Un vis devenit realitate

Cu niste ani in urma, eleva de liceu fiind, am studiat,  la limba franceza, multe fragmente din literatura universala ,purtand semnaturi celebre: Victor Hugo,Jean Cocteau, Romain Rolland, Andre Maurois,Jean Precot,Anatole France. Atunci, am trait, cu insufletirea pe care setea de cunoastere o confera adolescentei , dorinta de a vedea ,macar o singura data in viata, cateva dintre bijuteriile Frantei. Dintr-un text , am aflat despre " buchinistii"- am preferat termenul frantuzesc,in locul celui de "anticari"- de pe cheiurile Senei si despre cenusiul placut al Parisului,care invaluie bland eleganta Notre-Dame,celebrata de Victor Hugo si de Georges Duhamel.

Am visat ,de atunci, sa ma plimb pe scarile tainice, pe care se teseau firele unei istorii unice, fie macar, ale unui singur castel de pe Loire. Am visat si am sperat.
In urma cu doi ani , in sfarsit ,mi-am putut permite( financiar vorbind), sa transform visul in realitate.Mai vazusem cateva tari dragi sufletului meu:Italia, Grecia,Slovacia.Fiecare loc descoperit m-a imbogatit, mi-a daruit trairi deosebite;Franta , insa ,este inegalabila:densitatea , grandoarea si diversitatea operelor arhitectonice de pe malul Senei,intre Pont de Sully si Pont d'Iena au o putere de atractie magica.Am avut putin, mult prea putin timp pentru a-mi putea hrani sufletul.Totusi am ascuns, cu o dragoste egoista, imaginea fiecarui colt vazut, pentru a-l proteja de aripa uitarii.http://incertitudini2008.blogspot.com/2009/03/obrazul-subtzire-cu-cheltuiala-se-tzine.html

 Nu facusem , pana in vara aceea , prea multe fotografii-am avut un aparat modest. Noroc cu aparitia ''copilului teribil " al acestor vremuri- telefonul mobil. Asa am putut imortaliza frumusetea si maretia noptii de pe "Arc de Triomphe," cu splendidele bulevarde, luminate feeric,grandoarea acelei doamne,cu capul in nori, cu picioarele pe pamant si sanatoasa tun, cum spun francezii despre "La Tour Eiffel",o spirala uriasa intre cer si pamant, scrutand cu mandrie timpul si spatiul gratie miliardelor de luminicare palpaie divin, odata cu lasarea noptii.

In seara aceea, cand am vazut de la inaltime "Orasul luminilor,"i-am multumit Celui de Sus , ca am putut trai un moment de magica contopire cu splendoarea unui loc unic de pe pamant.
In Louvre, am stat 6 ore si mi s-a parut ca timpul a zburat, ca nebunul.Multe lucruri minunate am vazut, dar palatul si gradinile de la Versailles, cu fantanile lor cantatoare , mi-au mangaiat sufletul ., ca un balsam binefacator.La orele 15,30 ele au tasnit pe acordurile inaltatoare ale muzicii lui Lully,intr-o revarsare perfecta de viata si de armonie. Cata frumusete, culoare, muzica! - un curcubeu de minuni, stranse la un loc si oameni, multi oameni fericiti, entuziasti, simtind si gandind ,pentru o vreme , intr-un singur grai-extazul in fata splendidei imaginatii umane.

Franta, atat cat am putut vedea din ea, inseamna pentru mine: triumf, eleganta , bogatie, inseamna: Sorbona,Montparnasse,Balzac,Victor Hugo,Napoleon, Diane de Poitiers, Caterina de Medici,Maria- Antoaneta,Chanel, Edith Piaf, Moulin Rouge, dar si ghilotina, Conciergerie,Comuna din Paris. Inseamna deopotriva :Brancusi,Cioran, Eliade.Inseamna extaz, dar si agonie, splendoare, dar si tenebre -toate laolalta,trecut si prezent-arta, cultura, civilizatie, oameni obisnuiti, masini luxoase, trasvestiti,drogati,straini si parizience cu mers enigmatic si fuste cochete,barbati ingrijiti, dar si figuri hidoase, ca niste umbre miscatoare.
Parisul m-a fascinat,m-a tulburat si m-a speriat; am vazut si am simtit :sublimul in sacralitatea impunatoarei biserici Madeleine,in linistea regeasca din Sainte Chapelle, dar si mizeria descoperita chiar pe Champs Elysees., intr-o superba seara de duminica, cand , sub ferestra unui elegant magazin, am vazut cum un napastuit de soarta isi administra nestingherit ,drogul, ca o ultima speranta.

Parisul mi s-a parut un furnicar, un animal urias, cu mii de tentacule-Paradisul si Iadul convietuiesc,intr-un fel ciudat, completandu-se. Am gustat atunci,acolo, intr-un chip greu de explicat ,o anume estetica a uratului.
Printre suvenirurile dragi ,pastrez cu mare iubire"Poemes saturniens", ale lui Paul Verlaine, cumparate de la un buchinist simpatic, cu barba roscata si sapca de catifea.Am vrut sa-i fac o poza , dar s-a suparat( se tot faceau controale, de la fisc).
 http://incertitudini2008.blogspot.com/2008/10/5-negri-deloc-mititei.html

In noaptea de dinaintea plecarii pe valea Loirei, n-am dormit- era visul adolescentei mele.Drumul a fost o dulce serpuire printre paduri de un verde trufas, printre dealuri domoale, acoperite de vita -de-vie, urmate de asezari cochete, cu casute lipsite de ostentatie, blande , cu ferestre impodobite de perdelute dantelate si flori de toate culorile.Stradute inguste, livezi ordonate ,create parca la o lectie extinsa de geometrie, m-au captivat prin eleganta simplitatii lor.

Castelele? Chambord,Cheverny,Chenonceaux,Blois- atatea am putut vedea- adevarate bijuterii arhitectonice,o varietate de stiluri,elegante apartamente prevazute cu numeroase usi secrete ,balcoane sculptate, tapiserii splendide,colturi tainice,care pastrau parfumul petrecerilor de odinioara, al povestilor de dragoste , al unei istorii, pe cat de tumultoasa,pe atat de sangeroasa.
Gradini imense, flori, fantani, alei, un prezent in care mana omului se straduieste sa readuca, dupa reguli stricte, mirajul vietii de odinioara.
La iesirea din Chambord, o functionara eleganta si plina de zambet ne-a cerut sa scriem intr-un registru cateva impresii, precum si numele tarii de unde venim.A fost teribil de impresionata, afland ca suntem romani.Am retinut placerea momentului, ca pe un punct castigat,in numele cetateniei mele.

Am parasit Parisul,pe acordurile splendidei voci a lui Edith Piaf. Mi-am dorit , inca din acea clipa, sa -mi ofer sansa de a revedea acel colt unic -toamna!