cică literatura ar fi verișoară cu bârfa

  cu setea omenească de a afla ce se petrece  îndărătul jaluzelelor( trase)  ale altora.

Aud că astăzi se sărbătorește iubirea pentru citit. ( după ce ieri, a fost ziua pisicii)
S-a întâmplat să  termin lectura celei de-a patra cărți  scrise de  Amos Oz.
   Notez, așa, câteva  idei, pe care  vreau să le păstrez:
Întâi, ceva la care nu mă gândisem până astăzi: 
Care este deosebirea dintre un filozof și un om de rând?
Tu știi?
 Eu nu.
Așa că  aflăm acum:
Omul de rând se uită la un pod si-și spune:podul ăsta se sprijină pe niște stâlpi.

 Filozoful știe că podul nu se sprijină pe stâlpi, podul se sprijină pe legi, și dacă  se va schimba deoodată fie și numai o singură lege dintre cele pe care se sprijină podul- legi ale geologiei, ale fizicii,ale metalurgiei, ale hidrologiei  si ale ingineriei- niciun stâlp nu va mai fi de folos, iar el se va prăbuși sub propria-i greutate, ca un pod din cărți de joc.

Și am mai aflat  astăzi, spre finalul  aceleiași cărți, că nu ar trebui să se vorbească despre „funcția literaturii„.
 Ar trebui să  învățam să aflăm „Darul  literaturii„

Iei o carte, un roman, o poveste și  la pagina-nu-știu-care ți se taie răsuflarea„
”ăsta sunt eu, cum de a știut scriitorul ăsta care sunt secretele mele, secrete pe care  nu le-am dezvăluit nimănui?

  Sau, la altă pagină:
 N-aș vrea să fiu așa, chiar de mi s-ar da un milion de dolari, n-aș face asta„.

Ce am înțeles eu și am vrut să împart cu tine ( dacă treci pe aici și citești) este că  citind ne  redescoperim granițele....

Seară plăcută!

 Cu lectură  pe măsură!