De la înălțimea curții lui de piatră și de iarbă, privirea se scaldă în verdele crud al pădurii de aprilie.
Se adună multă lume de Florii.De toate vârstele.
Un fel de suavitate se simte în tot și în toate.
Mulțimea respiră ca unul.
Cuvintele preotului se opresc limpezi peste capete plecate. Ai zice că omul a uitat de toate relele. Că și-a topit în convingeri nărăvașele-i porniri.Că de astăzi, lumea va fi mai bună.
Cuvântul potrivit ar fi smerenie.
Se rostește rugăciunea.
Unul dintre călugări urcă treptele către chioșcul unde mlădițele de salcie sfințită urmează să fie dăruite.
Într-o clipă, trezită din inocenta-i contemplare, mulțimea aceea, atât de cuminte, se-ntoarce,trufaș trup șerpuit cu brațe înfometate capătă voluptatea disperării.
Își cere răsplata așteptării.
Ce îndârjire, ce fețe schimonosite, picioare călcate, mlădițe strivite,drum obosit...
De ce frumosul devine atât de repede urât?
De ce ființa asta cu haine curate pare că s-a scăldat în noroi?
Văzându-i acolo, înghesuiți, mi-au venit în minte niște cuvinte auzite undeva, care ar suna cam așa:când nu ești singur să-ți fii ție însu(ă)ți martor.
RăspundețiȘtergereNu s-a scaldat in noroi ,este/suntem in noroi odata cu izgonirea din paradis.!Ai datoria de a te stradui necontenit sa iesi din el.Niciodata hainele nu vor fi imaculate.
RăspundețiȘtergereDoar Iisus Hristos are haine imaculate!Marele Spirit Alb ,cum l-au denumit unii!
Curat vs murdar...adorabil clip animat pe muzica celebrului Adagio de Albinoni:
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=1Ylb3Xahjnw