cum poți rămâne toată viața copil

 povești pentru prieteni

Odată, înainte de teză, i-am avertizat pe elevii cărora le eram și dirigintă,că,dacăvoi descoperi pe cineva copiind ,acela va primi nota 1 .

S-a întâmplat să nu fiu crezută. Am văzut cum una dintre cele mai bune eleve din clasă( erau intr-a 8-a) a scris copiuța și i-a dat-o unui coleg care(fără sa copieze, ar fi obținut, sigur, nota 7), a transmis-o altui coleg, cu rezultate slabe.

Urmăream "manevrele", gândindu-mă și ce ar trebui să fac.

Ochii ”autoarei”îmi studiau reacția.

Am cerut copiuța și am trecut notele în catalog.

I-am ascultat de multe ori, pe tustrei, până la sfârșitul trimestrului, astfel incât să aibă șansa rotunjirii mediilor.

Au trecut anii.

Autoarea copiuței a devenit jurist; nu mă salută niciodată.

Al doilea beneficiar al" ajutorului", elevul cu prestație slabă,este un familist bun, un om ca mulți alții.

Valentin( nu este numele lui),cel care a primit și a transmis copiuța , a absolvit două facultăți:„Aerospațiale"și" Finanțe".

Într-o seară ploioasă, de ziua mea,cineva a sunat la ușă . Am deschis.Era el, cu un superb buchet de lalele .

Întâi am plâns, apoi, fără să-l întreb, pentru că eu mă simțeam ca o școlariță în fața lui,mi-a spus că de la nota aceea a învățat multe.

Cred că mi-a dat o lecție.

Nu l-am mai văzut, pentru că este stabilit în Canada.

Cine vrea să devină dascăl sau chiar este ar trebui să fie recunoscător:este un privilegiu să le fii copiilor în preajmă,să te simți de-ai lor, să te poți bucura odată cu ei sau chiar să poți plânge pentru ei.

Probabil aceasta este o fărâmă din ceea ce căutăm cu toții- "Tinerețe fără bătrânețe".💗