Vara se pierde prin nori și poteci, cad stropi în salbe repezite,
arbori și frunze stau la povești, se învălătucesc șoapte și zvonuri.
Clipa adună trăiri nerostite, culege copilul din suflet...Gândul îmi fuge la tabloul meu preferat, cu floarea-soarelui,Vază cu cincisprezece flori,(Arles, august 1888) ce bucurie!l-am văzut în Galeria de Artă de la Londra, chiar am făcut și o fotografie, pe furiș.
Lucrez la el în fiecare dimineață, de la răsărit până târziu, scria artistul, căci florile se ofilesc atât de repede...
Genialul Vincent Van Gogh, olandezul damnat, mereu visător la o vreme când tablourile lui aveau să se vândă, așteptând ziua când ar fi putut să-l răsplătească pe devotatul lui frate, Theo, care l-a întreținut consecvent.
Ai citit~Bucuria vieții~?
Splendidă carte!
Se întoarce singură pagina, iată-l, e visătorul din Mălini.
Nicolae Labiș.
Li se aseamănă, cumva, destinele și arderea până la sacrificiu, de a ne ferici
„Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care mă răsfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând,
am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.„
Lucrurile importante cer sacrificii pe masura. Probabil ca oboseala era doar unul dintre ele.
RăspundețiȘtergereCe și cît contează oboseala, în fața sacrificiului suprem??
ȘtergereAm citit Bucuria vieţii.O am în bibliotecă şi este o bucurie să o am, s-o citesc. Îl ador pe Van Gogh şi opera lui galbenă....
RăspundețiȘtergereElena, sunt Oameni și Cărți, la care te întorci, totdeauna, nu doar pentru plăcere. Cred că îți dau forță. Și încredere!
RăspundețiȘtergereO zi bună îți doresc!
Pentru mine Van Gogh ramane un Model!Si ca artist si ca om!
RăspundețiȘtergereNu era perfect,era bolnav,suferea,mult!
Dar tocmai aici e partea frumoasa,ca in ciuda atatator napaste a izbandit acea scanteie divina din el!Si-a pastrat verticalitatea!
Nu comentez desigur aspectul cu sinuciderea,,,de fapt tu stii parerea mea,am discut-o candva pe blog.
Il iubesc pana la lacrimi pe omul asta!Il inteleg perfect!A suferit ca un caine,a pictat cu o fervoare teribila,a luminat lumea cu panzele sale in care parca se rupea ceva din sufletul sau pentru a umple spatiul panzei,se autodevora picatand cu o sinceritate frustranta fara margini!
S-a spus ca prin el ,Dumnezeu a dorit vorbi lumii despre iubire,asa este!Trebuie citita viata sa pentru a intelege mai bine opera.
Recomand iarasi cartea despre el scrisa de Henry Perouchot...cititi barem prima parte pana inainte de a se apuca de pictura!
Ori scrisorile sale catre Theo...acolo veti constata si ce minunat scria,si cat de mult iubea natura!Si cat a trudit pentru a se perfectiona.
Irving Stone mai are o carte deosebita despe Michelangelo,"Agonie si extaz"!Foarte buna si aceasta!
RăspundețiȘtergereFrumos mai stia alege titlurile!
Van Gogh a suferit mult,insa scriitorul a ales un titlu paradox.luand desigur in calcul triumful spiritului prin arta sa daruita cu maxima generozitate,bucurie!
Galbenul ,cea mai luminoasa,plina,vesela,scanteietoare culoare ,era forma sa de terapie,de uitare,impacare,aspiratie....
Dragul sau de natura,oameni ,viata,Dumnezeu!
Am tooot citit ce spui! ce a; putea adăuga?
RăspundețiȘtergereMULȚÜMESC!