Lumea, cea pe care o văd eu, pare tristă. Mult prea tristă. Mă întreb dacă asta are legătură, neapărat, cu sărăcia materială. Mulți dintre cei pe care-i cunosc nu sunt săraci. Nici acum, nici în perspectivă.
Tristețea este o stare de spirit. Care vine dinlăuntrul ființei. Și se transmite. Pentru că este contagioasă.
Se cuibărește în cotloanele tainice ale ființei.
Mi-am propus, și chiar îmi impun, să văd partea plină a paharului.
Brazii rămân mereu verzi, după ploaie,este atât de limpede cerul! când
vrea, chiar de sub mănuși, soarele își arată razele, poate prea firave, dar calde.
vrea, chiar de sub mănuși, soarele își arată razele, poate prea firave, dar calde.
Copiii râd, se bucură. De multe ori, fără motiv.
Vreau să-mi fie bine;dacă pot să-i inspir și pe alții sunt cu atât mai fericită!
Ce ar fi dacă ne-am începe ziua cu Poezie?
"La obârşie, la izvor ,
nicio apă nu se-ntoarce,
decât sub chip de nor.
La obârşie, la izvor
niciun drum nu se întoarce
decât în chip de dor.
O, drum şi ape, nor şi dor,
ce voi fi,
când m-oi întoarce la obârşie, la izvor?/
Fi-voi dor atunci?
Fi-voi nor?”
Lucian Blaga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.