viața nu este doar o carte cu poze colorate

Îi învățăm pe copii de toate:  cine ești/câți ani ai/pe cine iubești mai mult, îi învățăm poezii, vrem să fie prinți și regine în  orice serbare,  vrem să citească înainte de a merge la școală, zilnic să  aducă  febeuri, suntem mândri că în fiecare vacanță rezolvă  zeci de probleme, vrem să fie mereu primii la orice concurs  și  la olimpiadă, să  ia bacalaureatul  cu 10, să intre la facultate, să  aibă cel mai bun job, cea mai frumoasă casă...

 Când și cine îi învăță  să se apere?
 să conștientizeze în fiecare clipă că viața este bunul cel mai de preț?Toate relele, fie ele, la început descoperiri ale mințíi, sunt aduse de către adulți.Copiii , asemenea mugurilor, se deschid către soare, către lumină, își fac iluzii, văd, aud, se lasă prinși în fascinația clipei, vin alte clipe și totul se rostogolește asemenea bulgărelui de zăpadă. Viața? pură acrobație...
Multe vorbe vom aduna, în revoltă și patimi, peste câteva zile, tăvălugul va netezi totul, iar într-o zi va ninge și va albi toate gropile din drum și din cugete, moartea va intra în ritmul galopant al vieții : alți tineri vor asculta muzică, vor scrie poeme în gând și aievea, bogații vor fi mai bogați, săracii vor plânge și mâine ca ieri, banii se vor scoate din aceeași urâtă mașină de iluzii, iar în mâneca albă mereu se va scălâmbăia un as...

Î
Rugăciune, Mihai Eminescu

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem, rugându-te,
Înalţi-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie,
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică preacurată
şi Pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului,
Facem umbră pământului
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor,
Ascultă a noastre plângeri
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară.