Deunăzi, descopăr, fără să vreau, aici, în spațiul în care oricine poate să spună/ scrie ce vrea, niște vorbe acre despre o DIVĂ, în sensul adevărat al cuvântului, soprana Angela Gheorghiu.
Era vorba în articolaș despre faptul că această mare voce universală ar fi fost informatoare la securitate, semnând ”Gina”.
M-a izbit, pur și simplu, ceea ce citeam.


Ne-a întâmpinat zâmbind, iar atunci când i-am spus cum mă numesc, a completat, bucuroasă:
Acasă. în România, mi se spunea Gina!
A făcut o poză cu mine, mi-a dat și un autograf.
Am întrebat-o doar când va veni în România. ... a evitat răspunsul.
Acum, când scriu, revăd momentul și mă întreb cu stupoare:
așa procedează informatorii?
într-o noapte/ dimineață, își spun alintul cel mai drag-vezi, doamne, nume conspirativ pentru unii- în fața unei compatrioate care vrea să păstreze un moment unic, alături de o Valoare mondială?
https://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/reginele-sunt-peste-tot-bine-primite.html