Spune cartea

că pentru fiecare defect al minții se poate  găsi un leac.

Mi-am iubit manualele deșcoală. Și maculatoarele cu  file gălbui, cu prețul  fiecăruia înscris pe copertă: 0,65 lei.Notițele  nu se diferențiau prea mult, ca ordine, de caietele în care îmi făceam temele.

La fel de mult  am iubit manualele copiilor mei  și pe cele folosite ca profesoară. 

Mă poți contrazice spunând că nu era bine cu un singur manual etc.  

Treaba ta!  

Păstrez, din fiecare segment de viață, câte un manual/două, caiete de teme sau de notițe.

  Acolo  mă regăsesc:școlăriță, studentă, mamă, profesoară.

Sublinierile, adnotările, semnele de întrebare  sunt parte din  ființa mea!

    Știam că în  primul an de liceu,în manualul de Limba și literatura  română, între primii noștri cărturari, la loc de cinste, era mitropolitul  Ardealului, Simion Ștefan, născut în  a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Pentru că prima parte din manual s-a pierdut, m-am dus la ”Istoria literaturiii române de la origini până în prezent”, a lui  George  Călinescu și, la pagina 1o, am găsit:

„.Bine știm că cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sînt buni carii îmblă în toate țările; așea și cuvintele, acealea sînt bune carele le înțeleg toți.Noi derept aceea ne-am silit, de încât am putut, să izvodim așia  să înțeleagă toți, iară să( dacă) nu vor înțelege toți, nu-i vina  noastră, ce-i vina celuia ce-au răsfirat rumânii printr-alte țări, de s-au mestecat cuvintele cu alte limbi de nu grăescu toți într-un chip„.

În vremea aceea, banii  noștri de aur circulau  peste tot!

Același  cărturar laudă disponibilitatea limbii  noastre de a se îmbogăți cu neologisme, mai ales grecești:„sinagogă, poblican, gangrenă” etc..//

Cuvintele, ca și oamenii, migrează:unele, fără să vrea, se  trezesc la periferia vocabularului, în vreme  ce altele, înnobilându-se, urcă  spre  nucleul acestuia, chiar sus de tot.

 

Am adus  vorba despre manuale  vechi, despre școală, învățătură și cuvinte, pentru că în zilele astea pur și simplu amețești tot auzind, în bâlbâiala împleticită a  sus-pușilor, două  cuvinte care ar vrea să  reprezinte un fel de (stupidă) cosmetizare a realității. 

” flexibilizare” 

și  

”rotativă”.

„flexibil, flexibilă , ”i„, ”e„ ( adj)=care are proprietatea de a se îndoi, de a se înconvoia ușor ( și de a reveni la  forma inițială)

elastic, mlădios.

2. care are  flexiune. (din fr. „flexion„)

 ”Flexiune/ flexiuni, s.f. 1.înconvoiere, îndoire, mlădiere.( din fr. flexion)

rotativ,rotativi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mișcări) Circular. 2. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o mișcare de rotație parțială; care are părți rotitoare. 3. S. f. Mașină pentru tipărirea ziarelor și a publicațiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare și suprafața de presiune cilindrice. – Din fr. rotatif.

Probabil  că și copiii le  folosesc  spre a se distra. 

Asta, în timp ce  unii  dintre mai-marii  zilei nu sunt siguri  dacă guvernul va fi investit sau învestit.

Nu știu ce ar  fi spus cărturarul Simion Ștefan,  dacă i-ar fi fost să trăiască în aceste  vremuri...

 Un gând  al lui Titu  Maiorescu („Critice„),  găsit  în  dragul meu  manual de școală veche:

”Ai un  singur bloc de marmură, dacă îl întrebuințezi pentru o figură caricată, de unde să mai poți sculpta o Minervă?”