„În liră-mi geme și suspin-un cânt...”

❤️
” Suntem ca flori pripite, citim în colbul școlii
Pe cărți cu file unse, ce roase sunt de molii.
Astfel cu meșteșuguri din minte-ne-un pir-
Am vrea să iasă rodii sau flori de trandafir.
În capetele noastre de semne-s multe sume,
De mii de vorbe consist-a noastră lume,
Aceeași lume strâmbă, urâtă, într-un chip
Ce fraze-mpestrițătă, siflată de nisip,
Nu-i acea ALTĂ lume, a geniului rod,
Căreia lumea noastră e numai un izvod.........................................................
O, ai penei, cu rime și descrieriNoi abuzăm sărmanii de mâna-ne de creieri...
Căci plumbul în vecie nu-i aur....și-n noi se simte izul
Acelei meserie ce-n-nlocuim cu scrisul.
În loc să mânui plugul sau teasla și ciocanul,
Cu aurul fals al vorbii spoies zadarnic banul
Cel rău al minții mele....și vremea este vama
Unde a mea viață și-a arăta arama”
.„Icoană și privaz„ ( 580), Opere, I. Poezii,
MIHAI EMINESCU ( 15 ianuarie 1850/ 15 iunie 1889.

Și ce mult îmi place:
”Ninge-mă, Mihai Eminescu,

Lasă-mi pe gură fărâmă de tine„,
Nichita Stănescu.