vineri, 7 august 2020

”ceasul meu cine , oare, are să-l întoarcă? „

  

”  Și izvoarele își au rădăcinile lor,
Nici munții  nu țâșnesc dintr-un loc liniștit,
 Nici aripile mele nu cresc din aluatul altor semințe,
Important este cât de mult te poți înălța,
 Ca să cuprinzi nemărginirea...„
  Aripile„, Petre  Nicolescu


”Binecuvântare”, un dar de suflet de la fostul meu  coleg de  bancă din anii studenției. O confesiune lirică, fără detalii ornamentale, o carte care vine din substanța unui eu ce se caută în izvoarele timpului.
Aleargă în „dor de lumină„, uneori  adunându-se într-un spațiu cunoascut, cu străzi, arbori, iarbă și flori, cuiburi în lumină, culori, anotimpuri rotitoare în mers de ceasornic nevăzut.
 Alteori, același eu, prins „în descânt de lumină„, într-o mare de întrebări, în  suișuri, mai apoi  în retrageri, incertitudini, dar și în luminiș, popas pentru alte interogații.
Întrebările fundamentale zidesc constelații, se  alătură în  contemplări metaforice, în  mijlocul cărora  există un loc cu ”sere  solare”, în dans  insolit”Al unei lumi pierdute-n/Cântarea  veșniciei timpului„.

 O sută de poeme!
și tot atâtea parabole, cuprinse între  întâiul  suspin

 ” Îmi este atâta dor”, atingând„Clipa  înaripată” și ”Dansul viclean„, într-o ”Călătorie  cu îngeri”, spre a surprinde, brusc,  prin coborâre în lumea reală, întrupată în ”Labirintul„

Oamenii se răriseră, sperând ca, în drumul lor” să nu  ajungă, ca alții, în propriile labirinturi,
 Curios  era faptul că dispăruseră
Și semnele  firești  ale unui drum
  Cu o țintă anume„.

Un volum pe care l-am citit  cu ochii sufletului larg deschiși, o carte în care l-am tot căutat pe  tânărul delicat, îndrăgostit de chitară, colegul meu de odinioară.
 În locul lui, am descoperit  un  spirit metafizic, un  erudit căutător de sensuri, un  cunoscător al realității zilelor noastre retras în  explorarea  propriei sensibilități, adeverind, cumva, ideea  că  oricât  de sus poți urca și oricât de  adânc ai coborî, nu uiți  niciodată de sine
”  Într-o poveste neterminată,
 Din anii  chemați ai amintirilor„.

    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.