marți, 12 ianuarie 2021

un fel de loc de desfacere





  pentru  lucrușoare „învechite ”.  

Nu știu cum o fi la tine.
    Am în casă   câteva  locșoare în care păstrez parfumate  comori de suflet. Unii le-ar putea numi  flecuștețe. 
   Eu nu le  numesc nicicum, doar le simt, le mângâi  cu palma  și cu  ochii sufletului!

S-au adunat, nu chiar  de-a  valma :caiete, teze, extemporale de-ale fiilor mei, reviste, bilete de intrare   la muzee de pe la  noi sau  din alte țări, reviste,  modele de haine și de tricotaje (  nu am talent,  voință, da). 
Cele mai dragi  îmi sunt  revistele  cu care au crescut copiii  mei. 
 La început, a fost ” Rahan”!
Și tu făceai rost  de ele, punându-ți în mișcare toate „pilele”, nu-i așa?
Mai apoi:”Discoveries”, Kid””Franceza  pentru toți”, ”Mini-Europe„.
Pentru mine, bucuriile unor ani tulburi erau   cărțile  cumpărate pe sub mână-  eram prietenă cu o doamnă   faină, care lucra la  ”Librăria Tineretului”. Îmi  păstra , doar ea știa cum, tot ce se putea  din ”Romanul  Secolului XX”,  „Globus„, ”Univers”
Bucuria  sfârșitului  de săptămână  era  să răsfoiesc”Burda”și  Nekerman”.
  Nu am  găsit niciun număr printre amintiri, cred  că le-am dus   la țară.
Și incredibila”Paris MatcH„!

  În vremea aceea, nici prin gând  nu-mi trecea că se vor inventa internetul  și   telefoanele  mobile  cu atât de  neobosit  de tentantele lor aplicații,filme etc, care  îi țin astăzi pe copii  cu ochii lipiți de  ecrane.
Ninge.
  Mărunt și apăsat.
Citesc„ Acolo femeile sunt regi”, de Christie Watson.
Seara mă uit pe Netflix:”MetodaKomissky”, cu Michael Douglas și Alan Arkin, comedie și dramă, „vârsta gravă„, într-o radiografie interesantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.