezinta mana de lucru ieftina... Si pentru ca angajandu-i in sistem, nimeni din exterior nu-i poate acuza pe englezi de rasism si discriminare. Chiar daca ele exista.
    Am intalnit englezi care afirma ca au urmat o facultate dar, cel putin in scris, se exprima cu mai multe greseli decat o face un est-european care a studiat temeinic limba engleza in anii de scoala.
    Nu scuz si nu acuz nici una dintre cele doua tari. Parerea mea este ca suntem, cu totii, pe un drum gresit. Cata vreme totul se transforma in afacere, iar valorile ne sunt inlocuite de cuvinte gen "profit", "productivitate", "competitivitate", "eficienta" etc. parcursul nu poate fi decat unul descendent!
    Poate ca a venit vremea sa nu ne mai invinovatim, sa nu ne mai rusinam de noi insine, sa nu-i mai lasam pe altii sa ne arate cu degetul si sa facem odata ceva!

    Iti doresc un an nou cat mai bun, draga Gina!!!

    RăspundețiȘtergere
  25. Eu am venit sa zic LA MULTI ANI ca m-am trezit :)

    Aia cu minciuna nu-mi place, ura nu-mi place, bascalia defel... parca am fi o tara de oameni rataciti, asa suntem prezentati la TV ;). Nu mai avem scapare...

    RăspundețiȘtergere
  26. Cris,
    Schimbările adevărate ar trebui declanșate de către oameni luminați.
    Mă gândesc, desigur, la intelectuali.
    Lipsește liantul.
    Nimănui nu-i pasă cu adevărat.Dacă ar fi să dispară ura, ar rămâne nepăsarea.La fel de grav, nu?

    RăspundețiȘtergere
  27. Am citit de două ori spusele tale, Ruxi!
    Câte ceva știam ..da, lumea toată este orientată către ceva care exclude Omul, ca ființă cu suflet.Omul este doar o piesă într-un mare angrenaj, producător de marfă, adică de bani.
    Să știi că s-a împrumutat foarte repede de către mulți de-ai noștri , la început prin mimetism, apoi, în totalitate- indiferența.
    Mai sunt, pe ici, pe colo, oameni care muncesc cu suflet, salvează, ajută, dar , egoismul este în floare.
    Și goana după, chiar habar nu am după ce..
    Nimeni nu ascultă de nimeni.Câte capete, atâtea idei, atâtea drumuri.
    Existența se reduce tot la acel comunist„ se descurcă fiecare cum poate„.N-am suportat verbul ”a se descurca„ niciodată, dar tot de el am parte.
    Îți doresc, din suflet, să afli cea mai curată cale!

    RăspundețiȘtergere
  28. Manon,
    Am adormit cu o imagine în minte- niște muzicanți adevărați, înainte de a se scufunda Titanicul..fericiți că au avut onoarea de a fi unii lângă alții.Restul n-a mai contat.

    Un An bun îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  29. Gina,ai dreptate..Multi dintre noi merg la scoala ,ca la piata!In orice scoala,fara exceptie, exista oameni care nu-si pregatesc lectiile,nu-si pot tine in frau clasele,nu se adapteaza la cerintele actuale.Pentru mine foarte trist este ca sefii se iau tot de cei ce sunt corecti...de ceilalti nimic,parca nu ar exista,nu sunt deranjati decat de calificativul f bine!Nu stiu cum pot fi eliminati din sistem si,sincer,nu stiu daca si-ii doreste cineva eliminati din sistem!

    RăspundețiȘtergere
  30. .... poate te surprinde, dar eu inteleg tot mai greu ... ne-Dilemele dlui Plesu



    admiratia fata de scrisu Domniei--Sale ramane acelasi, atunci cand nu uita ca ii displac cabotinii....

    o zi buna, GINA!

    RăspundețiȘtergere
  31. In primul rand, La multi ani!
    Gina, uite de ce ii critic pe intelectualii nostri, mai ales pe cei mari.
    Fiindca nu reusesc sa se asocieze, sa se inteleaga intre ei si sa dea lectii de cultura si civilizatie romanilor care, din cauza unor asa zise emisiuni de divertisment si modele prezentate in mass-media scrisa si vizuala, nu au facut altceva decat sa indobitoceasca, sa spele creierele celor care stau mult la televizor.
    Vinovati suntem si noi, din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  32. Elite,
    Da, este un paradox, spunea Renata - este ca la o ședință cu părinții- sunt certați tot cei prezenți.
    În toamnă, după afișarea rezultatelor la concursul de ocupare a posturilor în orașe, când ”ploua ”cu note de 2,3 și 4, ministrul a spus să li se dea catedre, pentru că , altfel rămân descoperite școlile..ciudat mod dea se încuraja alegerea meseriei de profesor...

    RăspundețiȘtergere
  33. Ana,
    Uite ce ”scuză își găsește dumnealui-” anii de viață posttotalitară ne-au urâțit mai mult decât câteva decenii de dictatură.”- Chipuri și măști ale tranziției,

    RăspundețiȘtergere
  34. Ai dreptate, Gabi, asta încerc să sugerez..
    Să fie 2011 mai bun!

    RăspundețiȘtergere
  35. Am vazut postarea cu papusa, dar nu vreau sa ma gandesc la neimpliniri; cred ca nici n-am avut/nu am neimpliniri...Am atat cat pot gestiona...
    Am zis la Cella, la postarea cu lacrimi: mi-a fost mila de Presedinte, in prima zi a anului,stand cu sotia si calvitia in frig...
    Mi-e mila de Patriciu care a deschis 1011 magazine MIC.RO pentru a dovedi ca a dat de munca concetatenilor...; care nu vor aplauda investitia...
    Nici Cristian Tudor Popescu, un fel de inginer, Plesu si Liiceanu, un fel (doua?) de filozofi, nu sunt de invidiat...
    Cei pomeniti s-ar supara daca ar afla ca mi-e mila de ei...; Presedintele m-ar injura...
    Vad ca si in comentariile la aceasta postare romanii se autoapreciaza ca onesti, mai onesti decat englezii cu zambet fals...Ce-ar putea face altceva englezii? Ne incurajeaza ca pe niste copii...In definitiv ei sunt sinceri; suntem mai valabili decat canibalii din fostele lor colonii...
    Stiu, condescendenta este suparatoare..., insa nu trebuie sa ne asteptam ca Vestul sa ne aplaude modelul nostru social...

    RăspundețiȘtergere
  36. Daurel,
    cred că avem reprezentări diferite în legătură cu mila.
    De exemplu, eu n-aș putea vorbi de milă în cazurile amintite de dumneavoastră.
    Când vine vorba de președinte, în multe situații, o compătimesc pe doamna.
    Îmi inspiră , de multe ori, teamă, CTP, are o privire care împunge.
    Îmi plac multe dintre părerile lui.
    Fiul meu mi-a povestit o singură scenă în legătură cu niște englezoaice, colege de muncă, ciudate..În rest, este ok.
    Mie mi s-au părut englezii excesiv de politicoși, manierați .. doamnele, îmbrăcate cam aiurea.//
    Încerc să fiu cât se poate de obiectivă, atunci când vorbesc despre meseria mea.

    RăspundețiȘtergere
  37. foarte interesant şi foarte adevărat ceea ce spui. cât despre învăţământ, eu spun că trebuie să-ţi placă "să te cobori la mintea copiilor", în sensul de a-i înţelege şi a încerca să-i faci să devină oameni, explicându-le din ale vieţii, făcându-le observaţiile de rigoare, implicându-te în problemele lor etc. altfel, nu are ce căuta la catedră acel profesor! există acea calitate: dedicarea!
    cât despre politică...
    nu are rost să vorbim. de faţadă...

    La mulţi ani, Gina dragă!

    RăspundețiȘtergere
  38. Otty,

    Sigur, dedicarea!
    Poate doar dacă s-ar organiza un concurs înainte de admiterea în facultate. Adică, să ajungă la catedră cine iubește copiii, are înțelegere și pasiune.Este o meserie care nu se poate face ca oricare alta!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.