15 ianuarie!

„Cu greu pricepe o minte de rând  că nu este  în lumea  aceasta nicio stare de lucruri și niciun  adevăr social veșnic. Precum  viața  consistă din mișcare, așa și adevărul social, oglinda realității, este de-a pururi în mișcare.

Ceea ce  azi e adevărat   mâine este îndoielnic, și  pe roata acestei lumi nu suie și coboară numai sorțile omenești, ci și  ideile.

 În această curgere obștească a împrejurărilor și a oamenilor  stă locului numai ARTA, adică ciudat lucru, nu ceea ce  e-n folosul oamenilor, ci ceea ce este  spre petrecerea  lor...”

 Mihai Eminescu, „Opere, III „Publicistică, Icoane   vechi și icoane   nouă„, II”  Bătrânii și tinerii”, pagina 24.

Odă (în metru antic),

Mihai Eminescu

Nu credeam să învăț a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,

Ochii mei nălțam visător la steaua

Singurătății.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,

Suferință tu, dureros de dulce...

Pân-în fund băui voluptatea morții

Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări...

Pot să mai renviu luminos din el ca

Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;

Ca să pot muri liniștit, pe mine

Mie  redă-mă.„