cum să nu poți admira ceea ce te depășește?

 Deunăzi, descopăr, fără să vreau, aici, în spațiul în care oricine  poate să spună/ scrie ce vrea,  niște vorbe  acre despre  o  DIVĂ, în sensul adevărat al cuvântului, soprana Angela Gheorghiu.

  Era  vorba în articolaș despre faptul că această mare  voce universală ar fi fost  informatoare la securitate, semnând  ”Gina”.

  M-a  izbit, pur și simplu, ceea ce citeam.

Într-o  târzie noapte londoneză, când la noi era, deja, dimineață, după ce fiul meu  îmi oferise  un neprețuit  dar, ”Faust”,  de Charles Francois  Gounot, la Royal Opera  House , Londra, operă în care  Doamna Angela Gheoghiu excelase, alături de marele dispărut, Dmiitri  Hvororostovski, am așteptat - nu mai știu cât-  să o pot vedea  pe artistă, căreia i se spusese  că doi români- fiul meu și eu-.își exprimaseră dorința de a o  vedea.

 Ne-a întâmpinat zâmbind, iar atunci când i-am spus cum mă numesc, a  completat, bucuroasă: 

Acasă. în România,  mi se spunea  Gina!

 A făcut o poză cu mine, mi-a dat și un autograf.

 Am întrebat-o doar când  va veni în România. ... a evitat  răspunsul.

 Acum, când scriu, revăd momentul și mă întreb cu stupoare:

așa procedează informatorii? 

într-o  noapte/ dimineață, își spun  alintul cel mai drag-vezi, doamne,  nume conspirativ pentru unii- în fața  unei compatrioate care vrea să păstreze  un moment  unic,  alături de  o  Valoare  mondială?

https://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/reginele-sunt-peste-tot-bine-primite.html

ce mi-i vremea..

cand de veacuri/Stele-mi scanteie  pe lacuri..
Revedere, M. Eminescu

Noaptea de dinaintea  sambetei- nu pentru ca  se numeste  Ziua femeii- a fost  un fel de  continua  lucida moleseala. 
Am dormit iepureste.

Nu trebuia sa ratez nimic din program: coafor, machiaj( l-am  sters, de indata ce am ajuns acasa, riscand  sa pierd trenul), snururi pentru niste martisoare speciale(aman asta de  ieri),  sa nu uit cateva fotografii de la o alta revedere..

In taxi, tuns proaspat, soferul  ma intreaba ce muzica prefer. Placut surprinsa  chiar ma balbai, alege el Floare-de colt!

Este cald si bine in tren, uit frigul de afara, si  ploaia, care mi-a cam turtit coafura, (nu-mi place fixativul,  parca este facut cu lipici), scot cartea, o pun inapoi in geanta, imi place sa

privesc pe fereastra!
M-am luat cu vorba si  am uitat sa-ti spun incotro merg si de ce am plecat de acasa pe vremea asta..

Am doar vise-n buzunar, vorba cantaretului pe care o sa-l vedem diseara, in spectacolul de la Globus Bucuresti!

Ma intalnesc cu  sapte dintre colegele de clasa din liceu.
 Am ales sa petrecem Ziua femeii in Bucuresti- patru sunt  la ele acasa, alte patru venim din locuri diferite-Titu, Slobozia, Targoviste, Pitesti.

Eu si Olguta ( calatorind , insa,  in zile diferite) suntem privilegiate, trenul trece  prin fata liceului,
  lasa repede  in urma batrana pasarela , castanii, incarcati de amintiri dulcege, obositi  dupa  iarna  greoaie, peronul  zgomotos..//

Suntem, cred, deopotriva,  anticari si colectionari, lucrurile, aparent banale, intra  navalnic  in suflet.. 
Ceea ce pana ieri era doar o intalnire devine, brusc, dor constant.

Un ceai verde in Gara de Nord-mai am  de asteptat  cam o ora, ploua marunt, s-a intetit frigul..//

Gasesc usor restaurantul,~Perla~,  niste tineri  daruiesc lalele, sunt a patra la sosire- imbratisari si  zambete, lacrimi in colturi de ochelari,  ultima vine Steluta, pupaturi, vai, draga, ce frumoase sunteti! 
Suntem, o corecteaza, strengareste,  cineva!//

Ne asezam,  vorbim cam toate in acelasi timp, circula fotografii cu  fii si nepoti,  eu nu pot sa nu povestesc despre Babacu  si despre cologaritmii doamnei Tica, despre unicul, marele, erou al noptilor  noastre de veghe, de dinaintea tezelor  - alb in alb/nimic problema, nota 4, Gh. Balcescu,  Steluta este tare de tot pe feisbuc, Lucia stie  tot felul de chestii despre medicamente si plante, care iau boala cu mana, Lenti aminteste ceva despre o dieta, Olguta spune bancuri, Rodica le incuviinteaza pe toate, Florentina  povesteste  cum le-a salvat gazda lor  de la corigenta la chimie, corupandu-l pe Babacu la o cina  cu fasole batuta,  Reta are cea mai frumoasa gradina cu flori,  cineva o identifica rapid pe internet,  vinul este ..nu stiu cum, placinta cu branza pica prea dulce, spunem  vrute si nevrute, facem poze, timpul fuge, mersul  pe jos pana la Globus face bine!

Redevenim , pentru  cateva zeci de minute,  8 adolescente intr-o lume  care iubeste  muzica lui Stefan Banica, luminile colorate,  tobele, chitara!!/

Cum a fost,  aveam sa aflu a doua zi in tren, catre seara,

intorcandu-ma acasa.

Vine  un anotimp al vietii, cand , dupa ce ai parcurs  de toate, sau, ma rog, multe,  simti o placere vie sa revezi  fiinte  dragi, pe care le-ai cunoscut in copilarie si in adolescenta.
 Este ceva, care seamana  cu  o calatorie intr-un  bazar, unde gasesti  nenumarate   flecustete, imposibil de povestit, delicii , pe care nu trebuie sa le ratezi!

Revederea este precum ploaia- te trezeste la realitate; daca ai norocul  sa  fie zvapaiata,  cu miros de mere verzi, te uda pana la piele, apoi, cu sau fara voia ta, isi ia gazduire, cuibarindu-ti-se  in suflet!//