miercuri, 31 decembrie 2008

circiter

De la bunici am invatat
povesti,
De la parinti am invatat
sa ascult,
De la scoala am invatat
multe,
De la copii am invatat
sa ma schimb,
De la viata invat
de toate...

marți, 30 decembrie 2008

cu sony ericson prin lume

Intr-o zi, in primavara lui 2002, in cancelarie, o tanara colega, profesoara de fizica, sotie instarita de marinar, arata niste fotografii. Din diverse colturi ale lumii.
A fost scanteia declansatoare a rotitelor, care zavorau undeva, intr-un coltisor al memoriei mele afective, niste dorinte .
Cam de prin clasa a x-a . De la orele de limba franceza si de geografie. Am avut doua profesoare superbe: Frantuzica si Domnisoara- le-am intalnit in primavara trecuta la "revederea de o caruta de ani".
Gratie Frantzuzicai am vazut cateva dintre minunatele castele de pe Loire si buchinistii Senei, asa cum ii stiam de la lectiile de franceza.
Domnisora- pe jumatate copil, pe jumatate vrajitoare, m-a invatat sa visez cu ochii deschisi.Tremuram de frica ei- luam cu mare usurinta 9( cativa privilegiati furau cate un 10), dar, peste cateva zile "imi articula " un 4, pentru invatare de minte.Cred ca n-a scapat nici macar unul dintre cei"40 de hotzi"( asa ne-a botezat Mihai Calin la banchet), de stiloul pacatos al Domnisoarei.Cum spuneam, gratzie ei, am vazut mare parte din Spania-Andaluzia, cine si-o mai fi amintind ca mereu ne spunea:" auzitzi cat de minunat suna, asa sa va botezatzi prima vostra fata-Anda-Luiza! apoi , Sevilla, Granada ,morile lui Don Quijote, m-am plimbat, cu vaporasul, intr-un asfintit dumnezeiesc pe Guadalquivir, apoi Madrid, Barcelona cu UNICELE constructii ale lui Gaudi.
Am trait experiente fascinante, am vazut locuri pe care doar le visam- din Italia, Grecia, Anglia.

Peste tot am fost insotita de telefonul meu SonyEricson( un dar de la fiul cel mare), cu care am facut poze.Usor de purtat si mereu la indemana.
Am adunat , in timp, sute de fotografii, mai mult sau mai putin reusite, albume, carti, pliante, flori- acum uscate-, pietricele, scoici, frunze, marunte suveniruri- clopotei, prosopele,o fusta, o bratzara, un parfum ...Tin la ele ca la o comoara.

In primavara asta, printr-o intamplare, am vazut Maramureshul.A fost o vreme rea, timp scurt, dar mi-am umplut un coltzishor al sufletului, am pus intr-un sertarash amintiri scumpe.

N-am reusit sa-mi ordonez fotografiile, recunosc sunt, hai s-o spun pe-a dreapta, nepriceputa.Daca se gaseste vreun suflet doritor sa ma ajute in alcatuirea unui album mare sau a catorva mai mici, pe tari/teme/idei, as fi foarte recunoscatoare.Fie chiar cu sugestii.Pot lua notite, invat si ma straduiesc.

Ce am postat ieri este cadoul meu pentru toti cei care au avut bunavointa si rabdarea sa ma viziteze si sa ma citeasca.Tuturor va urez din tot sufletul sanatate si multe bucurii, la anul si la multi ani!

luni, 29 decembrie 2008

Maramures- 2008
























Franta-2006

Imi cer scuze pentru nepriceperea mea in ordonarea fotografiilor. Am dorit sa ofer un mic dar celor care au ragaz sa treaca pe aici. Promit ca in saptamanile urmatoare , voi tine seama de sfaturile primite si voi face un album.




















melancolie

Virgil Mazilescu:Obiceiul de a rupe hartiile destinate viitorului

"pentru ca isi luase obiceiul sa rupa una cate una( la intervale nu prea mari) hartiile si feluritele chitante destinate viitorului- i se nazarea dintr-odata ca vede stralucirea apuselor zile deschizandu-se in fata lui ca o rana sau ca o palnie de obuz in care i-ar fi murit rand pe rand toti prietenii.daca se intorcea noaptea acasa vedea cu jale cum navalesc asinii si boii din vis peste o vegetatie arsa- numai scrum si aducere aminte. si cu toate acestea urechile lui in flacari captau fara intrerupere semnalul.era unul si acelasi semnal: intoarce-te intoarce-te .erau ochii lui in flacari.a pus atunci mana pe o crenguta de mesteacan: si-a luat incetisor ramas bun. o crenguta intamplatoare de mesteacan.apoi( inalt si cu haina pe umeri) nici n-a mai asteptat minunea- cand vantul i-a trimis prin fereastra regala fum de trestie si ramasite ale parului tau, melancolie! a cunoscut fericirea deplina si a ajuns la tinta cu mult inaintea propriului sau sfarsit inecat in lacrimi."