vorbe, dar ce vorbe...

Cinci săptâmâni de stat în casă. Coșmar!
 Eu,  drumeața, iubitoarea  de  mers pe jos, de  cules flori, frunze și gânduri...
Prizonieră în propriul apartament, de la  balconul căruia   văd ce nu  voiam să știu, aud  ce  mă supără și-mi displace rău de tot.
Și , peste  toate astea, domnul acela, savantul, dacă asta o  fi, cu teoria lui despre „categoria  vulnerabilă„. 

 Nu este frumos să înjuri în gura mare  să te audă toată lumea,  dar așa-mi vine câteodată, nu  să dau cu  cuțitu-n peatră, vorba unei foste colege de cancelarie, profă de chimie, pe care o imitau elevii  cu aceast nevinovat „ peatră„...
 Aș vrea să dau și eu  cu ceva după cineva, mă abțin, că sunt o doamnă . Închisă în  casă de frica  coronului, la care  se mai adaugă și  avalanșa   produsă de ”teoria” savantului  cum că  mulțimea  vulnerabilă ar trebui  izolată în nu știu ce loc .

Știi ceva?( vorbesc și eu cu cine are vreme să mă asculte)
 Când au decis unii ( iar aș fi  zis o înjurătură, dar  nu se cade)  să  mă pensionez, Doamne, cât mă sâcâie vorba asta „pensie„ cu toate rudele ei , verbe, substantive, adjective,  eu, profesoara, eram  într-un moment de  maximă forță intelectuală:citisem atâtea, știam atâtea, voiam să  fac atâtea!
 Brusc,  a trebuit  să plec acasă, la  cratiță.
 Sindicatul mi-a oferit  o lenjerie de pat și un set de pahare. 

 Fain cadou!  nici că se putea ceva mai inspirat!
 NICIO CARTE....
eeee,  ce să fac?  n-a fost simplu deloc, teoretic  știam  ce ar trebui  să fac, practic  a  fost, vorba  elevilor mei, „ nașpa”.
  Și au trecut niște ani.
 Eu, cu ale mele.
  Și  vin liliecii ăia chinezești, aduc virusul,  hai în cutiuțe, oameni buni, dacă vreți  să  mai trăiți.
   Și  tocmai când  începusem să număr  câte zile mai sunt până pot să  văd pădurea, și  florile, și forfota lumii, vine domnul acela, cecetătorul, care  zice  că  mulțimea „ vulnerabilă  să fie  dusă nu știu unde.
  Eu respect fiecare meserie.  

 S-ar trăi greu, cred, fără  tot felul de oameni pricepuți.
  Dar,
cine le dă dreptul unora  să se creadă  niște  dumnezei  aici, pe pâmânt?
Cum rămâne  cu  traumele pe care le produc  vorbele lor? traume  comparabile  cu  virusul  însuși.