( să nu zici că nu ți-am spus)
A plouat în ajun, așa că aleea este alunecoasă. Un bărbat târăște greu două sacoșe pline ochi.
Atras de încărcătura ciudată pe care omul o duce, un grup de vreo 5/6 persoane se postează în fața lui.
Toți se uită curioși la om și la mingiuțele verzi înghesuite una într-alta.
Știi fructele acelea sferice, simpatice, cu care se joacă copiii când le găsesc pe sub arbori?
Omul cu sacoșele, mândru nevoie mare, se oprește și dă explicații curioșilor.
-Vindecă reumatismul și toate durerile din corp..,fără pastile, fără creme.
Tai fructul în două, freci locul dureros, în fiecare seară, câte 10 minute, și după 10 zile gata! ai terminat cu orice înțepătură.
Faci o pauză de 10 seri și tot așa...
Un tânăr, curios și el ,intră în vorbă:
-Cred că , mai degrabă, pe dumneata te dor genunchii de atâta greutate.
Vizibil iritat că explicațiile lui nu sunt răsplătite cum se cuvine, omul își continuă drumul.
Alt grup: niște doamne foarte curioase și ele.
Omul se simte obligat să repete rețeta, ba chiar să indice și locul de unde a cules binefăcătoarele mingiuțe.
Mulțumite sunt doamnele care promit că se duc imediat la cules, mulțumit este și omul- culegător- vindecător.
Mi-am continuat plimbarea, uitându-mă cu atenție prin iarbă.
Până acum câteva zile, plouase cu mingiuțe verzi.
Acum, nici urmă.
Îmi tot făceam probleme că tu nu știi, poate, cum arată aceste miraculoase leacuri.
Abia în oraș, cu chiu, cu vai, pe o străduță, am descoperit câteva,prin iarbă, pentru tine.
Acasă, am căutat pe atotștiutorul google, să văd el ce știe.
„Maclura pomifera” sau „merele cailor” sau ”portocalul fals”.
Un fruct plin cu un latex alb lipicios.
În 1816, frunzele lui au fost introduse ca înlocuitori ai foilor de dud în hrana viermilor de mătase, fără rezultate prea bune.
”Fructul are un miros plăcut și ușor, fiind însă necomestibil pentru cea mai mare parte dintre viețuitoare. Deși nu este foarte otrăvitor, mâncatul fructului poate provoca vărsături. Cu toate acestea, semințele din fructe sunt comestibile.
Fructul este, uneori, sfâșiat de veverițe, pentru a obține semințe, însă puține alte animale native fac uz de fruct ca o sursă de hrană.
Acest lucru este neobișnuit, fiindcă cel mai adesea semințele fructelor de maclura sunt dispersate prin intermediul animalelor.”//
Cam asta ar fi treaba cu medicina de uliță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.