Îmi era dragă și mă chema de multă vreme .
Dorința mea de a vedea Dobrogeala ea acasă a început în anii de școală, când, citindu-l pe Geo Bogza, am rămas cu un tainic dor pentru niște locuri, pe cât de reale, pe atât de misterioase.
A fost să mi se împlinească visul, la începutul vacanței din această vară!
Dobrgea!
Acolo unde natura îți dictează, parcă, acel tainic sentiment de armonie universală.
Poezie izvorâtă dintr-un timp fără margini, extraordinară proiecție afectivă, suspans propus rezolvării, așa cum simte fiecare.
După ce am văzut mările interioare de maci, atolii ne-au trimis, fără veste, într-o lume scoasă din adâncuri.
Dacă ai vreme, du-te să vezi niște locuri în care ieri înseamnă mult mai mult decât se scriu datele în calendar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.