“Acolo, printre deţinuţii care veneau de la Bucureşti, m-a impresionat figura de Crist a unui om mai vârstnic cu care am intrat în vorbă. Stătea pe banchetă și, văzându-mă atât de chinuit, mi-a oferit locul lui.
Ne-am împrietenit în cele două zile și jumătate cât a durat drumul până la Aiud.
Aveam să aflu mai târziu că omul acela plin de blândețe şi bunătate era marele scriitor
Vasile Voiculescu.(Aristide Doba, dețínut)
Trec vremile
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu
Trec vremile... ca niște ape
Și fața lumilor o spală...
Se luptã sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmășeală .
Și din șuvoaiele de apă.
Ca-n încleștarea agoniei
S-afundă iar și iar se suie.
Izbește-n porțile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-ți spuie,
Și iar s-afundã... și se suie!
"1958 - Din februarie incep arestarile de clerici si laici ca, participind la discutiile din gruparea Rugul Aprins, au subminat autoritatea statuluiStiind ca nu va fi ocolit, Voiculescu incearca sa-si puna la adapost opera. Incheie, mai devreme decit ar fi dorit, ciclul sonetelor, iar o copie a acestora, reprezentind o varianta de lucru, o ascunde in casa lui Apostol Apostolaide. Pastreaza pentru sine un manuscris, pe care lucreaza pina la arestare. Confiscat de autoritati, acest manuscris, varianta ultima a textelor poetice, va fi recuperat si publicat abia in anul 2004.
RăspundețiȘtergereIn noaptea de 4/5 august, cu o zi inainte de sarbatorirea Schimbarii la Fata, prefigurare a Invierii si motiv focal in opera mistica a lui Voiculescu, acesta este arestat, iar manuscrisele gasite in camera lui sint confiscate. Motivul real al arestarii "... in perioada celui de al doilea razboi mondial a elogiat prin scrieri razboiul antisovietic, iar dupa 23 August 1944 a scrispoezii cu caracter mistic." "
Am citit postarea in ziua in care ai socotit ca poti aduce un omagiu, in ziua lui de nastere, a "Medicului fara de arginti" a poetului Vasile Voiculescu. Am citit poezia lui, doua volume, cu ceva ani in urma, si, in 2010, la aparitia in colectia Jurnalul National, volumul "Ultimile sonete ale lui Shakespeare traducere imaginara" uimit si incarcat de emotie, surprins de "alcatuirea" constanta in intregul poeziei, de trainicia sentimentelor dezvaluite in cuvinte. ar fi fost prea putin sa ma alatur tie cu un simplu "imi place, frumos, bine faci" si-mi pare rau ca nu am avut puterea sa comentez omagiul tau la zi aniversara.
O fac acum, tirziu in noapte, sperind sa intereseze si alte minti recunoasterea lui V. Voiculescu.
Iata primul sonet al volumului de sonete...
CLV (1)
"Nu-mi cerceta obarsea, ci tine-n seama soiul,
Gusti fructul, nu tulpina, chiar aur de-ar parea,
Stramosii-mi, dupa nume, au invirtit tepoiul,
Eu manuiesc azi pana de mii de ori mai grea.
Dovada cea mai pura a-nnobilarii mele
Esti tu si-ngaduinta de-a te lasa iubit
Mai mult ca un prieten, cu patimile-acele
Cu car-adori amantul de veci nedreptatit.
Imi cant astfel norocul, inalt epitalamuri
Si, pentru inchinarea la care ma supun,
Culeg azur si raze si roze de pe ramuri,
Stapanul meu, alesul, cu slava sa-ncunun;
Poporul meu de ganduri, simtire, trup, vis, dor
Te pun azi peste ele de-a pururi domnitor."
(duminica, 5 decembrie 1954)
Putini oameni, putini intelectuali pot exprima starile sufletesti traite, mai cu seama cele izvorite din nevoi si din lipsa de libertate.
Poata ca nu ramine zadarnica incercarea mea de restituire, de reabilitare a poeziei lui V. Voiculescu. Doamne ajuta!
Mulțumesc mult pentru emoția adevărată!!
RăspundețiȘtergere