pentru lucrușoare „învechite ”.
Nu știu cum o fi la tine.
Am în casă câteva locșoare în care păstrez parfumate comori de suflet. Unii le-ar putea numi flecuștețe.
Eu nu le numesc nicicum, doar le simt, le mângâi cu palma și cu ochii sufletului!
S-au adunat, nu chiar de-a valma :caiete, teze, extemporale de-ale fiilor mei, reviste, bilete de intrare la muzee de pe la noi sau din alte țări, reviste, modele de haine și de tricotaje ( nu am talent, voință, da).
Cele mai dragi îmi sunt revistele cu care au crescut copiii mei.
La început, a fost ” Rahan”!
Și tu făceai rost de ele, punându-ți în mișcare toate „pilele”, nu-i așa?
Mai apoi:”Discoveries”, Kid””Franceza pentru toți”, ”Mini-Europe„.
Pentru mine, bucuriile unor ani tulburi erau cărțile cumpărate pe sub mână- eram prietenă cu o doamnă faină, care lucra la ”Librăria Tineretului”. Îmi păstra , doar ea știa cum, tot ce se putea din ”Romanul Secolului XX”, „Globus„, ”Univers”
Bucuria sfârșitului de săptămână era să răsfoiesc”Burda”și Nekerman”.
Nu am găsit niciun număr printre amintiri, cred că le-am dus la țară.
Și incredibila”Paris MatcH„!
În vremea aceea, nici prin gând nu-mi trecea că se vor inventa internetul și telefoanele mobile cu atât de neobosit de tentantele lor aplicații,filme etc, care îi țin astăzi pe copii cu ochii lipiți de ecrane.
Ninge.
Mărunt și apăsat.
Citesc„ Acolo femeile sunt regi”, de Christie Watson.
Seara mă uit pe Netflix:”MetodaKomissky”, cu Michael Douglas și Alan Arkin, comedie și dramă, „vârsta gravă„, într-o radiografie interesantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu