joi, 18 august 2011

Fericirea de a fi femeie

În sufletul ei,  fiecare fetiță se vrea, măcar o  singură dată în viață, prințesă, adorată, răsfățată de toți, și mai ales , de unul singur, îmbrăcată în cea mai frumoasă rochie , dacă se poate, răpită sau purtată în văzul lumii, bine ar fi  chiar într-o caleașcă de cleștar.
Se întâmplă ca visul să devină realitate pentru foarte puține femei.
Cine le alege?
De ce tocmai ele?
Celelalte- femei obișnuite- rămân cu visele, vise neîmplinite. 
Clipe învăluite toată viața în speranțe.
Două nunți princiare au tăiat răsuflarea tuturor femeilor din lumea întreagă în această vară.
Două mirese au fost cele mai frumoase.
În ștrasuri, paiete, pălării ultraelegante sau ciudate, flori, pandantive cu multe carate, cea mai scumpă  șampanie , mașini de ultimă oră, fast și multe fețe cu sânge albastru, cele două nunți au făcut înconjurul lumii, grație presei, internetului, televiziunii.
Prințul William al Marii Britanii a condus-o la altar,  înnobilând-o ca prințesă ,  pe frumoasa Kate Middleton, licențiată în istoria artei, fiica unei stewardese și a unui pilot, devenit prosper om de afaceri britanic.
Mult râvnitul prinț burlac  al Caselor Regale europene, Albert de Monaco,  a  reușit să o ducă la  cea mai costisitoare ceremonie nupțială pe înotătoarea  de performanță,  cu origine africană,  Charlene Wittstoch, pasionată de biografii , istorie, muzică natală, pictură, ceai englezesc.

Ai văzut ținuta   prințesei Catherine- naturală, spontană, demnă- noblesse oblige, cea mai frumoasă, cea mai distinsă mireasă, de la Diana   încoace,  invidiată de nu știu câte femei, care s-au grăbit să-i găsească cusururi, auzi  că n-ar ști să se macheze regește.
  Crezi că prima domnișoară de onoare ,  sora ei,  nu și-ar fi dorit să fie chiar  ea aleasa, în atâta risipă de frumos?
Știi ce scriau ziarele acum câteva zile? că în spitalul unde a fost dusă, după ce a pierdut sarcina, așteptată de britanici , ca gest de respect față de Coroană, prințesa a fost singură. 
Prințul consort ar fi lipsit de la căpătâiul ei..

 Camilla, cred că  știi vorba ascuțită despre limba soacrei,  a răspândit un zvon răutăcios despre fragilitatea stării de potențială mamă a prințesei.
Vezi? 
O printesă singură..câte zvonuri..

Nici mireasa din Monaco n-a  scăpat de înțepături .
Se zice că ar fi vrut să fugă de la propria-i nuntă, pentru că a aflat prea multe detalii picante despre trecutul tumultuos al tomnaticului mire, care, potrivit presei, ar avea trei copii din flori, nu doi,  cum știa ea. //

Orice femeie se vrea o prințesă, ziceam.
Unele , chiar sunt!
Multe rămân cenușărese.
Unde este fericirea? 

Am scris aceste rânduri, într-o dimineață devreme, cu gândul la o zi din viața mea,  care tocmai a trecut.
Am desfăcut rochia albă.
 
În lumina albăstrie a dimineții, mărgelele din eșarfă sclipesc amăgitor..

Chiar există fericire , ca stare permanentă?//
 p.s. Doamnă, /domnule, îți  amintești ce i-ai promis?

38 de comentarii:

  1. Știți,eu când eram mică îmi doream să devin nu prințesă,ci gunoier.Asta ca toată lumea să găsească orașul curat dimineața și să fie bucuroși...
    Dacă există fericire permanentă,întrebați. Nu știu.Știu doar că poate să existe un fond de iubire constant și nealterat între doi oameni care aduce liniștea sufletească.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu, pe când eram mică, mi-am dorit să fiu băiat, nu prinţesă. :))))
    iar despre prinţese, ele, cele care sunt, multe ar fi de spus... sunt ele cu adevărat fericite? oare preţul pentru clipa de strălucire nu este, uneori, prea mare?
    sunt un om oarecare, obişnuit, normal... dar eu îmi permit luxul de a sta pe o bancă, pe o bordură, ascultând viaţa...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu cate fete si-ar dori sa fie printese, dar stiu ca viata adevaratelor printese - cel putin ca titlu nobiliar - este departe de cea pe care o citim in cartile cu basme.
    Personal, cred ca este una dintre cele mai ingrate si nefericite alegeri pe care cineva le poate face in viata. Cel putin, daca ceea ce cauti este fericirea, implinirea alaturi de cineva pe care-l iubesti si nu bani, titlu, servitori, haine de mii de euro, fite, reguli vechi si stupide...
    Printesa Diana este, poate, cel mai bun exemplu in acest sens. De (ne)fericire.

    Fericire ca stare permanenta, spui? Poate ca la iluminare exista, insa pana atunci... ne multumim si cu momente.

    O zi frumoasa, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vera,
    Schimbătoare și miraculoase sunt visele copilăriei!
    Eu nu mă visam prințesă, dar când a fost vorba despre primul rol într-o piesă, învățătoarea a avut mare bătaie de cap în alegerea pentru rolul de Albă-ca - Zăpada și regină, care , după se știe era tare rea.
    De fapt, dacă stau și mă gândesc nu rolul în sine conta, că dorința de a fi alături de prinț. A fost o poveste, căreia doar o învățătoare tânără, îndrăgostită de munca ei, i-a găsit cea mai bună rezolvare.

    Curat gând..gunoier!!
    Mă întreb - câți gunoieri îți aleg meseria asta pornind de la gândul tău..
    O zi curată îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu cînd eram mititel de toooot, habar-n-aveam că-s băieţel că mă purta mama numai cu spielhosene că ar fi vrut să fiu fetiţă daaar... :)
    - - -
    Bun. Acum, despre prinţese.
    Cred că mult mai important este visul decît împlinirea sa.
    Este posibil ca visurile noastre să fie ori nerealiste, ori nepotrivite modului nostru natural de a fi, caz în care atingerea unui astfel de vis, nu reprezintă de fapt, decît o mare amăgire.
    De-asta şi cred că de multe ori viaţa, face alegeri mai bune în locul nostru decît am face noi inşine.
    Cîte femei obişnuite odată ajunse prinţese nu s-ar simţi strivite de protolul rigid şi ar regreta viaţa simplă de la început?
    - - -
    Nu-mi amintesc ce i-am promis. Iertare dar, au trecut de-atunci şi pînă acum, 35.
    Nu de zile, săptămîni saaau de luni. De ani! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. psi,
    Erai curajoasă!
    N-aș fi vrut să fiu băiat, dar sunt mamă de băieți extraordinari!
    Și buni, care dă teste și aduce daruri, în funcție de comandă!

    Zicem noi că nu le invidiem pe delicatele prințese, la nunta lor lăcrimăm, iar când soarta le este nemiloasă suferim ca după pierderea celei mai apropiate ființe.
    De ce - mă întreb. Și-mi răspund tot eu- moare un mit, care ne da speranța că lumea poate fi și altfel!
    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ruxi,
    Aș fi , în parte de acord cu tine- poate că nu toate ființele alese spre a fi prințese sunt atrase de mărire, poate că se întâmplă , pur și simplu!
    Și mai cred că trăirea lor este atât de intensă, încât nu mai contează dacă asta durează 10 ani sau o veșnicie..
    Iluminarea? Da, cred în forța ei, dar la ce mai folosește, dacă vine prea târziu?
    Nu ne naștem toți altruiști, oameni suntem și, vorba filozofului, nimic din ce este omenesc nu ne este străin.

    Ruxi,
    ești extraordinară!!!
    În timp ce-ți răspundeam , a sunat poștărița. Am primit cartea!
    Mulțumesc de 1000 de ori!
    Ești colosală!!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Tibi,
    S-o luăm metodic- cum de nu-ți amintești ce i-ai promis doamnei Silvia?? dacă aude, praf te face!!
    35 de ani, zici? te-am depășit- 40 , de la nuntă, bătuți pe muchie, de ziua Sfintei Marii, de la ceremonia oficială, se împliniseră cu jumătate de an înainte, eram studentă..vai, cum fug anii!
    Zici că viața are grijă să le pună pe toate la locul lor, o fi, nu zic nu, până una/alta, abia acum îmi este clar că maxima latinească- ”Quisque este faber suae fortunae„ este perfect adevărată.
    Viața te încearcă, depinde cum îi primești și îiprivești provocările!!

    Despre prințese și protocol, aș zice că toate sunt relative, poate că tu te gândești la Grace Kelly, la Prințesa Diana- cred că acela le-a fost destinul- au strălucit puternic, au ars la cele mai înalte temperaturi și au intrat în eternitate.
    Sunt mituri!
    Noi avem nevoie de mituri, ca alternativă la obișnuință.
    Zic și eu..

    RăspundețiȘtergere
  9. Gina
    Niet! Nu mă face praf. :)

    Am avut amîndoi, o convenţie : hai să vedem dacă iese ceva (venea fiecare dintre noi, după o experienţă nu tocmai plăcută).
    Apoi, totul a decurs firesc, fără promisiuni şi fără jurăminte dar cu o iubire care a înflorit în fiecare zi şi care este mai puternică acum, decît atunci.
    - - -
    N-aş da viaţa mea de acum pentru nici-un regat din lume, iar visul prinţesei mele este să putem călători neîncetat, lucru care se va putea pune în aplicare, peste vreo doi ani.
    - - -
    Şi da, la acele prinţese m-am gîndit dar şi la acel rege al Angliei care a abdicat pentru iubirea sa - uit cum îl cheamă, dar nu cred că este important numele ci, GESTUL!

    RăspundețiȘtergere
  10. Tibi,
    Tot metodic-
    Sunteți niște fericiți norocoși!!
    Fără promisiuni..câți bărbați pornesc așa, câte femei nu smulg promisiuni?

    Ce declarație i-ai făcut doamnei aici, într-o ferestră străină!!
    Trebuie să-i arăți!!! Este o fericită!!


    Regele despre care vorbești cred că este Eduard al VIII-lea, cred, nu sunt sigură-”-Mi s-a părut imposibil să accept această imensă responsabilitate și să accept îndatoririle mele de rege fără ajutorul femeii pe care o iubesc„

    RăspundețiȘtergere
  11. Deja?! Nu ma asteptam, dar ma bucur ca a ajuns atat de repede! Sper din tot sufletul sa-ti placa si sa-ti fie de folos!!!
    Numai bine, cu mult drag.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ar fi minunat dacă fericirea ar exista, ca stare permanentă. Din punctul meu de vedere, fiecare dintre noi, femeie sau bărbat, doreşte intens să-şi permanentizeze fericirea. Normal, e un demers complicat, dar depinde şi de noi cum destionaăm starea de fericire temporară...

    Gânduri bune, Gina, felicitări pentru subiect şi pentru felul în care l-ai adus în atenţie...

    RăspundețiȘtergere
  13. Sarut mana Printesa!
    Fiindca pentru mine toate femeile de caracter si cu temperament, sunt printese. Faptul ca unele au sange regal , din punctul meu de vedere nu le deosebeste de femei. Iar Regina Maria era femeie pana in adancul sufletului daca e sa luam in discutie pe un Locotenent Zizi Cantacuzino ( Ofiter nu ? ), pe un bogatas american Waldorf sau nu in ultimul rand pe Printul Barbu Stirbei.
    Lasand deoparte relatiile mai mult decat amicale, Regina Mama face4 legatura intre istorica Anglie, Puternica Rusie si Frumoasa Romanie. Daca am avea macar un diplomat de talia Ei , eram acum departe si intregi la trup ...si la cap !
    Eu unul nu vreau sa fiu printesa fiindca nu imi vin bine rochiile , dar mi/ar place sa fiu rege macar o zi. Domne cate capete poti sa tai intr/o singura zi ! Si apoi, in ziua urmatoare Romania ar putea renaste. Hai, macar o zi !

    RăspundețiȘtergere
  14. Cris,
    Mulțumesc mult pentru gândurile bune!

    Dacă nu se poate să primim fericirea ca stare permanentă, fie și cu păhărelul!
    Sau cu lingurița, odată cu cafeluța de la micul dejun!
    Adesea, treci pe lângă fericire, fără să-i simți parfumul, fie din grabă, fie că alte lucruri îți rețin atenția..
    Mi-e dor de fericirea vacanței, a aștept cu toate ferestrele sufletului deschise!
    Seară bună vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Numele pe care l-ai ales nu se potrivește deloc cu apariția cavalerească!
    Ca-n baladele spaniole cu aventuri palpitante și eșarfe colorate!
    Bine ai revenit de pe meleagurile lui Don Quijote, cu povești și fotografii!!

    Da, am un mare și profund respect pentru regina noastră - femeie între femei, regina tuturor inimilor!
    Să fii rege doar o zi? Ar cădea multe capete, dar s-ar schimba , cu adevărat, ceva?
    Cred în Renaștere!
    Ador mitul păsării Phoenix!

    RăspundețiȘtergere
  16. Ce frumos este la tine in sufragerie!
    Lume aleasa, manierata, arome, ... eeeei, lume buuuna!

    "La tout n'est qu'ordre et beaute
    Luxe calme et volupte."

    Mai vin!
    Ma primesti fara diacritice! :)

    RăspundețiȘtergere
  17. @DUMNEZEU,
    Cum aș putea refuza o asemenea vizită?
    Te mai aștept!( chiar fără diactritice)

    RăspundețiȘtergere
  18. Frumos...
    La cat mai multe aniversari xxx

    RăspundețiȘtergere
  19. Muzica aleasa pentru seara balului este superba.Imi valsau picioarele sub birou:).
    Printesele sunt frumoase,dar au si ele temerile lor,greutatile lor,(ne)fericirea lor.
    Lectura e o adevarata lectie.Multe am mai putut afla despre viata unei Printese!
    Eu nu m-am vazut printesa niciodata,dar dansatoare...asa ca rochia de mireasa de acolo mi-am inspirat-o.E putintica,incape intr-o cutie de pantofi,dar mi-e tare draga.Chiar ieri am scos-o olecuta din cutia ei.E la fel de frumoasa!
    Coincidenta sau nu,am privit fiecare acelasi lucru drag.:)

    Multi,multi ani impreuna sa aveti DOAMNA alaturi de DOMNUL viselor dumneavoastra!!!!

    RăspundețiȘtergere
  20. Excelenta lectura oferita in linkul cu Regina Maria.
    Nu vazusem pana in prezent acel video!
    Multumim gazdei!

    RăspundețiȘtergere
  21. Angi,
    Valsul este dansul meu preferat!
    Povestea a început la primul bal, în clasa a X-a.
    La nuntă, cel mai frumos dans a fost, bineînțeles, valsul, dar nu cu mirele, care n-a reușit niciodată să învețe corect pașii, ci cu un unchi- a fost cel mai frumos, din câte am dansat vreodată.
    Rochia o păstrez , culmea, ca și tine, într-o cutie de pantofi, pentru că fiind din tul, ocupă foarte puțin spațiu!
    În suflet, ocupă locul I între toate rochiile mele.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  22. Plano10,
    Știam că îți place istoria!
    Mă bucur că ai descoperit linkul, mulți musafiri nu l-au luat în seamă..
    Se spune , deseori, că nu avem modele de patriotism..aș zice că nu avem răbdarea și pasiunea de a le căuta acolo unde sunt.
    Regina Maria este REGINA de FEMEIE, în fața treptelor căreia era un privilegiu pentru mulți demnitari să ajungă vreodată.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  23. Citind comentariul d-lui Tibi, ma simt mai...confortabil,cu mai multa vechime; de parca ar conta... ; ma refer la anii de casnicie...
    Despre mirese nu stiu ce sa zic...Doar ca fiica-mea cea mare a inceput sa se ocupe de bucatarie cam cu un an inainte; apoi, din prostia ei, a locuit cu soacra-sa cateva luni...
    Abia acum, dupa fix 10 ani, accepta sotul ei ca mama-sa n-are intotdeauna dreptate...

    RăspundețiȘtergere
  24. @Daurel,
    Femeile obișnuiesc să-și ascundă vârsta, eu spun doar dacă sunt întrebată.
    Bărbații uită câți ani de căs(z)nicie au.

    Am fost o viață noră..s-o ierte Domnul pe soacră, pe unde o fi, mi-a mâncat un colț de inimă.
    Sunt soacră- vorbesc doar când sunt întrebată, merg în vizită , când este cazul..
    19 august 2011, 15:02

    RăspundețiȘtergere
  25. :)
    Sarut'mana!

    Probelma este ca nimeni nu-si mai aminteste ce a promis (fie ca este un el sau o ea), insa nu uita sa aiba asteptari, pe zi ce trece din ce in ce mai multe, din ce in ce mai mari.

    Si mai este o problema... nefericirea fetelor care nu vor trai niciodata "princiaritatea" rezida din basmele citite in copilarie.
    Iluzii infiripate din copilarie si dezvoltate pana la maturitate cand apar... deziluziile.

    Despre regina "noastra" as avea cateva vorbe de dulce de spus, insa ma abtin.
    Spun doar ca in timp ce ea huzurea prin castelele si vilisoarele ei de prin munti si mari... taranii (iobagii) umblau cu talpile goale pe miriste. Cand te uitai la ele (talpi) ziceai ca-s cauciuc, atat de batatorite erau... iar mizeria intrata in crapaturile talipilor facute de la atatea rani facea simbioza buna cu epiderma.
    Nu stiu de ce sapiensul priveste la un lucru doar unidirectional... functie de "interesul" pe care-l are in momentul respectiv.

    :))
    hai ca iar am fost carcotas.
    Un sfarsit de saptamana frumos si bucuros.
    Las la portita... tuberoze.

    RăspundețiȘtergere
  26. Andrei,
    N-aș zice că mă simt perfect în fața unui cârcotaș- tu ai un fel anume, de a spune lucrurilor pe nume, așa că pur și simplu, nu te pot contrazice!!!
    Tuberoze??
    Fain de tot!!!

    RăspundețiȘtergere
  27. :)
    sarut'mana. Si multumesc ca nu te-ai suparat.
    Mai sunt un pic carcotas si comentez asupra celor spuse de Lisandru
    Ce emotie nu este efemera?
    Eu sunt unul dintre cei care nu-si doresc ca fericirea sa stea sub semnul permanentei.
    Cum ar fi daca soarele ar fi pe cer precum un "perpetuum mobile", fara pic de nor, fara posibilitatea de a vedea si bucura de ploaie?

    Cum as recunoaste fericirea, daca nu as sti ce-nseamna "nefericirea"?
    Cum as fi din punct de vedere emotional, daca fericirea m-ar coplesi zi de zi, ceas de ceas?
    E ca si cum organismul meu ar fi bombardat permanent de adrenalina (chiar daca ea este pozitiva).
    :))
    Unde ar mai fi frumusetea momentului? Ce am mai numi UNIC, MINUNAT etc.?
    Ce de intrebari curg dintr-o simpla afirmatie-dorinta!

    :)
    O seara faina, tuturor.
    Si sper sa nu fiu "deranjant" prea tare.
    ...
    ma gandeam ca daca am fi permanent fericiti si gradele de comparatie ar disparea.
    Cum mi-as mai aduce eu aminte, spre exemplu, de un moment in care am fost EXTREM de fericit?!
    Cum am departaja "fericirile"?
    :))
    sunt un nepriceput in ale fericirii vesnice!Clar!

    RăspundețiȘtergere
  28. Contemporana cu Regina Maria a fost o alta stralucita femeie, ambasadoare a intereselor romanesti, Martha Bibescu.
    Si ele au pus umarul la dezvoltarea Romaniei, astfel incat taranii ajunsesera, in timpul comunistilor... insa, sa umble de placere desculti pe ogor.
    Ma tem ca acum iar ar vrea sa se incalte si n-au cu ce.

    RăspundețiȘtergere
  29. :)
    Plano10, pe timpul comunistilor nu umblau desculti, aveau gumari.
    Ulteriori tenisi.

    RăspundețiȘtergere
  30. Radu,
    Cris Lisandru este poet, iubita lui, de asemenea.
    Cred că ei trăiesc fericirea altfel, cumva în plan ideatic,nu știu zic doar.
    Spă fim sinceri, sinceri- cine ar refuza fericirea continuă?
    În ce mă privește, cred că mă situez undeva, pe o graniță fragilă- și când sunt fericită, mă tem , am senzația că fur cuiva ..fiul meu îmi zice adesea că am vocația tristeții.
    Nu sunt chiar așa, dar conștientizez fericirea, mai degrabă, ca durând doaro clipă. O clipă doar de mică nebunie, restul este realitate.
    Mă poți contrazice!

    RăspundețiȘtergere
  31. Plano 10,
    Ne întâlnim pe un teren comun. Am citit despre Marha Bibescu. Am și scris ceva, iată

    http://incertitudini2008.blogspot.com/2009/11/parfum-princiar.html

    Cât despre imaginea țăranului desculț în vremea comunismului, nu știu ce să zic, inițial am râs, dar este tragic, cum tragic este, mai ales, astăzi.
    Te mai aștept!

    RăspundețiȘtergere
  32. Andrei,
    Tarte sunt curioasă cum îți va răspunde Plano, cred că se referea la starea psihologică a țăranului acelor vremuri.

    RăspundețiȘtergere
  33. Evolutia de la calcaie crapate, la opinci, la gumari(papuci din cauciuc), tenesi, a fost insotita de inlocuirea mamaligii si turtei cu painea si, in plan spiritual, analfabetismul fusese aproape eradicat.
    In timp ce Occidentul este preocupat de cele pamantesti, noi ne intoarcem la ceremonii pseudo-crestine din epoca medievala. Evlavia se manifesta prin doborarea celorlalti... sa nu cumva sa le-o ia inainte in atingerea moastelor.

    RăspundețiȘtergere
  34. :)
    Buna de dimineata. tuturor!
    Plani, bine punctat. Trist este c analfabetismul se dezvolta rapid si in mediul urban, nu numai in cel rural.
    :)
    Nici Occidentul nu face rabat de la reintoarcerea la ceremoniile "pseudo-spirituale" cu iz medieval, antic chiar. Numai ca sunt mai bine organizati, staulul este mai larg si are cate un lidership care dirijeaza totul.
    E-adevarat, le lipsesc moastele. Dar trebuie sa avem si noi un mot, nu?!

    Un sfarsit de saptamana frumos, tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  35. plano10,
    Bună dimineața!
    Știu , am văzut cu suflet de copil, tot universul pe care îl prezinți în câteva imagini expresive. Tocmai de aceea, deși locuiesc în oraș de 40 de ani, sufletește , mă simt a satului. Acolo îmi sunt rădăcinile, înfipte adânc.
    Din câte am văzut, străinii au o altă viziune despre „cele pământești”. Ar fi multe de spus..
    La noi se organizează concursuri- cel mai lung cârnat, cea mai bună țuică, cea mai înfuriată gogoașă.
    Se înghesuie lumea, se bat oamenii pentru o porție de fasole cu ciolan..dureros!!
    Analfabetismul este în floare..
    Toți spunem că ne doare.
    Cine să ne trateze, că medici nu prea mai avem, medicamente, nici atât..
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  36. Bună dimineața, Andrei!
    Mă bucur că începem ziua cu zâmbete!
    Să ne fie bine!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.