"Ai mari" nu vin in parc

Ieri , pana in pranz , in cel mai mare parc al orasului. Racoare, aer curat , parfum de tei , lume de toate varstele. Unii se plimba , altii stau pe bancile decolorate in timp . Eu si prietena mea vorbim -de una , de alta. Ne simtim bine.

La capatul aleii principale apar cateva veste portocalii , iar in spatele lor-nelipsitul carucior sau cum s-o fi numind el, impins de un barbat negricios. Femeile , imbracate , cum spuneam, dau cu matura. Adica cu un snop mare, de nuiele, un tarn , ca pe vremea domnului Lefter Popescu.
Ma uit cu atentie. Praful se ridica, gunoiul este purtat, asa , pe cate o distanta de 5-6 metri, pe langa picioarele persoanelor care stau pe banca , adunat in gramajoare, barbatul din grup il incarca cu un faras si-l arunca in cutia cu roti pe care o conduce, printre bicicletele cu care se plimba copiii, aflati in grija bunicilor .
Nimeni nu reactioneaza in vreun fel. Este sambata- se face curatenie!!

O intreb pe prietena mea daca i se pare normal. Nu-mi raspunde. Ii spun ca voi incerca, cu tonul cel mai placut cu putinta si cu vorbele pe care le voi alege cu cea mai mare grija, sa am o discutie cu persoana care matura pe partea noastra.

Asteptam.Eu cu emotie, amica mea cu mare curiozitate. Femeia se apropie. Nu pare trecuta de 30 de ani. Are tenul alb, poarta sapca , manusi si bermude .Imi trece un gand: isi va cere scuze ca ne deranjeaza si ne va invita sa ne schimbam locul.
As!! Tarnul trece pe langa sandalele noastre, la cativa centimetri, praful se inalta , noroc ca amandoua avem ochelari de soare.
Tanara isi vede de treaba.Imi iau inima in dinti si o intreb daca este dispusa sa ma asculte doua minute.Nu spune nici da, nici nu, dar se sprijina in coada instrumentului ei de lucru.

Ii spun bland, aprape ca ma trec lacrimile de cata duiosie am in glas, ca nu asa trebuie sa procedeze, ca daca poarta manusi , inseamna ca stie ca este necesar sa se protejeze , dar parcul este al oamenilor veniti sa se recreeze, au si ei nevoie de aer curat, de respect , iar curatenia ar trebui sa se faca dimineata devreme sau noaptea, ca asa am vazut eu in cutare loc .

Ma priveste , asculta, tovarasa ei trage cu urechea , insotitorul lor isi vede de treaba. Raspunsul:"doamna, daca nu va place , nu mai veniti aici. Duceti-va unde spuneti ca este asa-si -pe- dincolo..si sa mai stiti ceva:e de vina e ai mari , ei ne pune sa maturam acum". Si continua sa curete aleea , pastrandu-si"stilul".

Prietena mea ma priveste ca si cum as fi vorbit intr-o limba neinteleasa , dar zice sa fiu multumita ca am scapat cu atat!

In loc de concluzie:
Domnul primar a fost reales pentru a 5-a oara. Oare il mai pot gasi acum, pentru o discutie?Sau se racoreste prin"..Alpii cu fruntile de gheata"? Sau domnul consilier despre care un" mare" parlamentar zicea ca munceste si primeste audiente de la 8,30 la 20, 30 o mai fi prin tara??
Imi doresc sa nu-mi piara entuziasmul pana luni, cand voi face ceea ce se cheama"a incerca marea cu degetul". Am nevoie sa mi se spuna:SUCCES!!