p.s. la mine în casă chiar s-a întâmplat ceva asemănător! ( n-am vorbit, am spus în gând).
http://incertitudini2008.blogspot.com/2009/03/bil-si-pantofii-unei-fete.html
cunosc! si al meu a ros cabluri, tocuri de pantofi si a razuit pâna la distrugere, usa tapitata! Dar sunt plini de candoare... cum sa te superi pe ei?!
Bună ziua, Gina, bună ziua tuturor. Am avut un teckel care rodea cablurile. Doamne, ce-am mai păţit cu el. Când credeam că s-a "maturizat" şi nu mai roade, iar se apuca. Deşi îi luasem cuburi de lemn, mingiuţe şi alte alea, pentru a-şi face damblaua...
Dacă e să ne lăudăm cu ”isprăvile” cățeilor noștri, să vă zic și eu despre al meu. Prima dată când a considerat el că nu e băgat în seamă, rămânând mai multe ore singur acasă, sau, mai bine zis, că nu bagă nimeni de seamă ce face, și-a cam făcut... de cap. Nu știu care a fost ordinea, dar dezordinea a constat în următoarele: 1. Una pereche cizme roase. Nu în totalitate, numai vârfurile. Probabil erau mai... apetisante; 2. Firul de la telefon tocat în mai multe locuri. Dacă aș fi vrut să chem hingherii, nu mai aveam cum; 3. Cărțile de pe rafturile de jos ale bibliotecii făcute grămadă în mijlocul camerei. Ce făcuse în vârful grămezii nu vă mai spun; 4. Două dicționare, unul româno-rus și celălalt ruso-român, roase din scoarță în scoarță. De ce i-or fi plăcut, nu știu, pentru că limba rusă nu prea mai era ”înghițită” pe la noi. De atunci, să nu mai vadă cureaua sau să audă acest cuvânt...
Sarut mana, Gina! Uite de aceea mi-am luat eu motan. Ca e cuminte si nu face prostii ca Bill sau ca pitbull-ul lui Iliuta! Al meu doarme mai mereu si-si ascute ghearele pe unde pofteste, ca nu i-am spus ca nu are voie!
@Biliuță, Dacă ar fi să interpretăm simbolic atitudinea respectivului, eu aș îndrăzni să cred că el înțelege conotația unor gesturi- cu botul cizmei se lovește, deci, ar fi mai bune fără.Dacă tot v-ați plâns că nu vă place rusa, ce să faceți cu dicționarele? Cât despre cărți, cred că era supărat că nu l-ați învățat să citească. p.s. eu nu vorbesc câinește, am presupus doar ce ar fi putut să-i treacă patrupedului prin căpșor...
@Victor, Nu se știe niciodată..Este o vorbă- mâța blândă zgârie adânc. Eu nu pun paie pe foc, dar cu ghearele mereu ascuțite, parcă n-ar fi chiar de glumă..
Şi căţeaua noastră, şoricăriţa,care acum e în Raiul căţeilor, făcea aşa. Câteva victime: canapeaua din sufragerie, tapiţeria uşii de la intrare, covorul din hol, arborele de cafea, geaca de mătase naturală a soţului meu ... Dar privea atât de vinovată, încât te umfla rîsul şi era greu să o mai pedepseşti ! :D
@INCERTITUDINI Din familie de tarani fiind, stiu ca animalele de casa nu stau in casa.Cainii pazesc curtea si pisicile starpesc rozatoarele. Am ramas sa ingrijesc un caine al unor prieteni, pe perioada in care ei au fost plecati in strainatate. A trebuit sa strang toate presurile ca sa nu le confunde cu covorul de iarba.
@Plano10, Aici chiar ne potrivim; după ce am cumpărat cățel pentru fiul meu( citește, te rog informația de sub postare), am realizat că foarte ușor poți deveni sclavul câinelui. Despărțirea de el a fost foarte dureroasă, dar necesară și obligatorie. Da, câinele trebuie să crească în coteț. Acolo este locul lui. Cine vrea să mă contrazică, trebuie să aibă argumente. mulțumesc! O seară bună!
Ooo! Mishu al nostru e un îngeraş, pe lângă ceea ce văd aici! Ce făcea el mai ... deranjant: care cum intra în casă era îmbrăţişat şi pupat, delectându-se cu bucuria de oaspeţi a lui. Mi-e dor de el, dar ... aşa cum s-au aranjat lucrurile, cred că e mai bine , deocamdată, pentru el.
PS: nu ştiu dacă l-ai văzut în postările mele: http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2010/12/scrisoare-ntarziata.html
vai si vai :))
RăspundețiȘtergereimi place cat de mandru este el de "realizare" :))
Ha ha ha! Eu n-aş ţine la casă un animal care mi-ar face aşa ceva! Pfoai! :O
RăspundețiȘtergerePoate asta era treaba lui pe ziua respectiva.. aerisirea canapelei.
RăspundețiȘtergereEu cred că stăpânul "piratului" din imagine ascunsese în canapea o... comoară. Un os, de exemplu.
RăspundețiȘtergerecunosc! si al meu a ros cabluri, tocuri de pantofi si a razuit pâna la distrugere, usa tapitata! Dar sunt plini de candoare... cum sa te superi pe ei?!
RăspundețiȘtergereĂla e un Pit Bull-ul?
RăspundețiȘtergereDacă mă gândesc că Pit Bull-ul e un câine puternic, cam aşa e, cine râde la urmă...e "puterea", restul suntem cam saltelele lor.
asa v-a asteptat cadn v-ati intors din concediu? :))) Sper ca nu:))
RăspundețiȘtergerem-a amuzat teribil. Multumesc.
O zi minunata!
Bună ziua, Gina, bună ziua tuturor. Am avut un teckel care rodea cablurile. Doamne, ce-am mai păţit cu el. Când credeam că s-a "maturizat" şi nu mai roade, iar se apuca. Deşi îi luasem cuburi de lemn, mingiuţe şi alte alea, pentru a-şi face damblaua...
RăspundețiȘtergerecat a muncit saracu', e foarte obosit :)
RăspundețiȘtergerehttp://cammely.wordpress.com/2011/06/15/3753/
RăspundețiȘtergere@pandhora,
RăspundețiȘtergereca orice ființă care își cunoaște valoarea!!!
@arcadia, nici eu!
RăspundețiȘtergere@OFZ,
RăspundețiȘtergereuite , chiar nu m-am gândit...
@biliuță,
RăspundețiȘtergereS-ar putea să ai dreptate, pirații își ascund comorile pe unde cu gândul n-ai gândi..
Carmen,
RăspundețiȘtergereAl meu a ros pantofii în întregime( era mai practic).
Cammely,
RăspundețiȘtergereEu nu mi-am asumat rolul!
@tu26dor,
RăspundețiȘtergereUn pic diferit , m-a așteptat, până am venit din altă parte a casei!!
Cris,
RăspundețiȘtergereLa mine a fost cu..cântec, am suferit enorm, dar am renunțat la el..
@Sophie,
RăspundețiȘtergereobrazul subțire cu mare efort se ține!
@cammely, vin îndată!
RăspundețiȘtergereCine rade la urma ii face pe ceilalti sa planga, cel putin in cazul asta.
RăspundețiȘtergereDacă e să ne lăudăm cu ”isprăvile” cățeilor noștri, să vă zic și eu despre al meu. Prima dată când a considerat el că nu e băgat în seamă, rămânând mai multe ore singur acasă, sau, mai bine zis, că nu bagă nimeni de seamă ce face, și-a cam făcut... de cap. Nu știu care a fost ordinea, dar dezordinea a constat în următoarele:
RăspundețiȘtergere1. Una pereche cizme roase. Nu în totalitate, numai vârfurile. Probabil erau mai... apetisante;
2. Firul de la telefon tocat în mai multe locuri. Dacă aș fi vrut să chem hingherii, nu mai aveam cum;
3. Cărțile de pe rafturile de jos ale bibliotecii făcute grămadă în mijlocul camerei. Ce făcuse în vârful grămezii nu vă mai spun;
4. Două dicționare, unul româno-rus și celălalt ruso-român, roase din scoarță în scoarță. De ce i-or fi plăcut, nu știu, pentru că limba rusă nu prea mai era ”înghițită” pe la noi.
De atunci, să nu mai vadă cureaua sau să audă acest cuvânt...
:))
RăspundețiȘtergerecool!
Atitudinea isi spune pana la urma... cuvantul!
:))
HA,HA,HA si ce mandru sta el, gata sa mai infulece ceva...happy WW!
RăspundețiȘtergereSarut mana, Gina! Uite de aceea mi-am luat eu motan. Ca e cuminte si nu face prostii ca Bill sau ca pitbull-ul lui Iliuta! Al meu doarme mai mereu si-si ascute ghearele pe unde pofteste, ca nu i-am spus ca nu are voie!
RăspundețiȘtergereSărut mâna Gina ! o fi găsit ce a ascuns ? sau tocmai deaceea este bucuros ?
RăspundețiȘtergere...și sper că mesajul pe care a vrut să-l transmită a fost înțeles :))!
RăspundețiȘtergerePedepsirea obraznicelor !
RăspundețiȘtergere@Irina,
RăspundețiȘtergereCe pasă lui de plânsul altora??
@Biliuță,
RăspundețiȘtergereDacă ar fi să interpretăm simbolic atitudinea respectivului, eu aș îndrăzni să cred că el înțelege conotația unor gesturi- cu botul cizmei se lovește, deci, ar fi mai bune fără.Dacă tot v-ați plâns că nu vă place rusa, ce să faceți cu dicționarele?
Cât despre cărți, cred că era supărat că nu l-ați învățat să citească.
p.s. eu nu vorbesc câinește, am presupus doar ce ar fi putut să-i treacă patrupedului prin căpșor...
@andrei,
RăspundețiȘtergereda, cățeii au personalitate! Chiar prea puternică!
@Lumi Ro,
RăspundețiȘtergereÎși păzește ”lucrarea”!
@Victor,
RăspundețiȘtergereNu se știe niciodată..Este o vorbă- mâța blândă zgârie adânc.
Eu nu pun paie pe foc, dar cu ghearele mereu ascuțite, parcă n-ar fi chiar de glumă..
@SOriN,
RăspundețiȘtergereCred că pentru el a fost un fel de sport!!
@Se-cret,
RăspundețiȘtergereAdică în preajma lui să se doarmă pe pat fără saltea- face bine!
@abbilbal,
RăspundețiȘtergereAdică pedepsirea gazdelor?
Nu prea am înțeles..
:)) Da, întradevăr este mândru de reţeta preparată de el.
RăspundețiȘtergereŞi căţeaua noastră, şoricăriţa,care acum e în Raiul căţeilor, făcea aşa. Câteva victime: canapeaua din sufragerie, tapiţeria uşii de la intrare, covorul din hol, arborele de cafea, geaca de mătase naturală a soţului meu ... Dar privea atât de vinovată, încât te umfla rîsul şi era greu să o mai pedepseşti ! :D
RăspundețiȘtergereA confundat dormeza cu un covor de iarba pe care, de regula, isi face cele trebuincioase :)
RăspundețiȘtergereCatelaul n-a fost scos la plimbare! :)
Asteapta, ca orice suflet, sa i se spuna BRAVO !
RăspundețiȘtergereGina, cine re sau a avut un pui, cunoaste foarte bine acest ras de bucurie! :)
RăspundețiȘtergereFaina poza, m-ai inveselit!
@Costea,
RăspundețiȘtergereCa orice mare artist!
Zina,
RăspundețiȘtergerePrea multă distracție strică!!!
@Plano10,
RăspundețiȘtergereAveți cățel?
@Daurel,
RăspundețiȘtergereSă fim recunoscători pentru toate?
Gabi,
RăspundețiȘtergereMie îmi spui?
@INCERTITUDINI
RăspundețiȘtergereDin familie de tarani fiind, stiu ca animalele de casa nu stau in casa.Cainii pazesc curtea si pisicile starpesc rozatoarele.
Am ramas sa ingrijesc un caine al unor prieteni, pe perioada in care ei au fost plecati in strainatate. A trebuit sa strang toate presurile ca sa nu le confunde cu covorul de iarba.
@Plano10,
RăspundețiȘtergereAici chiar ne potrivim; după ce am cumpărat cățel pentru fiul meu( citește, te rog informația de sub postare), am realizat că foarte ușor poți deveni sclavul câinelui.
Despărțirea de el a fost foarte dureroasă, dar necesară și obligatorie.
Da, câinele trebuie să crească în coteț.
Acolo este locul lui. Cine vrea să mă contrazică, trebuie să aibă argumente.
mulțumesc!
O seară bună!
ai mei sunt ingerei :)
RăspundețiȘtergereManon,
RăspundețiȘtergereȘtiam eu!!!
Ooo! Mishu al nostru e un îngeraş, pe lângă ceea ce văd aici! Ce făcea el mai ... deranjant: care cum intra în casă era îmbrăţişat şi pupat, delectându-se cu bucuria de oaspeţi a lui. Mi-e dor de el, dar ... aşa cum s-au aranjat lucrurile, cred că e mai bine , deocamdată, pentru el.
RăspundețiȘtergerePS: nu ştiu dacă l-ai văzut în postările mele:
http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2010/12/scrisoare-ntarziata.html